Dispozitiile art. I pct. 18, pct. 22, pct. 23 si pct. 27, teza referitoare la functiile publice de conducere, din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, precum si legea in ansamblul ei sunt constitutionale in raport cu criticile formulate

In M. Of. nr. 291 din 4 mai 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 413/2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 18, pct. 22, pct. 23 si pct. 27, teza referitoare la functiile publice de conducere, din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, precum si a legii in ansamblul ei.
Din cuprins:
In temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, la data de 4 martie 2010, parlamentari apartinand grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si Partidului Social Democrat din Camera Deputatilor au solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici.
Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 2.667 din 4 martie 2010 si constituie obiectul Dosarului nr. 518A/2010.
La sesizare a fost anexata lista cuprinzand semnaturile urmatorilor deputati: Marin Almajanu, Teodor Atanasiu, Mihai Banu, Vasile Berci, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihaita Calimente, Daniel Chitoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Mihai-Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, George Ionut Dumitrica, Relu Fenechiu, Gheorghe Gabor, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-Stefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolta, Mihai Lupu, Dan Ilie Morega, Dan-Stefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Ludovic Orban, Viorel Palasca, Ionel Palar, Cornel Pieptea, Gabriel Plaiasu, Cristina-Ancuta Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu, Ana Adriana Saftoiu, Nini Sapunaru, Adrian George Scutaru, Ionut-Marian Stroe, Radu Stroe, Gheorghe-Mirel Talos, Ioan Timis, Adriana Diana Tusa, Claudiu Taga, Ioan Tintean, Florin Turcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana Varga si Mihai Alexandru Voicu, respectiv Viorel Hrebenciuc, Ileana Cristina Dumitrache, Andrei Dolineaschi, Nicolae-Ciprian Nica, Aurel Vladoiu, Florin-Costin Paslaru, Rodica Nassar, Dumitru Chirita, Aurelia Vasile, Doina Burcau, Luminita Iordache, Iuliu Nosa, Cornel Itu, Silvestru Mircea Lup, Raul-Victor Surdu-Soreanu, Anghel Stanciu, Mugurel Surupaceanu, Liviu-Bogdan Ciuca, Radu Eugeniu Coclici, Lucretia Rosca, Ion Dumitru, Ion Stan, Gheorghe Ana, Marian Neacsu, Dumitru Boabes, Victor Cristea, Adrian Solomon, Nicolae Banicioiu, Ioan Sorin Roman, Ciprian-Florin Luca, Madalin-Stefan Voicu, Constantin Mazilu, Mihai Cristian Apostolache, Laurentiu Nistor, Cornel-Cristian Resmerita, Filip Georgescu, Ion Burnei, Bogdan Nicolae Niculescu Duvaz, Mircea-Gheorghe Draghici, Ion Calin, Maria Eugenia Barna, Dorel Covaci, Tudor Pantiru, Vasile Ghiorghe Gliga, Petre Petrescu, Iulian Claudiu Manda, Valeriu Stefan Zgonea, Eugen Bejinariu, Ioan Cindrea si Florin Iordache.
In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate au fost aduse argumente care privesc atat neconstitutionalitatea extrinseca, cat si cea intrinseca a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici.
I. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, se constata ca autorii obiectiei sustin incalcarea prevederilor art. 64 alin. (1) din Constitutie, intrucat, cu ocazia adoptarii legii supuse analizei Curtii Constitutionale, au fost incalcate mai multe dispozitii ale Regulamentului Camerei Deputatilor. Se arata ca introducerea pe ordinea de zi a comisiei raportoare a proiectului de lege in data de 1 martie 2010 a fost facuta cu nerespectarea prevederilor art. 46 lit. a) din Regulament, ca ordinea de zi aprobata a fost modificata la cererea domnului deputat Ioan Oltean si adoptata in plen in lipsa de cvorum, contrar art. 89, 90 sau art. 142 alin. (3) din Regulament, si ca unor deputati nu li sa acordat cuvantul in cadrul sedintei de plen, contrar art. 149 alin. (2) din Regulament.
