Decizia Curtii Constitutionale nr. 221/2010 si opinia separata

In M. Of. nr. 270 din 26 aprilie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 221/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finala din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, art. 2 teza intai si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila si ale art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finala din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, art. 2 teza intai si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila si ale art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, exceptie ridicata de Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din Romania si de colegiile consilierilor juridici din Bucuresti, Alba, Arad, Bacau, Bihor, Bistrita-Nasaud, Botosani, Braila, Brasov, Buzau, Calarasi, Caras-Severin, Cluj, Covasna, Dambovita, Dolj, Galati, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iasi, Maramures, Mehedinti, Mures, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timis, Valcea, Vaslui si Vrancea in Dosarul nr. 2.452/4/2008 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti – Sectia civila.
La apelul nominal raspund autorii exceptiei, prin avocat Dorin Andronic, cu imputernicire avocatiala depusa la dosar, precum si Colegiul Consilierilor Juridici Bacau, prin consilier juridic Vasile Ghigea, cu imputernicire de reprezentare juridica depusa la dosar. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului autorilor exceptiei. In esenta, acesta sustine ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finala din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, functionarul public poate reprezenta in justitie interesele unei institutii sau autoritati publice, ceea ce insa, conform prevederilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, constituie atributul exclusiv al profesiei de consilier juridic. Aceasta profesie este autonoma, independenta, liberala si de sine statatoare, caracterizandu-se, in esenta, prin aceleasi trasaturi ca si activitatea avocatiala, astfel ca nu poate fi asimilata functiei publice. De aceea, se arata ca este neconstitutionala sintagma referitoare la consilierul juridic potrivit careia acesta este “numit in functie”, cuprinsa la art. 2 teza intai si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003. Legea nr. 188/1999 face imposibila aplicarea prevederilor Legii nr. 514/2003 si, in plus, favorizeaza, sub aspectul conditiilor de acces, de vechime si de promovare in cadrul profesiei, functionarii publici care exercita atributiile specifice consilierului juridic. In ceea ce priveste dispozitiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila, se sustine ca acestea ingradesc independenta judecatorilor, care trebuie sa se supuna nu legii, ci unei solutii pronuntate, in cadrul solutionarii recursului in interesul legii, de un alt judecator. Ca atare, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate si depune concluzii scrise.
Reprezentantul Colegiului Consilierilor Juridici Bacau, avand cuvantul pentru sustinerea exceptiei, achieseaza la cele mentionate de antevorbitorul sau si precizeaza, in plus, faptul ca prevederile art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila aduc atingere principiului separatiei puterilor in stat, precum si principiului suprematiei Constitutiei si al obligatiei respectarii legilor. Arata ca efectul textului legal criticat il constituie crearea unui alt izvor de drept de catre un complet de judecata, in functie de modalitatea in care procurorul general al Romaniei interpreteaza textul legal examinat, desi acesta nu are calitatea de parte in proces decat in foarte putine cazuri. Ca atare, sintagma “dezlegarea (…) este obligatorie” ar trebui schimbata, astfel ca aceste solutii sa devina “orientative”. Pentru cele aratate, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei, avand in vedere ca asupra textelor de lege criticate Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in jurisprudenta sa, iar elementele noi prezentate de autorii exceptiei nu au natura de a modifica solutiile de respingere pronuntate in precedent. De altfel, exceptia de neconstitutionalitate are caracter de inadmisibilitate, deoarece Curtea Constitutionala nu are competente in materia abrogarii unui text legal, a solutionarii unui pretins conflict al legilor in timp si nici nu poate sa interpreteze si sa aplice dispozitiile de lege supuse controlului de constitutionalitate.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 iunie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 2.452/4/2008, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti – Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finala din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, art. 2 teza intai si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila si ale art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din Romania si de colegiile consilierilor juridici din Bucuresti, Alba, Arad, Bacau, Bihor, Bistrita-Nasaud, Botosani, Braila, Brasov, Buzau, Calarasi, Caras-Severin, Cluj, Covasna, Dambovita, Dolj, Galati, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iasi, Maramures, Mehedinti, Mures, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timis, Valcea, Vaslui si Vrancea intr-o cauza avand ca obiect o actiune in constatare si obligatia de a face.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in esenta, urmatoarele:
