„Neindeplinirea obligatiilor de catre un stat membru – Directiva 95/59/CE – Alte impozite decat cele pe cifra de afaceri care afecteaza consumul de tutun prelucrat – Articolul 9 alineatul (1) – Determinarea libera de catre producatori si importatori a pretului maxim de vanzare cu amanuntul pentru produsele lor – Reglementare nationala prin care se impune un pret minim de vanzare cu amanuntul pentru tigari, precum si un pret minim de vanzare cu amanuntul pentru tutunul taiat fin – Justificare – Protectia sanatatii publice – Conventia cadru a Organizatiei Mondiale a Sanatatii privind controlul tutunului” HOTARAREA CURTII DE JUSTITIE A COMUNITATII EUROPENE (Camera a treia) 4 martie 2010
In cauza C 198/08,
avand ca obiect o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor formulata in temeiul articolului 226 CE, introdusa la 14 mai 2008,
Comisia Europeana, reprezentata de domnii W. Mölls si R. Lyal, in calitate de agenti, cu domiciliul ales in Luxemburg,
reclamanta,
impotriva
Republicii Austria, reprezentata de domnii E. Riedl si J. Bauer, precum si de doamna C. Pesendorfer, in calitate de agenti, cu domiciliul ales in Luxemburg,
parata,
CURTEA (Camera a treia),
compusa din domnul J. N. Cunha Rodrigues, presedintele Camerei a doua, indeplinind functia de presedinte al Camerei a treia, doamna P. Lindh, domnii A. Rosas, U. Lõhmus si A. Arabadjiev (raportor), judecatori,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: doamna R. Seres, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 18 iunie 2009,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 22 octombrie 2009,
pronunta prezenta
Hotarare
1. Prin cererea introductiva, Comisia Comunitatilor Europene solicita Curtii sa constate ca, prin adoptarea si mentinerea in vigoare a unei legislatii in temeiul careia autoritatile publice stabilesc preturi minime de vanzare cu amanuntul pentru tigari si pentru tutunul taiat fin pentru rularea tigarilor, Republica Austria nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decat impozitele pe cifra de afaceri care afecteaza consumul de tutun prelucrat (JO L 291, p. 40, Editie speciala, 09/vol. 2, p. 5), astfel cum a fost modificata prin Directiva 2002/10/CE a Consiliului din 12 februarie 2002 (JO L 46, p. 26, Editie speciala, 03/vol. 41, p. 78, denumita in continuare „Directiva 95/59”).
Cadrul juridic
Reglementarea comunitara
2. Considerentele (2), (3) si (7) ale Directivei 95/59 au urmatorul cuprins:
„(2) intrucat obiectivul Tratatului [CE] este de a crea o uniune economica in cadrul careia sa existe o concurenta sanatoasa si ale carei caracteristici sa fie similare cu cele ale unei piete interne si, in ceea ce priveste tutunul prelucrat, realizarea acestui scop presupune ca aplicarea impozitului privind consumul de produse in acest sector in statele membre sa nu produca conditii de denaturare a concurentei si sa nu impiedice libera lor circulatie in cadrul Comunitatii;
(3) intrucat, in ceea ce priveste accizele, armonizarea structurilor trebuie sa conduca in special la concurenta loiala intre diferitele categorii de tutun prelucrat care apartin aceluiasi grup si care sa nu fie denaturata de efectele induse de impozitare si, in consecinta, la deschiderea pietelor nationale ale statelor membre;
[…]
(7) intrucat necesitatile imperative ale concurentei implica un sistem de formare libera a preturilor pentru toate grupurile de tutun prelucrat”.
3. Potrivit articolului 2 alineatul (1) din aceasta directiva:
„Urmatoarele articole sunt considerate tutun prelucrat:
(a) tigari;
(b) trabucuri si tigarete;
(c) tutun de fumat:
– tutun taiat fin pentru rularea tigaretelor;
– alte tipuri de tutun de fumat;
conform articolelor 3-7.”
4. Articolul 8 din Directiva 95/59 prevede:
„(1) Tigarile fabricate in Comunitate si cele importate din [tarile nemembre] fac obiectul unor accize proportionale, calculate la pretul maxim de vanzare cu amanuntul, incluzand taxele vamale, precum si al unei accize specifice calculate pe unitatea de produs.
