Hotararea CJUE in cauza C-58/08, Vodafone si altii/Secretary of State for Business, Enterprise and Regulatory

Regulamentul privind roamingul este valid  
Comunitatea Europeana avea dreptul de a impune limite asupra tarifelor facturate de operatorii de telefonie mobila pentru apeluri in roaming in interesul pietei interne

Regulamentul privind roamingul1 stabilește tarife maximale care pot fi facturate de operatorii de telefonie mobila pentru apelurile vocale primite și efectuate de un utilizator in afara retelei lor. Regulamentul impune de asemenea un plafon pentru tarifele de gros de roaming, cu alte cuvinte tariful platit de reteaua consumatorului retelei straine utilizate de consumator.
Regulamentul a fost adoptat pe baza articolului 95 din Tratatul CE care permite Comunitatii sa adopte masuri legislative in scopul apropierii legislatiilor statelor membre in caz de disparitati sau de posibile disparitati susceptibile sa constituie obstacole privind stabilirea sau functionarea pietei interne.
In versiunea sa originala, se prevedea ca regulamentul trebuie sa expire la 30 iunie 2010. In iunie 2009, regulamentul a fost modificat printr-un nou regulament2 care a extins plafoanele tarifare la SMS-uri și la transmiterea de date și a prelungit validitatea regulamentului pana la 30 iunie 2012.
Patru dintre principalii operatori de telefonie mobila europeana, Vodafone, Telefónica O2, T-Mobile și Orange, au contestat validitatea regulamentului privind roamingul la High Court of Justice of England and Wales. Aceasta instanta a intrebat Curtea de Justitie daca Comunitatea avea competenta de a adopta regulamentul pe baza articolului 95 CE și daca, prin fixarea unor tarife cu amanuntul maximale, legiuitorul comunitar incalcase principiile subsidiaritatii și/sau proportionalitatii.
In primul rand, Curtea constata ca regulamentul are ca obiect ameliorarea conditiilor de functionare a pietei interne și ca putea fi adoptat in temeiul articolului 95 CE.
In acest context, Curtea subliniaza ca nivelul tarifelor cu amanuntul ale serviciilor de roaming international, la momentul adoptarii regulamentului, era ridicat, iar legatura dintre costuri și tarife nu era cea care trebuia sa prevaleze pe piete in intregime concurentiale. Acest nivel ridicat al tarifelor fusese considerat drept o problema persistenta de autoritatile publice, precum și de asociațiile de protectie a consumatorilor pe teritoriul intregii Comunitati iar incercarile de a solutiona aceasta problema pe baza cadrului juridic existent nu avusesera drept efect diminuarea tarifelor. In plus, se exercita o presiune asupra statelor membre pentru ca acestea sa adopte masuri in vederea solutionarii problemei. In aceste conditii, legiuitorul comunitar s-a confruntat in mod concret cu o situatie in care era probabila adoptarea de masuri nationale eterogene care sa vizeze diminuarea tarifelor cu amanuntul fara influentarea tarifelor de gros. O asemenea evolutie putea totuși sa cauzeze denaturari semnificative ale concurentei și sa perturbe buna functionare a pietei roamingului comunitar, imprejurare care justifica adoptarea unui regulament pe baza articolului 95 CE pentru a proteja buna functionare a pietei interne.
In al doilea rand, in ceea ce privește caracterul proportional al regulamentului in masura in care nu fixeaza plafoane numai pentru tarifele de gros ci și pentru tarifele cu amanuntul, Curtea constata ca tarifele cu amanuntul maximale ar putea fi considerate apte și necesare pentru a proteja consumatorii impotriva unor niveluri ridicate ale tarifelor.
Curtea amintește ca, inainte de a propune acest regulament, Comisia a realizat un studiu exhaustiv al alternativelor și a evaluat impactul economic al diferitelor tipuri de reglementari. Nivelul tarifului mediu al unui apel in roaming in Comunitate era ridicat la momentul adoptarii regulamentului (1,15 euro pe minut, cu alte cuvinte de peste cinci ori mai mare decat costul real al furnizarii angro a serviciului) iar legatura dintre costuri și tarife nu era cea care ar fi trebuit sa prevaleze in cadrul unor piete pe deplin concurentiale. Tariful prevazut de regulament este net inferior acestui tarif mediu și se orienteaza in raport cu plafoanele tarifelor de gros, pentru a garanta faptul ca tarifele cu amanuntul reflecta in mod mai fidel costurile suportate de furnizori.
In plus, legiuitorul comunitar putea sa considere in mod legitim ca o reglementare numai a pietelor de gros nu ar ajunge la același rezultat ca regulamentul in cauza. O diminuare a tarifelor de gros nu ar garanta in mod necesar o diminuare a tarifelor cu amanuntul, avand in vedere ca operatorii nu ar suferi nicio presiune concurentiala, intrucat, pentru majoritatea consumatorilor, roamingul nu ar avea un rol decisiv in alegerea operatorului. In plus, o reglementare numai a tarifelor de gros nu ar fi produs efecte directe și imediate pentru consumatori. In sfarșit, Curtea subliniaza ca masurile adoptate au un caracter exceptional care se justifica prin caracteristicile unice pe care le prezinta pietele roamingului.
In aceste imprejurari, o interventie limitata in timp pe o piata supusa concurentei și care permite sa se asigure imediat protectia consumatorilor impotriva unor tarife excesive, precum cea in cauza, chiar daca poate avea consecinte negative pentru anumiti operatori, se dovedește a fi proportionala in raport cu scopul urmarit.
In al treilea rand, Curtea examineaza regulamentul in lumina principiului subsidiaritatii, potrivit caruia Comunitatea nu poate actiona decat in cazul in care același obiectiv nu poate fi realizat intr-un mod adecvat de catre statele membre. Curtea concluzioneaza ca data fiind interdependența dintre tarifele de gros și tarifele cu amanuntul, legiuitorul comunitar putea considera in mod legitim ca o abordare comuna la nivel comunitar era necesara pentru a garanta funcționarea armonioasa a pieței interne, permițand astfel operatorilor sa acționeze intr-un cadru de reglementare unic și coerent.
MENȚIUNE: Trimiterea preliminara permite instanțelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curții intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționeaza litigiul național. Revine instanței naționale obligatia de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problema similara.

1 Regulamentul (CE) nr. 717/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2007 privind roamingul in rețelele publice de telefonie mobila in interiorul Comunitații și de modificare a Directivei 2002/21/CE (JO L 171, p. 32).
2 Regulamentul (CE) nr. 544/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 717/2007 privind roamingul in retelele publice de telefonie mobila in interiorul Comunitatii și a Directivei 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru retelele și serviciile de comunicatii electronice (JO L 167, p.12).