Decizia Curtii Constitutionale nr. 129/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 201 din 30 martie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 129/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Prisma Prod” – S.R.L. din Sieu-Magherus in Dosarul nr. 4.758/190/2008 al Tribunalului Bistrita-Nasaud – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 mai 2009, pronuntata in Dosarul nr. 4.758/190/2008, Tribunalul Bistrita-Nasaud – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Prisma Prod” – S.R.L. din Sieu-Magherus.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 permit atacarea actelor la instanta competenta in conditiile in care titlul executoriu in baza caruia a fost inceputa executarea silita nu este o hotarare data de catre o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional. Autorul sustine ca sintagma “daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege” este de natura sa provoace confuzie in aplicarea legii, refuzand accesul in justitie al persoanelor vatamate prin acte emise de catre organele fiscale.
Tribunalul Bistrita-Nasaud – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Prin faptul ca se evita crearea unor proceduri paralele de contestare a aceluiasi titlu executoriu nu inseamna ca se ingradeste accesul liber la justitie, ci se evita posibilitatea tergiversarii nejustificate a executarii silite a creantelor fiscale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate, invocand jurisprudenta Curtii in aceasta materie.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, textele de lege criticate fiind in deplina concordanta cu dispozitiile constitutionale invocate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmatorul continut: “(3) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.”
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 21 privind accesul liber la justitie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, in esenta, contestatia la executare este destinata sa inlature neregularitatile comise cu prilejul urmaririi silite sau sa expliciteze titlul executoriu ce urmeaza a fi valorificat. In cadrul solutionarii contestatiei, instanta nu poate examina imprejurari care vizeaza fondul cauzei si care sunt de natura sa repuna in discutie hotarari care emana de la organe cu activitate jurisdictionala, in fata carora au avut loc dezbateri contradictorii, partile avand posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apararile de fond necesare. O solutie contrara, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autoritatii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Pe de alta parte, in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional, legea procesuala fiscala prevede ca debitorul are dreptul sa atace acest titlu pe calea contestatiei, ocazie cu care poate invoca toate apararile de fond referitoare la existenta, intinderea si valabilitatea creantei constatate prin respectivul titlu executoriu. Totusi, posibilitatea formularii contestatiei este conditionata de inexistenta unor mijloace procedurale speciale prin care sa se poata ataca titlul executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea. Daca insa legea pune la dispozitia debitorului o cale de atac speciala, acesta nu mai poate formula contestatie la executare in temeiul art. 172 alin. (3) din Codul de procedura fiscala. O asemenea prevedere nu constituie o ingradire a liberului acces la justitie, de vreme ce partea interesata poate folosi apararile de fond in calea de atac pe care o are la dispozitie. Adoptarea acestei masuri nu face, in realitate, decat sa dea expresie preocuparii legiuitorului de a preveni abuzul de drept constand in invocarea acelorasi aparari in doua cai de atac diferite, in scopul tergiversarii cauzelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti.
Intrucat accesul liber la justitie, ca, de altfel, orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constitutie, are caracter legitim numai in masura in care este exercitat cu buna-credinta, in limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor in egala masura ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea considera ca stabilirea de catre legiuitor a acestor limite nu aduce nicio ingradire dreptului in sine, ci, dimpotriva, creeaza premisele valorificarii sale in concordanta cu exigentele generale proprii unui stat de drept.
De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea competentei instantelor si a procedurii de judecata constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind tinut, desigur, ca, in procesul de legiferare, sa se circumscrie cadrului constitutional. Or, Curtea constata ca reglementarea dedusa controlului satisface exigenta impusa de norma constitutionala, fiind in deplina concordanta cu prevederile art. 21 si 53 din Legea fundamentala.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Prisma Prod” – S.R.L. din Sieu-Magherus in Dosarul nr. 4.758/190/2008 al Tribunalului Bistrita-Nasaud – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 februarie 2010.