(2) Rata accizei proportionale si suma accizei specifice trebuie sa fie aceeasi pentru toate tigarile.
[…]”
5. Potrivit articolului 9 alineatul (1) din aceasta directiva:
„Este considerat producator orice persoana fizica sau juridica stabilita in Comunitate care transforma tutunul in produse prelucrate in scopul vanzarii cu amanuntul.
Producatorii sau, daca este cazul, reprezentantii sau agentii lor autorizati din Comunitate si importatorii de tutun din tarile nemembre sunt liberi sa determine pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru fiecare dintre produsele lor si pentru fiecare stat membru in care se introduc produsele in cauza in vederea consumului.
Al doilea paragraf nu poate impiedica in niciun fel punerea in aplicare a sistemelor legislative nationale in ceea ce priveste controlul nivelurilor de pret sau respectarea preturilor impuse, cu conditia ca acestea sa fie compatibile cu legislatia comunitara.”
6. Articolul 16 din directiva mentionata prevede:
„(1) Valoarea accizei specifice pentru tigari se stabileste avand ca referinta tigarile din categoria de pret a celor mai populare, conform informatiilor disponibile la 1 ianuarie a fiecarui an, incepand cu 1 ianuarie 1978.
(2) Componenta specifica a accizei nu poate fi mai mica de 5 % sau mai mare de 55 % din suma totala a sarcinii fiscale rezultand din adunarea accizei proportionale, a accizei specifice si a impozitului pe cifra de afaceri percepute pentru acele tigari.
[…]
(5) Statele membre pot percepe accize minime pe tigarile vandute la un pret mai mic decat pretul de vanzare cu amanuntul pentru tigarile din categoria de pret cu cea mai mare cerere, cu conditia ca aceste accize sa nu depaseasca valoarea accizelor percepute pentru tigarile din categoria de pret cu cea mai mare cerere.”
7. Directiva 92/79/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor la tigari (JO L 316, p. 8, Editie speciala, 03/vol. 11, p. 180) si Directiva 92/80/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor pe tutunul prelucrat, altul decat [tigarile] (JO L 316, p. 10, Editie speciala, 03/vol. 11, p. 182), astfel cum au fost modificate prin Directiva 2003/117/CE a Consiliului din 5 decembrie 2003 (JO L 333, p. 49, Editie speciala, 03/vol. 52, p. 27), stabilesc ratele si/sau sumele minime ale accizei globale pentru tigari si, respectiv, pentru tutunul prelucrat, altul decat tigarile. Directiva 92/80 contine de asemenea anumite norme referitoare la structura accizei pentru aceste din urma produse.
8. Prin Decizia 2004/513/CE a Consiliului din 2 iunie 2004 (JO L 213, p. 8, Editie speciala, 11/vol. 35, p. 223), s a aprobat in numele Comunitatii Conventia cadru a Organizatiei Mondiale a Sanatatii pentru controlul tutunului, semnata la Geneva la 21 mai 2003 (denumita in continuare „Conventia OMS”). Articolul 6 din aceasta conventie, intitulat „Masuri financiare si fiscale destinate reducerii cererii de tutun”, este redactat dupa cum urmeaza:
„(1) Partile recunosc faptul ca masurile financiare si fiscale sunt un mijloc eficient si important de reducere a consumului de tutun pentru diverse categorii de populatie, in special tinerii.
(2) Fara a aduce atingere dreptului suveran al partilor de a si determina si de a si fixa propria politica fiscala, fiecare parte trebuie sa tina seama de obiectivele sale nationale de sanatate in ceea ce priveste controlul tutunului si sa adopte sau sa mentina, dupa caz, masuri care sa poata cuprinde:
(a) aplicarea politicilor fiscale si, dupa caz, a politicilor de preturi privind produsele din tutun in scopul de a contribui la obiectivele de sanatate care au in vedere reducerea consumului de tutun, […]
[…]”
Reglementarea nationala
9. Articolul 2 alineatul (4) din Legea federala privind fabricarea si introducerea pe piata a tutunului prelucrat, publicitatea la tutunul prelucrat si protectia nefumatorilor („Legea privind tutunul”) [Bundesgesetz über das Herstellen und das Inverkehrbringen von Tabakerzeugnissen sowie die Werbung für Tabakerzeugnisse und den Nichtraucherschutz („Tabakgesetz”)] din 30 iunie 1995 (BGBl. 431/1995), astfel cum a fost modificata prin Legea federala din 30 martie 2006 (BGBl. I, 47/2006), prevede:
„Pentru prevenirea fumatului, ministrul federal al sanatatii si privind femeile este imputernicit sa stabileasca prin decret, in acord cu ministrul federal al finantelor, pretul minim de vanzare cu amanuntul pentru tutunul prelucrat in vederea asigurarii unui nivel minim al pretului. Se interzice vanzarea de tutun prelucrat la un pret mai mic decat pretul minim de vanzare cu amanuntul.”
