Decizia Curtii Constitutionale nr. 189/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. (1) lit. a) si alin. (4) si ale art. 218 alin. (2) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 241 din 15 aprilie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 189/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. (1) lit. a) si alin. (4) si ale art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. (1) lit. a) si alin. (4) si ale art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Belsirim Automotive” – S.R.L. din Arad in Dosarul nr. 1.207/97/2007 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 25 februarie 2010 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand, la cererea reprezentantului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea a amanat pronuntarea la data de 2 martie 2010 in vederea depunerii de concluzii scrise.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 iunie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 1.207/97/2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. (1) lit. a) si alin. (4) si ale art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Belsirim Automotive” – S.R.L. din Arad.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 214 alin. (1) lit. a) si alin. (4) coroborate cu cele ale art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 sunt neconstitutionale, intrucat permit organului competent sa suspende, in baza unor simple indicii de savarsire a unei infractiuni, solutionarea contestatiei in procedura prealabila. Intr-o atare imprejurare, se ingradeste accesul liber la justitie si dreptul la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, blocandu-se, fara nicio limitare in timp, controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in aceasta materie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 214 alin. (1) lit. a) si alin. (4) si ale art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmatorul continut:
– Art. 214 alin. (1) lit. a) si alin. (4): “(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa; […]
(4) Hotararea definitiva a instantei penale prin care se solutioneaza actiunea civila este opozabila organelor fiscale competente pentru solutionarea contestatiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila.”;
– Art. 218 alin. (2): “(2) Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.”
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 52 alin. (1) si art. 126 alin. (6).
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, prin Decizia nr. 63 din 2 februarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, a statuat ca, in materie fiscala, dispozitiile art. 214 din Codul de procedura fiscala reprezinta o reglementare similara celei cuprinse in art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila (in redactarea anterioara modificarilor aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 si prin Legea nr. 219/2005), potrivit careia instanta putea suspenda judecata “cand se ivesc indiciile unei infractiuni, a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza sa se dea”. In acest sens, Curtea a retinut ca “intaietatea rezolvarii actiunii penale este neindoielnic justificata si consacrata ca atare si de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedura penala […]. In acelasi sens, nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit carora “hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat, in fata instantei civile, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia”. Pentru identitate de ratiune, cele statuate in materie civila isi gasesc justificarea si in materie fiscala in ceea ce priveste suspendarea facultativa a procedurii de solutionare a contestatiei formulate impotriva actelor administrative fiscale, si anume atunci cand organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa.
In ceea ce priveste criticile formulate in prezenta cauza, se mai retine ca, prin Decizia nr. 1.173 din 6 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, si Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, Curtea s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor cuprinse in titlul IX – Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 si, cu precadere, asupra dispozitiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din acelasi act normativ, statuand, in esenta, ca textul criticat din Codul de procedura fiscala reglementeaza proceduri de recurs administrativ, prin care se lasa posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra masurilor luate.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, care sa conduca la schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia din deciziile amintite isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. (1) lit. a) si alin. (4) si ale art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Belsirim Automotive” – S.R.L. din Arad in Dosarul nr. 1.207/97/2007 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 2 martie 2010.