Totodata, se apreciaza ca prin “modalitatea de sesizare si adoptare a proiectului de lege” a fost incalcat art. 75 din Constitutie, text ce consacra “principiul de dezbatere si legiferare a celor doua camere”. In acest sens, se arata ca in Comisia insarcinata cu adoptarea raportului au fost aduse mai multe amendamente “asupra art. 58, 62 si 64”, amendamente care “modifica conditii, categorii, termene ce au o inraurire majora asupra actului normativ”. In consecinta, se apreciaza ca forma adoptata de Camera Deputatilor difera “consistent” de forma adoptata de Senat, astfel incat sunt aplicabile considerentele de principiu stabilite in Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 de catre Curtea Constitutionala cu referire la principiul bicameralismului.
II. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseca, se arata ca, potrivit “art. 92 alin. (1^1) si (2) din PL-x 42/2009” si “art. 111 al proiectului de lege”, cei care ocupa posturi de natura contractuala vor fi numiti in functii publice de executie daca indeplinesc cerintele “art. 54 din lege”, eludandu-se astfel art. 56 si 57 din Statutul functionarilor publici. Intr-o formulare confuza, se apreciaza ca “directorii-coordonatori” numiti in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, declarata ulterior neconstitutionala, ocupa, in prezent, posturi de natura contractuala care ar putea fi transformate in functii publice. Se arata ca aceste prevederi au drept efect incadrarea unor persoane numite exclusiv pe criterii politice in functii publice. In acest mod, se extinde si modalitatea dobandirii calitatii de functionar public, ceea ce incalca art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) si art. 16 alin. (1) – (3) din Constitutie.
Prin adoptarea acestei legi, “directorii-coordonatori” devin, in mod automat, functionari publici, calitate pe care o dobandesc altfel decat oricare alt cetatean care isi doreste sau care vizeaza sa ocupe functii publice. De asemenea, printr-o formulare confuza, se arata ca art. 90 alin. (6) din lege este contrar art. 147 alin. (4) din Constitutie, acest text fiind declarat neconstitutional prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009.
In fine, se arata ca legea cuprinde formulari neclare, ceea ce afecteaza “principiul securitatii raporturilor juridice”, astfel cum acesta a fost formulat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Brumarescu impotriva Romaniei, 2000.
In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.
Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 662 din 10 martie 2010, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este intemeiata, intrucat modificarile aduse Legii nr. 188/1999 contravin art. 16 alin. (1) si (3), precum si art. 53 din Constitutie. In acest sens, se arata ca modificarea continua a regimului juridic aplicabil conducatorilor serviciilor publice deconcentrate, precum si schimbarea succesiva a denumirii unor functii afecteaza stabilitatea exercitarii acestora, precum si statutul juridic al functionarilor publici din serviciile publice deconcentrate, ceea ce incalca dreptul de acces la o functie publica si principiul stabilitatii ce ar trebui sa guverneze exercitarea functiilor publice. Se mai sustine ca legea criticata adanceste inegalitatile de regim juridic dintre conducatorii serviciilor publice deconcentrate si ceilalti functionari publici, prin crearea unei noi categorii de functii publice, si duce la imposibilitatea reintegrarii persoanelor care au ocupat aceste functii publice.
Infiintarea si desfiintarea succesiva a unor functii publice care presupun atributii identice nu este de natura sa indeplineasca dezideratul accesului in conditii de egalitate la functiile publice, motiv pentru care prevederile legale criticate incalca art. 16 alin. (1) si (3), precum si art. 53 din Constitutie.
Se mai arata ca, in lipsa organizarii vreunui concurs, persoanele incadrate in posturi de natura contractuala care implica exercitarea unor prerogative de putere publica si care se transforma in functii publice urmeaza sa ocupe noile functii publice in baza unui act administrativ de numire. Astfel, aceste persoane sunt favorizate, contrar art. 16 alin. (1) din Constitutie, in raport cu alte persoane care doresc sa ocupe o functie publica.
In fine, se considera ca legea criticata incalca exigentele Conventiei europene a drepturilor omului privind accesibilitatea si previzibilitatea normei juridice, avand formulari neclare, ceea ce lipseste norma juridica de caracterul logic si precis.
Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 5/1.684/E.B. din 12 martie 2010, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
I. Obiectiile de neconstitutionalitate extrinseca vizeaza deficiente care tin de modul de aplicare a dispozitiilor regulamentelor Parlamentului, prin urmare Curtea Constitutionala nu este competenta sa analizeze aceste aspecte.
II. 1. Cu privire la criticile de constitutionalitate intrinseca ce privesc prevederile art. I pct. 21, se apreciaza ca acestea reglementeaza promovarea rapida ca modalitate de exercitare, cu caracter temporar, a unei functii publice de conducere sau temporar vacante. O asemenea modalitate de ocupare a unei functii publice este in concordanta cu prevederile art. 56 lit. e) din Legea nr. 188/1999, care prevede ca ocuparea functiilor publice se face si “prin alte modalitati prevazute expres de prezenta lege”, precum si cu art. 16 alin. (3) din Constitutie, potrivit caruia accesul la functiile publice se face in conditiile legii.
Din punctul de vedere prezentat, se constata ca cele expuse mai sus sunt valabile si cu privire la prevederile art. I pct. 27 din lege.
Celelalte aspecte invocate de autorii sesizarii cu privire la aceste texte nu constituie veritabile probleme de constitutionalitate, ci de politica legislativa in domeniul functiei publice, domeniu in care legiuitorul are competenta exclusiva de legiferare.
2. Referitor la critica ce priveste lipsa de precizie si claritate a actului normativ, Guvernul invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si anume Cauza Cantoni impotriva Frantei, 1996, in care instanta europeana a admis ca, “datorita caracterului de generalitate al legilor si in scopul evitarii unei rigiditati excesive, redactarea acestora nu poate avea o precizie absoluta, ramanand in sarcina judecatorilor ca, in cadrul actului de justitie pe care il infaptuiesc, sa decida cu privire la interpretarea si aplicarea unei norme legale”.
3. Critica ce priveste art. I pct. 18 din lege este neintemeiata, intrucat solutia legislativa cuprinsa in acest articol nu a fost declarata anterior neconstitutionala prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.629 din 3 decembrie 2009. In aceste conditii, nu se poate retine incalcarea art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie.
In finalul punctului de vedere comunicat se apreciaza ca obiectiile invocate de autorii sesizarii nu constituie aspecte ce ridica veritabile probleme de neconstitutionalitate, ci de politica legislativa.
Presedintele Camerei Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Senatului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si celor ale art. 1, 10, 15 si 18 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate
Obiectul controlului de constitutionalitate astfel cum rezulta din sesizarea formulata, il constituie dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici. Totusi, din motivarea obiectiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta vizeaza atat o critica de neconstitutionalitate extrinseca referitoare la modul de adoptare a legii criticate, cat si o critica de neconstitutionalitate intrinseca ce priveste, in special, prevederile legale ale art. I pct. 18, 22, 23 si pct. 27 teza referitoare la functiile publice de conducere. Textele legale criticate punctual au urmatorul cuprins:
– Art. I pct. 18: “18. La articolul 90, alineatul (6) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
<<(6) In cazul functionarilor publici de conducere, transferul se poate realiza pe functii publice de conducere de acelasi nivel sau, dupa caz, de nivel inferior, ale caror conditii de ocupare si experienta profesionala necesara in vederea ocuparii sunt similare cu cele ale functiei de pe care se efectueaza transferul, cu respectarea prevederilor alin. (2), (4) si (5). Autoritatile sau institutiile publice intre care se realizeaza transferul sunt obligate sa verifice indeplinirea conditiei de similaritate a conditiilor de ocupare si a experientei profesionale.>>”;
– Art. I pct. 22: “22. La articolul 92, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmatorul cuprins:
<<(1^1) In mod exceptional, la propunerea justificata a conducatorului autoritatii sau institutiei publice in al carei stat de functii exista functia publica corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici vacanta sau temporar vacanta, exercitarea cu caracter temporar a acesteia poate fi realizata de catre functionari publici sau, dupa caz, de functionari publici cu statut special, care indeplinesc conditiile prevazute la alin. (1), cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. Aceasta masura se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici in conditiile in care, din motive obiective, functia publica nu a putut fi ocupata prin mobilitate.>>”;
– Art. I pct. 23: “23. La articolul 92, alineatele (2) si (4) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
<<(2) Daca functia publica este vacanta, masura prevazuta la alin. (1) se dispune de catre persoana care are competenta numirii in functia publica, pe o perioada de maximum 6 luni intr-un an calendaristic, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
………………………………………………………………..