10. Articolul 1 din Decretul ministrului federal al sanatatii si privind femeile de instituire a unui regim de preturi minime de vanzare cu amanuntul pentru tutunul prelucrat in vederea asigurarii unui nivel minim al pretului (Verordnung der Bundesministerin für Gesundheit und Frauen über die Festsetzung des Mindestkleinverkaufspreises für Tabakerzeugnisse zur Sicherstellung eines Mindestpreisniveaus) din 27 aprilie 2006 (BGBl. II, 171/2006) prevede:
„In sensul prezentului decret, pretul minim de vanzare cu amanuntul este pretul sub care vanzarea catre consumatori a tutunului prelucrat este interzisa.”
11. Potrivit articolului 2 din acest decret:
„(1) Pentru tigari, pretul minim de vanzare cu amanuntul raportat la o tigara este de cel putin 92,75 % din pretul mediu ponderat al tuturor tigarilor vandute in cursul anului civil incheiat.
(2) Pentru tutunul taiat fin, pretul minim de vanzare cu amanuntul raportat la un gram de tutun taiat fin este de cel putin 90 % din pretul mediu ponderat pe gram al tutunului taiat fin vandut in cursul anului civil incheiat.”
12. In temeiul articolului 4 din decretul mentionat, preturile minime de vanzare cu amanuntul se aplica de la 15 mai 2006.
Procedura precontencioasa
13. Dupa ce a dat Republicii Austria posibilitatea de a prezenta observatii cu privire la pretinsa incompatibilitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59 a reglementarii austriece referitoare la stabilirea de preturi minime de vanzare cu amanuntul pentru tigari si pentru tutunul taiat fin, prin scrisoarea din 27 iunie 2007, Comisia a adresat acestui stat membru un aviz motivat prin care i a solicitat sa se conformeze obligatiilor pe care le are in temeiul acestei dispozitii intr un termen de doua luni de la primirea avizului respectiv. Considerand ca situatia continua sa nu fie satisfacatoare, avand in vedere raspunsul Republicii Austria, Comisia a introdus prezenta actiune.
Cu privire la actiune
Argumentele partilor
14. Potrivit Comisiei, articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59 stabileste un principiu potrivit caruia producatorii si importatorii au dreptul de a determina in mod liber preturile maxime de vanzare cu amanuntul pentru tutunul prelucrat. Or, reglementarea austriaca in cauza, prin faptul ca instituie un regim de preturi minime stabilite in mod indirect pentru vanzarea cu amanuntul a tigarilor si a tutunului taiat fin, ar interzice producatorilor si importatorilor acestor produse sa le vanda la preturi mai mici decat preturile minime mentionate si ar limita, in acest fel, libertatea acestora in privinta determinarii preturilor. Aceasta reglementare ar fi, asadar, contrara dispozitiei de drept comunitar mentionate.
15. Reglementarea nationala in cauza nu ar fi justificata de considerente de protectie a sanatatii publice. Acestea ar fi fost deja luate in considerare de legiuitorul comunitar cu ocazia adoptarii directivelor privind accizele la tutun. Din cauza lipsei unei rate maxime a accizei globale, normele comunitare referitoare la impozitarea produselor din tutun ar permite statelor membre sa majoreze nivelul acestei impozitari si sa mentina in acest fel preturi suficient de ridicate pentru a descuraja consumul de tutun. Prin urmare, o politica fiscala ar fi suficienta pentru a garanta nivelul dorit de protectie a sanatatii publice.
