Decizia Curtii Constitutionale nr. 212/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 270 din 26 aprilie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 212/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 220 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Spiridus” – S.R.L. in Dosarul nr. 1.652/252/2006 al Tribunalul Timis – Sectia comerciala si de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens, invoca jurisprudenta constanta a Curtii in aceasta materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 octombrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 1.652/252/2006, Tribunalul Timis – Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Spiridus” – S.R.L.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca textele criticate incalca prevederile art. 16, art. 21, art. 24, art. 49, art. 124 si art. 126 din Legea fundamentala, deoarece organul constatator este liber sa constate contraventiile, sa stabileasca vinovatia si sa aplice sanctiunile potrivit unei competente foarte largi, fiind scutit apoi de orice sarcina a probarii acuzatiilor si sanctiunilor indreptate impotriva contravenientului. Insusi contravenientul trebuie sa isi probeze in fata instantei nevinovatia, desi constitutional ar fi ca organul constatator sa faca acest lucru.
Tribunalul Timis – Sectia comerciala si de contencios administrativ considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Desi instanta de judecata a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, din notele scrise ale autorului rezulta faptul ca acesta se refera la textul art. 190 alin. (2) in forma in vigoare inainte de republicarea ordonantei. Dupa republicarea ordonantei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, textul criticat se regaseste la art. 220 alin. (2).
Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, si art. 220 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 a fost modificat prin art. I pct. 20 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 3 martie 2008, ordonanta aprobata cu modificari prin Legea nr. 194/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 1 iunie 2009.
Textele criticate au urmatorul cuprins:
– Art. 15: “(1) Contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori.
(2) Pot fi agenti constatatori: primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitati, persoanele imputernicite in acest scop de ministri si de alti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute in legi speciale.
(3) Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne constata contraventii privind: apararea ordinii publice; circulatia pe drumurile publice; regulile generale de comert; vanzarea, circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare, tigarilor si bauturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotarare a Guvernului.”;
– Art. 21: “(1) In cazul in care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea.
(2) Daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de indata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea. In acest caz sanctiunea se aplica prin rezolutie scrisa pe procesul-verbal.
(3) Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.”;
– Art. 24: “(1) Persoana imputernicita sa aplice sanctiunea dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. In toate situatiile agentul constatator va descrie in procesul-verbal bunurile supuse confiscarii si va lua in privinta lor masurile de conservare sau de valorificare prevazute de lege, facand mentiunile corespunzatoare in procesul-verbal.
(2) In cazul in care bunurile nu se gasesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor in lei.
(3) Agentul constatator are obligatia sa stabileasca cine este proprietarul bunurilor confiscate si, daca acestea apartin unei alte persoane decat contravenientul, in procesul-verbal se vor mentiona, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila.”;
– Art. 30: “(1) Daca persoana imputernicita sa aplice sanctiunea apreciaza ca fapta a fost savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, constituie infractiune, sesizeaza organul de urmarire penala competent.
(2) In cazul in care fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit de catre procuror sau de catre instanta ca ea ar putea constitui contraventie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, impreuna cu o copie de pe rezolutia, ordonanta sau, dupa caz, de pe hotararea judecatoreasca, se trimite de indata organului in drept sa constate contraventia, pentru a lua masurile ce se impun conform legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sanctiunii in cazul prevazut la alin. (2) curge de la data sesizarii organului in drept sa aplice sanctiunea.”;
– Art. 220 alin. (2): “Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum si cu:
a) confiscarea produselor, iar in situatia in care acestea au fost vandute, confiscarea sumelor rezultate din aceasta vanzare, in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) si y);
b) confiscarea cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport utilizate in transportul produselor accizabile, in cazul prevazut la alin. (1) lit. k);
c) oprirea activitatii de comercializare a produselor accizabile pe o perioada de 1 – 3 luni, in cazul comerciantilor in sistem angro sau cu amanuntul, pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. c), m), u) si v);
d) oprirea activitatii de productie a produselor accizabile prin sigilarea instalatiei, in cazul producatorilor, pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. d), i), l), n) si x).”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autoarea exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea in drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la dreptul la aparare, art. 49 referitoare la protectia copiilor si a tinerilor, art. 124 referitoare la infaptuirea justitiei si art. 126 referitoare la instantele judecatoresti.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate, din prisma unor critici asemanatoare si prin raportare la aceleasi texte fundamentale invocate si in prezenta cauza. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, prin care Curtea a constatat ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, deoarece nu interzic accesul persoanelor nemultumite de modul de constatare a contraventiilor si aplicarea sanctiunilor corespunzatoare pentru a face plangere la instanta de judecata ori exercitarea dreptului la aparare pe tot parcursul procesului.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, Curtea constata ca prin Decizia nr. 685 din 10 octombrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, a statuat ca aceste dispozitii sunt constitutionale. In esenta, Curtea a retinut ca proprietatea privata poate constitui obiectul unor masuri restrictive, cum sunt cele care vizeaza bunurile folosite sau rezultate din savarsirea unor infractiuni ori contraventii; potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (8) teza intai din Constitutie, “Averea dobandita licit nu poate fi confiscata”, ceea ce presupune, per a contrario, ca poate fi confiscata averea dobandita in mod ilicit si deci este posibila instituirea unor sanctiuni pentru ipoteza in care desfasurarea activitatii de comercializare a unor produse de catre operatorii economici contravine legii.
Intrucat nu au aparut imprejurari noi, care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie, solutia adoptata in precedent, precum si considerentele pe care aceasta se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 220 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de partea Societatea Comerciala “Spiridus” – S.R.L. in Dosarul nr. 1.652/252/2006 al Tribunalul Timis – Sectia comerciala si de contencios administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 martie 2010.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close