Dispozitiile art. 2 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 2 teza intai si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1) si ale art. 16 alin. (2) din Constitutie, deoarece, prin neclaritatea, insuficienta si imprecizia redactarii, genereaza confuzii la nivelul tuturor institutiilor si autoritatilor publice, in sensul ca s-a perpetuat exercitarea atributelor exclusive de reprezentare juridica ale unei noi profesii – cea de consilier juridic, reglementata distinct prin Legea nr. 514/2003 si Statutul profesiei de consilier juridic – de catre functionarii publici prevazuti in Legea nr. 188/1999. Or, functia publica implica exercitarea puterii administrative ca atribut al puterii executive, pe cand profesia de consilier juridic este o profesie juridica reglementata distinct de functia publica, de sine statatoare, de esenta sa fiind activitatea juridica de consultanta, asistenta si reprezentare juridica, avizare pentru legalitate si contrasemnare de acte juridice, deci o activitate profesionala desfasurata in regim de independenta si cu organizare proprie autonoma. Spre deosebire de vechea legislatie in materie, activitatea de reprezentare juridica a statului, a autoritatilor publice centrale sau locale, a institutiilor publice si de interes public si a tuturor persoanelor juridice de drept public si de drept privat a devenit, odata cu adoptarea Legii nr. 514/2003, atributul exclusiv al profesiei de consilier juridic. Desi Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea si functionarea oficiilor juridice a fost abrogat si, ca atare, nu mai exista posibilitatea numirii in functia de consilier juridic, textele de lege criticate perpetueaza principiile unui act normativ abrogat, cu incalcarea normelor constitutionale invocate.
Dispozitiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila si cele ale art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara incalca, in opinia autorilor exceptiei, principiul separatiei puterilor in stat si principiul independentei judecatorilor, potrivit caruia acestia se supun numai legii. Se arata, in esenta, ca interpretarea generala a legii este atributul autoritatii legiuitoare, si nu al puterii judecatoresti si cu atat mai putin al puterii executive al carei reprezentant este procurorul, in exercitarea atributiei sale conferite de art. 329 alin. 1 din Codul de procedura civila referitoare la solicitarea adresata Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca, pentru asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a legii pe intreg teritoriul tarii, aceasta sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele de judecata. Recursul in interesul legii, calificat drept cale extraordinara de atac, afecteaza principiul securitatii raporturilor juridice si dreptul la un proces echitabil, deoarece, pe de o parte, nu implica o judecata propriu-zisa, astfel ca justitiabililor li se aplica solutii pronuntate in cauze in care nu au fost citati si nu si-au putut formula apararile, iar judecatorul nu se supune numai legii, de vreme ce solutiile pronuntate de un alt judecator nu echivaleaza cu actul juridic ce emana de la Parlament ca unica autoritate legiuitoare a tarii. Este indicata, in sensul neconstitutionalitatii textelor legale mentionate, Cauza Brumarescu impotriva Romaniei, prin care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca procurorul general nu are posibilitatea legala de a introduce cai extraordinare de atac impotriva unor hotarari judecatoresti solutionate definitiv si irevocabil.
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti – Sectia civila considera ca textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale si conventionale invocate de autorii exceptiei de neconstitutionalitate.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere, apreciaza ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Dispozitiile art. 2 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 2 teza intai si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic contin, de pilda, definitia “functiei publice” sau enuntarea activitatilor desfasurate de functionarii publici, iar prin continutul lor nu aduc atingere principiilor constitutionale referitoare la suprematia Constitutiei si respectarea legii, la principiul universalitatii legii sau al egalitatii in drepturi. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 167/2008. Se mai arata ca asupra aspectelor sesizate de autorul exceptiei in legatura cu institutia recursului in interesul legii instanta de contencios constitutional s-a pronuntat, de exemplu prin deciziile nr. 93/2000 si nr. 600/2009, argumentele formulate pentru respingerea exceptiei cu acele ocazii fiind aplicabile si in cauza de fata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 2 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, art. 2 teza intai si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, precum si ale art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005.
Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:
– Art. 2 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici: “(3) Activitatile desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, sunt urmatoarele: (…)
g) reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din tara si strainatate, in limita competentelor stabilite de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, precum si reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.”;
– Art. 2 teza intai si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic:
– Art. 2: “Consilierul juridic poate sa fie numit in functie sau angajat in munca, in conditiile legii.”;
– Art. 3 alin. (1): “(1) Consilierul juridic numit in functie are statutul functionarului, potrivit functiei si categoriei acesteia.”;
– Art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila – Recursul in interesul legii: “Solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese. Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.”;
– Art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara: “Inalta Curte de Casatie si Justitie se constituie in Sectii Unite pentru:
a) judecarea recursurilor in interesul legii.”
In opinia autorilor exceptiei, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) referitoare la principiul separatiei puterilor, respectiv la instituirea obligatiei generale de respectare a Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 15 alin. (1) care consacra principiul universalitatii, art. 16 alin. (2) potrivit caruia “Nimeni nu este mai presus de lege”, art. 124 – Infaptuirea justitiei, art. 126 – Instantele judecatoresti, art. 131 – Rolul Ministerului Public si ale art. 132 – Statutul procurorilor. De asemenea, sunt invocate, sub aspectul dreptului la un proces echitabil si al principiului securitatii raporturilor juridice, art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si “art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana, care statueaza ca Uniunea Europeana se intemeiaza pe principiile libertatii, democratiei, respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si cele ale statului de drept”.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate.
Dispozitiile art. 2 alin. (3) lit. g) teza finala din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 2 teza intai si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic au fost examinate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1) si ale art. 16 alin. (2) din Constitutie, control concretizat prin Decizia nr. 167 din 26 februarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 204 din 17 martie 2008. Curtea a retinut, cu acel prilej, ca motivele de neconstitutionalitate formulate, asemanatoare celor din prezenta cauza, “privesc necorelari de reglementare intre doua acte normative – Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic si Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici -, precum si modul de aplicare a dispozitiilor acestor legi. Or, constitutionalitatea unei dispozitii de lege nu poate fi examinata prin raportare la o alta dispozitie legala, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, controlul se efectueaza numai prin raportare la prevederile si principiile Constitutiei. Asadar, aspecte ca cele aratate nu intra in competenta de solutionare a Curtii, coordonarea legislatiei in vigoare fiind de competenta autoritatii legiuitoare”. Dincolo de aceste precizari, Curtea a constatat ca, “nici in sine, prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor art. 1 alin. (5), ale art. 15 alin. (1) sau ale art. 16 alin. (2) din Constitutie”, deoarece acestea cuprind, pe de o parte, definitia functiei publice si, pe de alta parte, “enuntarea activitatilor desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, intre care si cea prevazuta in teza finala a lit. g) – criticate ca fiind neconstitutionale – si anume <<reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea>>. Din cuprinsul acestor dispozitii nu rezulta incalcarea obligatiei de a respecta Constitutia si legile tarii si nici nesocotirea prevederii constitutionale potrivit careia <<Nimeni nu este mai presus de lege>>. Curtea constata, de asemenea, ca textul de lege criticat, care dispune, asa cum s-a aratat, in legatura cu o categorie de personal – functionarul public, nu are incidenta cu prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (1) referitor la drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi de care beneficiaza cetatenii”.
De asemenea, si dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si ale art. 329 din Codul de procedura civila au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea pronuntand in acest sens Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009. In privinta dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, Curtea, respingand exceptia, a retinut ca “reglementarea competentei procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie de a cere Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti, in scopul asigurarii aplicarii unitare a legii pe intregul teritoriu al Romaniei, da expresie rolului constitutional al Ministerului Public, de reprezentant al intereselor generale ale societatii si aparator al ordinii de drept, precum si al drepturilor si libertatilor cetatenilor”.
Referitor la prevederile art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila, Curtea a retinut prin decizia mentionata, dar si prin Decizia nr. 928 din 16 septembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 706 din 17 octombrie 2008, si Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, ca “interpretarea legilor este o operatiune rationala, utilizata de orice subiect de drept, in vederea aplicarii si respectarii legii, avand ca scop clarificarea intelesului unei norme juridice sau a campului sau de aplicare. Instantele judecatoresti interpreteaza legea, in mod necesar, in procesul solutionarii cauzelor cu care au fost investite, interpretarea fiind faza indispensabila procesului de aplicare a legii. (…) Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicari diferite ale legii in practica instantelor de judecata. Pentru a se elimina posibilele erori in calificarea juridica a unor situatii de fapt si pentru a se asigura aplicarea unitara a legii in practica tuturor instantelor de judecata, a fost creata de legiuitor institutia recursului in interesul legii”. Avand in vedere pozitia Inaltei Curti de Casatie si Justitie in sistemul instantelor judecatoresti, precum si rolul sau prevazut in art. 126 alin. (3) din Constitutie, legiuitorul a instituit, prin dispozitiile art. 329 din Codul de procedura civila, obligativitatea interpretarii date de aceasta, in scopul aplicarii unitare de catre instantele judecatoresti a unui text de lege. Instituirea caracterului obligatoriu al dezlegarilor date problemelor de drept judecate pe calea recursului in interesul legii nu face decat sa dea eficienta rolului constitutional al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, contribuind la consolidarea statului de drept.