16. In opinia Comisiei, preturile medii ponderate impuse in Austria ca preturi minime de vanzare cu amanuntul pentru produsele din tutun respective nu rezulta din functionarea pietei, ci din actiunea autoritatilor publice prin care se urmareste tocmai neutralizarea acestei functionari. Imprejurarea ca aceste preturi minime sunt stabilite ca urmare a unui calcul aritmetic plecand de la preturile medii inregistrate pe piata nu ar pune in discutie aceasta analiza. In plus, nu ar fi sigur ca acest regim de preturi minime afecteaza mai putin concurenta decat regimurile din alte state membre examinate in hotarari anterioare ale Curtii. In orice caz, interdictia stabilirii unor regimuri de preturi minime pentru tutunul prelucrat care rezulta de la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59 nu ar presupune o apreciere a intensitatii interventiei pe care o implica fiecare dintre aceste regimuri prin raportare la sistemul pe care se intemeiaza.
17. In plus, Comisia considera ca articolul 93 CE constituie un temei juridic suficient si pentru articolul 9 din Directiva 95/59. Caracterul fiscal al acesteia din urma nu poate autoriza statele membre sa nu tina seama de dispozitiile acesteia pentru motivul ca urmaresc alte obiective, printre care acela de protectie a sanatatii publice. De asemenea, statele membre nu ar fi autorizate sa invoce articolul 30 CE, intrucat s ar avea in vedere o problema reglementata in mod armonizat.
18. Mai mult, Comisia considera ca articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59 este compatibil cu Conventia OMS, intrucat aceasta conventie nu are ca efect sa oblige partile contractante sa stabileasca preturi minime pentru produsele din tutun. In opinia Comisiei, daca ar fi fost altfel, aceasta directiva ar fi fost modificata, ceea ce nu a fost cazul. Pe de alta parte, prin aceasta conventie nu s ar conferi statelor membre un drept, opozabil Comunitatii, de a alege intre aplicarea unor politici fiscale si aplicarea unor politici de preturi, intrucat aceasta problema ar fi una de functionare interna a Comunitatii.
19. In sfarsit, dispozitiile Recomandarii 2003/54/CE a Consiliului din 2 decembrie 2002 privind prevenirea fumatului si initiativele de imbunatatire a controlului tutunului (JO 2003, L 22, p. 31), invocata de Republica Austria, nu ar avea efect obligatoriu si, in orice caz, nu ar putea fi interpretate in sensul ca incita la o incalcare a articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59.
20. In opinia Republicii Austria, un sistem de impunere de preturi minime este singurul instrument eficace si sigur pentru a contra in mod rapid scaderea preturilor la produsele din tutun vizate de legislatia nationala in cauza in contextul unui razboi al preturilor. Astfel, masurile fiscale ar putea fi contracarate de catre operatorii economici activi in sectorul tutunului, intrucat acestea nu ar impiedica vanzarea la preturi de dumping pentru a cuceri noi clase de consumatori, cu pretul unor pierderi financiare temporare. Articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59 nu ar acorda un drept nelimitat la determinarea libera a preturilor. In particular, aceasta dispozitie nu ar exclude posibilitatea ca statele membre sa adopte masuri adecvate si necesare care sa vizeze garantarea protectiei sanatatii publice, in sensul articolului 30 CE.
21. De asemenea, Republica Austria sustine ca regimul de preturi minime in cauza nu este in masura sa denatureze concurenta, intrucat aceste preturi sunt in realitate stabilite de piata, ministrul competent nefacand altceva decat sa ia ca pret de referinta pretul mediu de pe aceasta piata. In consecinta, regimul respectiv ar prezenta o intensitate mai redusa de interventie decat dispozitiile statelor membre examinate, printre altele, in Hotararea din 19 octombrie 2000, Comisia/Grecia (C 216/98, Rec., p. I 8921), si in Hotararea din 27 februarie 2002, Comisia/Franta (C 302/00, Rec., p. I 2055), care prevedeau, de exemplu, o majorare a preturilor cu cel putin 20 % fata de preturile in vigoare. Intensitatea interventiei pe care o implica o masura nationala ar fi importanta si pentru aprecierea proportionalitatii acesteia, in masura in care ar fi necesar sa se examineze daca nu exista mijloace mai putin restrictive pentru atingerea obiectivului urmarit.
