Decizia Curtii Constitutionale nr. 330/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 332 din 19 mai 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 330/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Rio Bucovina” – S.R.L. in Dosarul nr. 3.735/2/2008 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal raspunde avocatul autorului exceptiei, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul avocatului autoarei exceptiei, care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens, invoca jurisprudenta Curtii in aceasta materie.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 6 octombrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 3.735/2/2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Rio Bucovina” – S.R.L.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca dispozitiile criticate sunt “lacunare si dau dreptul organului fiscal sa ia masuri abuzive fata de contribuabilul caruia ii atrage raspunderea solidara”, contravenind dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, autoarea exceptiei considera ca textul de lege criticat “discrimineaza in mod evident pe cel chemat sa raspunda solidar pentru ca a dobandit de la un debitor active, fata de tertul care nu plateste sumele datorate debitorului. (…) raspunderea solidara trebuind stabilita in limita culpei celui ce dobandeste bunuri de la cel insolvabil”. In continuare, arata ca textul de lege criticat contravine si prevederilor art. 44 alin. (2) si (8) si art. 45 din Constitutie.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, alegerea facuta de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie sa achite obligatiile restante ale debitorului este justificata de legatura stransa dintre acestea si debitorul declarat insolvabil, legatura creata in urma dobandirii in orice mod, cu rea-credinta, de active de la debitor in cei 3 ani anteriori datei declararii insolvabilitatii sau a provocarii, in calitate de administratori, asociati si actionari, a insolvabilitatii debitorului prin instrainarea sau ascunderea cu rea-credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acestuia. Diminuarea patrimoniului persoanelor responsabile de starea de insolvabilitate a societatii este, asadar, consecinta fireasca a savarsirii unor fapte culpabile, neputandu-se retine ca prevederile criticate incalca dispozitiile din Legea fundamentala invocate de autorul exceptiei.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitatea il constituie dispozitiile art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007.
Textul criticat are urmatorul cuprins:
– Art. 27 alin. (1): “(1) Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in conditiile prezentului cod raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, in cei 3 ani anteriori datei declararii insolvabilitatii, cu rea-credinta, dobandesc in orice mod active de la debitorii care isi provoaca astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu rea-credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autoarea exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea in drepturi, art. 44 alin. (2) si (8) referitoare la dreptul de proprietate privata si ale art. 45 referitoare la libertatea economica.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 589 din 14 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, a statuat ca dispozitiile art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 sunt constitutionale. In esenta, instanta de contencios constitutional a retinut ca alegerea facuta de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie sa achite obligatiile restante ale debitorului este justificata de legatura stransa intre acestea si debitorul declarat insolvabil. Aceasta deoarece au dobandit in orice mod, cu rea-credinta, active de la debitor in cei 3 ani anteriori datei declararii insolvabilitatii sau au provocat in calitate de administratori, asociati si actionari insolvabilitatea debitorului prin instrainarea sau ascunderea cu rea-credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acestuia ori daca controleaza, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul, in acceptiunea legii, caz in care patrimoniile acestora din urma sunt atat de strans legate cu cel al debitorului, incat de multe ori acestea chiar se identifica intre ele.
Curtea a retinut ca aceste texte de lege isi gasesc aplicarea numai dupa data declararii insolvabilitatii debitorului potrivit art. 176 din cod, data pana la care debitorul, respectiv celelalte persoane interesate, precum administratorul, asociatii sau actionarii, pot face apararile pe care le considera necesare pentru a evita situatia ca societatea sa fie declarata insolvabila.
De asemenea, Curtea a retinut ca textele criticate nu incalca art. 44 alin. (1) – (3) din Constitutie, din moment ce diminuarea patrimoniului persoanelor responsabile de starea de insolvabilitate a societatii este consecinta fireasca a savarsirii unor fapte culpabile care au generat insolvabilitatea societatii.
In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 45 din Constitutie, prin Decizia nr. 1.099 din 8 septembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 654 din 2 octombrie 2009, Curtea a statuat ca, prin dispozitia legala criticata, statul nu descurajeaza initiativa privata, din contra, creeaza parghii pentru deblocarea platii unor debite datorate in circuitul economic. Statul incurajeaza concurenta loiala si respectarea dispozitiilor legale in mecanismul complex al economiei de piata, astfel ca, acesta indestulandu-se in conditiile art. 27 din Codul de procedura fiscala, creste posibilitatea creditorilor persoanei juridice aflate in ipoteza Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei de a se indestula cu sume de bani cat mai apropiate de valoarea celor pe care le datoreaza debitorul.
    Solutia pronuntata de Curtea Constitutionala, precum si considerentele pe care aceasta s-a intemeiat isi mentin valabilitatea si in aceasta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice schimbarea jurisprudentei.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Rio Bucovina” – S.R.L. in Dosarul nr. 3.735/2/2008 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 23 martie 2010.