Intrucat in prezenta cauza au fost criticate aceleasi dispozitii de lege prin raportare la aceleasi norme fundamentale si au fost formulate critici asemanatoare celor analizate in deciziile mentionate, atat solutiile, cat si considerentele acolo retinute isi pastreaza valabilitatea si in dosarul de fata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi in ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finala din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, art. 2 teza intai si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila si ale art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, exceptie ridicata de Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din Romania si de colegiile consilierilor juridici din Bucuresti, Alba, Arad, Bacau, Bihor, Bistrita-Nasaud, Botosani, Braila, Brasov, Buzau, Calarasi, Caras-Severin, Cluj, Covasna, Dambovita, Dolj, Galati, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iasi, Maramures, Mehedinti, Mures, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timis, Valcea, Vaslui si Vrancea in Dosarul nr. 2.452/4/2008 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti – Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 martie 2010.

*

OPINIE SEPARATA

In dezacord cu opinia majoritara, apreciez ca prevederile art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila, referitoare la recursul in interesul legii, sunt neconstitutionale, motiv pentru care exceptia de neconstitutionalitate trebuie sa fie admisa.
Potrivit prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila, “Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante”. Apreciem ca acest caracter obligatoriu pe care il are solutia/dezlegarea data problemelor de drept judecate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu ocazia solutionarii recursului in interesul legii, contravine prevederilor art. 124 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora “Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”. In actuala redactare, prin depasirea limitelor constitutionale, judecatorii trebuie sa se supuna atat legii, cat si recursului in interesul legii, dezlegarilor date cu ocazia solutionarii acestuia. Cu toate acestea, recursul in interesul legii nu poate fi ridicat la nivelul legii, deoarece emana de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de la puterea judecatoreasca, in caz contrar fiind incalcate si prevederile art. 1 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora “Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale”. In limitele prerogativelor constitutionale, aplicand legea, judecatorii realizeaza interpretarea juridica, la fiecare caz concret, in timp ce legiuitorul realizeaza interpretarea legala, doar concluziile acestuia putand fi ridicate la nivel normativ. Consideram ca in acelasi sens este si Decizia Curtii Constitutionale nr. 838 din 27 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-au statuat urmatoarele: “In exercitarea atributiei prevazute de art. 126 alin. (3) din Constitutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie are obligatia de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, cu respectarea principiului fundamental al separatiei puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei. Inalta Curte de Casatie si Justitie nu are competenta constitutionala sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora”.
Jurisprudenta neunitara evidentiaza o anumita neconcordanta existenta intre textul normei si continutul acesteia, neconcordanta care, in procesul de interpretare, conduce la pronuntarea de solutii diferite. In masura in care nu se pune problema neconstitutionalitatii normei, prin lipsa de previzibilitate, devin incidente prevederile art. 126 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora “Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale”. In acest sens, credem ca asigurarea interpretarii unitare are semnificatia luarii masurilor necesare pentru intelegerea, interpretarea unitara a normei de catre fiecare judecator, a literei si spiritului acesteia, si nu oferirea/impunerea unei anumite solutii, interpretarii intr-un anumit sens. Judecatorul nu poate fi adus in situatia unui executant docil, in raport cu dezlegarea data in solutionarea recursului in interesul legii. In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului admite rolul instantelor supreme “de a reglementa contradictiile de jurisprudenta” (Cauza Zielinschi si Pradal & Gonzalez s.a., impotriva Frantei, 1999), insa nu se refera la posibilitatea impunerii anumitor solutii.

Judecator
prof. univ. dr. Tudorel Toader

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close