22. In opinia acestui stat membru, articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59 trebuie sa fie interpretat in mod strict avand in vedere temeiul sau juridic, respectiv articolul 93 CE, care nu permite nici sa se urmareasca alte obiective decat cele care tin de dreptul fiscal, nici sa se limiteze urmarirea unor astfel de alte obiective. Prin urmare, statele membre ar avea dreptul de a stabili nivelul de protectie a sanatatii publice pe care il considera potrivit, precum si de a adopta masurile adecvate si necesare pentru atingerea acestui nivel, printre care ar putea sa se numere impunerea de preturi minime pentru produsele din tutun. In consecinta, libertatea producatorilor si a importatorilor de a determina pretul tutunului prelucrat nu ar putea fi exercitata decat in limitele stabilite prin politicile de sanatate publica ale statelor membre.
23. In plus, Directiva 95/59 ar trebui sa fie interpretata in lumina noilor evolutii juridice, si anume, pe de o parte, articolul 6 alineatul (2) litera (a) din Conventia OMS si, pe de alta parte, punctul 7 din Recomandarea 2003/54. Or, aceste instrumente, care ar permite recurgerea la mecanismul stabilirii de preturi minime, nu ar fi fost luate in considerare in jurisprudenta Curtii in materie.
24. In sfarsit, Republica Austria sustine ca mecanismele prevazute de directivele in materia accizelor la tutunul prelucrat nu permit statelor membre sa utilizeze acciza ca instrument care sa urmareasca asigurarea unui nivel al preturilor suficient de ridicat pentru a descuraja consumul acestor produse. Astfel, pe de o parte, aceste directive ar limita posibilitatea de a majora accizele doar pentru tigarile ale caror preturi de vanzare cu amanuntul sunt cele mai mici, fara a afecta in acelasi timp impozitarea si a altor clase de tigari. Pe de alta parte, producatorii si importatorii ar putea sa decida sa nu repercuteze cresterea sarcinii fiscale in pretul final. In plus, o asemenea majorare ar putea provoca o crestere a comertului transfrontalier ilegal.
Aprecierea Curtii
25. Cu titlu introductiv, trebuie amintit ca din considerentul (3) al Directivei 95/59 rezulta ca aceasta se inscrie in cadrul unei politici de armonizare a structurilor accizei aplicate tutunului prelucrat care are ca scop sa se evite evitarea denaturarea concurentei intre diferitele categorii de tutun prelucrat care apartin aceluiasi grup si, in acest fel, sa se realizeze deschiderea pietelor nationale ale statelor membre.
26. In acest sens, articolul 8 alineatul (1) din aceasta directiva prevede ca tigarile fabricate in Comunitate si cele importate din tari nemembre fac obiectul unor accize proportionale in fiecare stat membru, calculate la pretul maxim de vanzare cu amanuntul, incluzand taxele vamale, precum si al unei accize specifice calculate pe unitatea de produs (Hotararea Comisia/Grecia, citata anterior, punctul 19).
27. In plus, din considerentul (7) al Directivei 95/59 rezulta ca necesitatile imperative ale concurentei implica un sistem de formare libera a preturilor pentru toate grupurile de tutun prelucrat.
28. In aceasta privinta, articolul 9 alineatul (1) din aceasta directiva prevede ca producatorii sau, daca este cazul, reprezentantii sau agentii lor autorizati din Comunitate si importatorii de tutun din tarile nemembre sunt liberi sa determine pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru fiecare dintre produsele lor, pentru a se garanta o concurenta efectiva intre acestia (Hotararea Comisia/Grecia, citata anterior, punctul 20). Aceasta dispozitie vizeaza sa garanteze ca determinarea bazei de evaluare a accizei proportionale aplicate produselor din tutun, respectiv pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru aceste produse, este supusa acelorasi norme in toate statele membre. In acelasi timp, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 40 din concluzii, aceasta dispozitie urmareste sa protejeze libertatea operatorilor mentionati mai sus, care le permite sa beneficieze efectiv de avantajul concurential care rezulta din eventuale preturi de cost mai mici.