(4) Daca functia publica este temporar vacanta, masura prevazuta la alin. (1) se dispune de catre persoana care are competenta legala de numire in functia publica, pana la data incetarii suspendarii din functia publica, a detasarii titularului functiei publice, pana la radierea de drept a sanctiunii disciplinare prevazute la art. 77 alin. (3) lit. c) sau, dupa caz, in situatia in care functionarul public de conducere exercita cu caracter temporar o alta functie publica de conducere vacanta sau temporar vacanta ori din categoria inaltilor functionari publici, pana la expirarea perioadei pentru care s-a dispus exercitarea cu caracter temporar, in conditiile legii.>>”;
– Art. I pct. 27: “27. Articolul 111 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
<<Art. 111. – (1) Autoritatile si institutiile publice care au prevazute in statele de functii posturi de natura contractuala, care presupun exercitarea unor atributii dintre cele prevazute la art. 2 alin. (3), au obligatia de a stabili functii publice in conditiile art. 107, in termen de 30 de zile de la data constatarii existentei acestor atributii.
(2) Functiile publice vacante, functiile publice de conducere, precum si functiile publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici, stabilite potrivit alin. (1), se ocupa in conditiile prezentei legi.
(3) Persoanele incadrate in posturi de natura contractuala care au fost stabilite si avizate ca functii publice vor fi numite in functii publice de executie daca indeplinesc conditiile prevazute la art. 54 si conditiile de vechime in specialitatea studiilor corespunzatoare clasei si gradului profesional ale functiei publice.
(4) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupa functii publice in conditiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizarii functiilor publice in care au fost numite.>>”
Dispozitiile constitutionale pretins incalcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) – (3) privind egalitatea, ale art. 61 alin. (2) privind structura Parlamentului, ale art. 64 alin. (1) privind organizarea interna a Parlamentului si ale art. 147 alin. (1), (2) si (4) privind deciziile Curtii Constitutionale. Totodata, sunt considerate ca fiind incalcate art. 6 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca, precum si cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Brumarescu impotriva Romaniei, 2000.
Inainte de a proceda la analiza obiectiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sesizarea formulata indeplineste conditiile prevazute de art. 146 lit. a) din Constitutie sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, intrucat aceasta a fost semnata de 101 deputati apartinand grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si Partidului Social Democrat din Camera Deputatilor.
Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea urmeaza a se pronunta, pe de o parte, asupra unor aspecte de ordin procedural ce se constituie in critici de neconstitutionalitate extrinseca, iar pe de alta parte, asupra criticilor de neconstitutionalitate intrinseca a legii supuse controlului.
I. 1. Raportat la critica de neconstitutionalitate extrinseca referitoare la incalcarea art. 64 alin. (1) din Constitutie prin demararea unor proceduri parlamentare cu nerespectarea prevederilor Regulamentului Camerei Deputatilor, se constata urmatoarele:
Prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, cu prilejul exercitarii unui control a priori de constitutionalitate, Curtea a statuat ca nu este de competenta sa “analizarea eventualelor incalcari ale Regulamentului sedintelor comune. Curtea Constitutionala nu isi poate extinde controlul si asupra actelor de aplicare a regulamentelor, intrucat ar incalca insusi principiul autonomiei regulamentare al celor doua Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza intai din Legea fundamentala. Analiza Curtii este una in drept, fara a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare”.
Prin Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009, pronuntata intr-un control a posteriori de constitutionalitate, exercitat pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea a statuat ca, desi legea a fost adoptata dupa o procedura parlamentara discutabila, “nu este de competenta instantei constitutionale sa controleze modalitatea in care sunt puse in aplicare Regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului in procesul legislativ”.
Prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Curtea a stabilit, in acelasi sens, ca, “potrivit art. 146 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Camerelor Parlamentului, controlul exercitat de Curte fiind un control de conformitate cu dispozitiile Legii fundamentale. Daca, ignorand prevederile art. 146 lit. c) din Constitutie si pe cele ale art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala si-ar extinde competenta si asupra actelor de aplicare a regulamentelor, ea nu numai ca ar pronunta solutii fara temei constitutional, dar ar incalca astfel si principiul autonomiei regulamentare a Camerei Deputatilor, reglementat de art. 64 alin. (1) teza intai din Legea fundamentala. In virtutea acestui principiu fundamental, aplicarea regulamentului este o atributie a Camerei Deputatilor, asa incat contestatiile deputatilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenta exclusiva a Camerei Deputatilor, aplicabile, in acest caz, fiind caile si procedurile parlamentare stabilite prin propriul regulament, dupa cum si desfasurarea procedurii legislative parlamentare depinde hotarator de prevederile aceluiasi regulament, care, evident, trebuie sa concorde cu normele si principiile fundamentale.
Ca atare, competenta conferita Curtii Constitutionale de art. 146 lit. c) din Legea fundamentala nu poate privi decat controlul conformitatii regulamentelor Parlamentului cu dispozitiile Constitutiei, control declansat la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori; Curtea Constitutionala nu este competenta a se pronunta si asupra modului de aplicare a regulamentelor, in sensul celor aratate a statuat Curtea Constitutionala in deciziile sale nr. 44/1993, nr. 68/1993, nr. 22/1995 si nr. 98/2005”.
Prin urmare, se constata ca, si atunci cand a analizat sesizari initiate in temeiul art. 146 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca exercitarea atributiei prevazute de art. 146 lit. c) din Constitutie priveste exclusiv controlul constitutionalitatii prevederilor regulamentelor Parlamentului, iar nu si controlul constitutionalitatii hotararilor si masurilor adoptate de Camerele Parlamentului in aplicarea regulamentelor proprii. Rezolvarea problemelor ridicate de hotararile adoptate si de masurile dispuse de Camerele Parlamentului se poate face exclusiv pe cai si prin proceduri parlamentare.
2. Raportat la critica de constitutionalitate extrinseca referitoare la incalcarea principiului bicameralismului, se constata ca aceasta este neintemeiata.
Prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, Curtea a stabilit criterii esentiale pentru a se determina cazurile in care prin procedura legislativa se incalca principiul bicameralismului. Aceste criterii esentiale cumulative sunt:
a) existenta unor deosebiri majore de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului;
b) existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferita, intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului;
Din analiza comparata a documentelor privind initierea si desfasurarea procesului legislativ in cauza, respectiv a proiectului de lege depus de Guvern, a formei adoptate de Senat, ca prima Camera sesizata, si a celei adoptate de Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, Curtea constata ca modificarile operate de catre Camera Deputatilor fata de forma legii adoptate de Senat nu sunt de natura a imprima nici deosebiri majore de continut juridic fata de forma legii adoptata de Senat si nici o configuratie deosebita, semnificativ diferita fata de cea a proiectului de lege in forma adoptata de Senat.
In consecinta, Curtea retine ca au fost respectate, sub aspectul modului de legiferare, dispozitiile constitutionale ale art. 61 alin. (2) si art. 75 alin. (1).
II. 1. Referitor la pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 18 din lege, in raport cu art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, se constata ca, de fapt, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2010, nu a declarat ca fiind neconstitutionala si aceasta solutie legislativa, ce era cuprinsa, la vremea respectiva, in art. I pct. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, intrucat, potrivit jurisprudentei sale, Curtea se pronunta in limitele sesizarii. In consecinta, nu se poate retine incalcarea prevederilor art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie.
2. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea intrinseca a unor texte din legea criticata, autorii sesizarii nu aduc argumente de natura sa demonstreze neconstitutionalitatea acestora, sustinerile lor constituindu-se mai degraba in ipoteze de aplicare a dispozitiilor legale criticate. Cat priveste insa situatia legislativa existenta la momentul adoptarii acestei legi, Curtea constata urmatoarele:
– prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, a fost infiintata functia de director-coordonator al serviciilor publice deconcentrate, functie ce tine de regimul contractual;
– prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, pronuntata intr-un control a priori de constitutionalitate, prevederile legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, deci si ale ordonantei de urgenta, au fost declarate neconstitutionale;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009, a continuat optica Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, astfel incat, chiar si ulterior Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, conducerea serviciilor publice deconcentrate a fost incredintata acelorasi directori-coordonatori;
– prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, precitata Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionale prevederile art. I pct. 1 – 5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009, texte care se regaseau si in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009.
– Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.629 din 3 decembrie 2009 a suspendat pana pe data de 27 februarie 2010 efectele Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009, astfel incat, in lipsa interventiei legiuitorului, incepand cu data de 28 februarie 2010 aceasta din urma si-a incetat efectele, in temeiul art. 147 alin. (1) din Constitutie;
– lipsirea de temei constitutional a actelor normative primare are drept efect incetarea de drept a actelor subsecvente emise in temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date in aplicarea celor doua ordonante de urgenta etc.);
– potrivit jurisprudentei sale, respectiv Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007, in cazul constatarii neconstitutionalitatii unor acte abrogatoare, “acestea isi inceteaza efectele juridice in conditiile prevazute de art. 147 alin. (1) din Constitutie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogarii continua sa produca efecte”.
In aceste conditii, incepand cu data de 28 februarie 2010, functia de director-coordonator nu mai exista, iar persoanele care ocupau aceste functii nu mai pot fi considerate ca fiind conducatorii serviciilor publice deconcentrate. In momentul de fata, reglementarea in vigoare cu privire la conducatorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioara modificarilor aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009. Asadar, Curtea constata ca in functia publica de conducator al serviciilor publice deconcentrate nu poate fi numita nici macar temporar, o persoana care anterior a fost director-coordonator; din moment ce acesta nu este functionar public sau functionar public cu statut special, practic, nu mai justifica nicio functie publica sau contractuala. Astfel, din moment ce critica de neconstitutionalitate porneste de la o premisa gresita, Curtea nu poate retine incalcarea, prin textele art. I pct. 22 si pct. 23 din lege, a prevederilor constitutionale invocate.
Mai mult, in sensul celor expuse mai sus sunt si prevederile art. I pct. 27, care stabilesc competenta autoritatilor si institutiilor publice ce au prevazute in statele de functii posturi de natura contractuala, care presupun exercitarea unor atributii dintre cele prevazute la art. 2 alin. (3), de a stabili functii publice. Acest text nu poate avea insa aplicabilitate cu privire la directorii-coordonatori, din moment ce, din data de 28 februarie 2010, functiile de conducere ale serviciilor publice deconcentrate deja au revenit in regimul functiei publice. Prin urmare, nu mai exista vreo functie de conducere contractuala a serviciilor publice deconcentrate care ar trebui transformata intr-una publica, ea fiind deja functie publica ce poate fi ocupata numai de catre un functionar public.
Totodata, se constata ca textul art. I pct. 27 teza criticata, si anume cea referitoare la functiile publice de conducere (in cazul de speta, din cadrul serviciilor publice deconcentrate), in raport cu critica autorilor obiectiei de neconstitutionalitate, este constitutional, din moment ce prevede ca modalitatea de ocupare a functiilor publice aflate in ipoteza normei legale criticate se face “in conditiile legii”, si anume prin recrutare, deci prin concurs.
In fine, nu se pot retine criticile ce vizeaza lipsa de claritate si accesibilitate a legii, intrucat, cu privire la acest aspect, sunt intru totul aplicabile si respectate considerentele evocate de Guvern din Cauza Cantoni impotriva Frantei, 1996, solutionata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, precum si considerentele de principiu referitoare la accesibilitatea si previzibilitatea normei cuprinse in Decizia Curtii Constitutionale nr. 729 din 7 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 401 din 12 iunie 2009.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca dispozitiile art. I pct. 18, pct. 22, pct. 23 si pct. 27, teza referitoare la functiile publice de conducere, din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, precum si legea in ansamblul ei sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 14 aprilie 2010 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader si Augustin Zegrean, judecatori.