29. Or, impunerea unui pret minim de vanzare cu amanuntul de catre autoritatile publice are ca efect ca pretul maxim de vanzare cu amanuntul determinat de producatori si de importatori sa nu poata, in niciun caz, sa fie mai mic decat acest pret minim obligatoriu. O reglementare care impune un asemenea pret minim este, asadar, susceptibila sa aduca atingere relatiilor concurentiale, intrucat ii impiedica pe unii dintre acesti producatori sau importatori sa obtina avantaje din preturi de cost mai mici pentru a propune preturi de vanzare cu amanuntul mai atractive.
30. In consecinta, un sistem de pret minim de vanzare cu amanuntul pentru produsele din tutun prelucrat nu poate fi considerat compatibil cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59 in masura in care nu este conceput in asa fel incat sa excluda, in orice ipoteza, posibilitatea de a se aduce atingere avantajului concurential care ar putea rezulta, pentru anumiti producatori sau importatori ai unor asemenea produse, din preturi de cost mai mici si, prin urmare, posibilitatea producerii unei denaturari a concurentei (a se vedea Hotararile din 4 martie 2010, Comisia/Franta, C 197/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 38, si Hotararea Comisia/Irlanda, C 221/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 41).
31. Reglementarea nationala in cauza trebuie sa fie examinata in lumina acestor principii.
32. Aceasta reglementare impune producatorilor si importatorilor activi pe piata austriaca un pret minim de vanzare cu amanuntul pentru tigari, stabilit la 92,75 % din pretul mediu ponderat al tuturor tigarilor vandute in cursul anului civil incheiat, precum si un pret minim de vanzare cu amanuntul pentru tutunul taiat fin, stabilit la 90 % din pretul mediu ponderat pe gram al tutunului taiat fin vandut in cursul anului civil incheiat.
33. Acest regim nu permite sa se excluda, in orice ipoteza, ca preturile minime impuse aduc atingere avantajului concurential care ar putea rezulta, pentru anumiti producatori sau importatori de produse din tutun, din preturi de cost mai mici. Dimpotriva, astfel cum a subliniat Comisia in sedinta, fara a fi contrazisa cu privire la acest aspect de Republica Austria, un asemenea regim, care, in plus, determina pretul minim prin raportare la pretul mediu practicat pe piata, poate avea ca efect sa elimine diferentele dintre preturile produselor concurente si sa determine ca aceste preturi sa convearga spre pretul produsului celui mai scump. Regimul amintit aduce, asadar, atingere libertatii producatorilor si importatorilor de a determina pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru acestea, garantata de articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/59.
34. In ceea ce priveste Conventia OMS, astfel cum a aratat si avocatul general la punctele 50 si 51 din concluzii, aceasta conventie nu impune partilor contractante nicio obligatie concreta cu privire la politica de preturi in materia produselor din tutun si nu face decat sa descrie solutiile posibile pentru a se tine seama de obiectivele nationale de sanatate in ceea ce priveste controlul tutunului. Astfel, articolul 6 alineatul (2) din aceasta conventie se limiteaza sa prevada ca partile contractante adopta sau mentin masuri „care sa poata cuprinde” aplicarea unor politici fiscale si, „dupa caz”, a unor politici de preturi privind produsele din tutun.
35. De asemenea, nicio indicatie concreta referitoare la recurgerea la sisteme de preturi minime nu poate fi dedusa din Recomandarea 2003/54, care nu are, pe de alta parte, efect obligatoriu. Astfel, pasajul la care face trimitere Republica Austria nu face decat sa transpuna ideea ca preturile ridicate la produsele din tutun au ca efect descurajarea consumului.
36. In orice caz, astfel cum rezulta de la punctul 30 din prezenta hotarare, Directiva 95/59 nu se opune unei politici de preturi in masura in care aceasta nu impiedica realizarea obiectivelor directivei mentionate, in special a aceluia de a exclude denaturarea concurentei in privinta diferitelor categorii de tutun prelucrat care apartin aceluiasi grup.
37. Republica Austria sustine de asemenea ca regimul de preturi minime in cauza se justifica prin obiectivul de protectie a sanatatii si a vietii persoanelor, prevazut la articolul 30 CE. In opinia acestui stat membru, cresterea nivelului impozitelor nu ar fi susceptibila sa garanteze preturi suficient de ridicate la produsele din tutun, intrucat aceasta crestere ar putea fi absorbita de producatori si importatori prin sacrificarea unei parti din marja lor de profit sau chiar prin vanzarea in pierdere.
38. In aceasta privinta, trebuie aratat ca articolul 30 CE nu poate fi inteles in sensul ca autorizeaza masuri de o alta natura decat restrictiile cantitative la import si la export, precum si masurile cu efect echivalent prevazute la articolele 28 CE si 29 CE (a se vedea in acest sens Hotararea din 27 februarie 2002, Comisia/Franta, citata anterior, punctul 33). Or, in speta, Comisia nu a invocat o incalcare a acestor din urma dispozitii.
39. Nu este mai putin adevarat ca Directiva 95/59 nu impiedica Republica Austria sa urmareasca combaterea fumatului, care se inscrie in obiectivul de protectie a sanatatii publice.
40. De asemenea, nu se poate sustine ca acest obiectiv nu a fost luat in considerare in cadrul acestei directive, intrucat a fost adoptat in temeiul articolului 93 CE.
41. Intr adevar, astfel cum se arata in considerentul (7) al Directivei 2002/10, ultimul act de modificare a Directivei 95/59/CE, al carei articol 9 a ramas totusi neschimbat, Tratatul CE, in special articolul 152 alineatul (1) primul paragraf CE, impune ca definirea si punerea in aplicare a tuturor politicilor si activitatilor comunitare sa asigure un nivel ridicat de protectie a sanatatii omului.
42. In acelasi considerent se precizeaza in plus ca nivelul de impozitare este un element fundamental al pretului produselor din tutun, care influenteaza, la randul sau, obiceiurile consumatorilor fumatori. De asemenea, Curtea s a pronuntat deja in sensul ca, in privinta produselor din tutun, reglementarea fiscala constituie un instrument important si eficace de combatere a consumului acestor produse si, prin urmare, de protectie a sanatatii publice (Hotararea din 5 octombrie 2006, Valeško, C 140/05, Rec., p. I 10025, punctul 58) si ca obiectivul de a asigura ca preturile produselor mentionate se stabilesc la niveluri ridicate poate fi realizat in mod adecvat prin impozitarea mai ridicata a acestor produse, cresterea accizelor determinand, mai devreme sau mai tarziu, majorarea pretului de vanzare cu amanuntul, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere libertatii de determinare a preturilor (a se vedea in acest sens Hotararea Comisia/Grecia, citata anterior, punctul 31).
43. In plus, daca statele membre doresc sa elimine definitiv orice posibilitate ca producatorii sau importatorii sa absoarba, chiar si temporar, impactul impozitelor asupra pretului de vanzare cu amanuntul pentru tutunul prelucrat prin vanzarea acestuia in pierdere, acestora le este permis sa interzica vanzarea de produse din tutun prelucrat la un pret mai mic decat suma dintre pretul de cost si toate impozitele aplicabile, permitand astfel ca, in acelasi timp, producatorii si importatorii mentionati sa beneficieze efectiv de avantajul concurential care rezulta din eventuale preturi de cost mai mici (a se vedea Hotararile din 4 martie 2010, citate anterior, Comisia/Franta, punctul 53, si Comisia/Irlanda, punctul 55).
44. Din toate consideratiile care preceda rezulta ca actiunea Comisiei trebuie sa fie admisa.
45. Prin urmare, trebuie sa se constate ca, prin adoptarea si mentinerea in vigoare a unei legislatii in temeiul careia autoritatile publice stabilesc preturi minime de vanzare cu amanuntul pentru tigari si pentru tutunul taiat fin pentru rularea tigarilor, Republica Austria nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59.
Cu privire la cheltuielile de judecata
46. In temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, partea care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Intrucat Comisia a solicitat obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecata, iar Republica Austria a cazut in pretentii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declara si hotaraste:
1) Prin adoptarea si mentinerea in vigoare a unei legislatii in temeiul careia autoritatile publice stabilesc preturi minime de vanzare cu amanuntul pentru tigari si pentru tutunul taiat fin pentru rularea tigarilor, Republica Austria nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decat impozitele pe cifra de afaceri care afecteaza consumul de tutun prelucrat, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2002/10/CE a Consiliului din 12 februarie 2002.
2) Obliga Republica Austria la plata cheltuielilor de judecata.
Sursa: site-ul Curtii de Justitie a Comunitatii Europene