Decizia Curtii Constitutionale nr. 248/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) si (2), art. 116, art. 119, art. 131 alin. (1), art. 142 alin. (4), art. 149 alin. (6) si art. 172 alin. (2) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 334 din 20 mai 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 248/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) si (2), art. 116, art. 119, art. 131 alin. (1), art. 142 alin. (4), art. 149 alin. (6) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) si (2), art. 116, art. 119, art. 131 alin. (1), art. 142 alin. (4), art. 149 alin. (6) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Constantin Grozav in Dosarul nr. 3.127/306/2009 al Judecatoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera asupra cererii depuse la dosar de catre partea Directia Generala a Finantelor Publice Sibiu prin care aceasta solicita amanarea cererii si acordarea unui termen de judecata in vederea pregatirii apararii.
Presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public cu privire la aceasta cerere.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere data la care Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate, pune concluzii de respingere a cererii de amanare.
Deliberand, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen formulata de partea Directia Generala a Finantelor Publice Sibiu, intrucat considera ca aceasta a beneficiat de timp suficient de la momentul sesizarii Curtii cu exceptia de neconstitutionalitate pentru a-si pregati apararea.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens, invoca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 mai 2009, pronuntata in Dosarul nr. 3.127/306/2009, Judecatoria Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) si (2), art. 116, art. 119, art. 131 alin. (1), art. 142 alin. (4), art. 149 alin. (6) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Exceptia a fost ridicata de Constantin Grozav cu prilejul solutionarii unei cauze civile avand ca obiect o contestatie la executare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca textele de lege criticate incalca dispozitiile Constitutiei care consacra egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat creeaza autoritatilor o pozitie privilegiata in raport cu cetatenii, prin aceea ca beneficiaza de termene de prescriptie mai lungi, pot pretinde majorari de intarziere, poprirea infiintata de organele fiscale nu este supusa validarii, executarea silita a creantelor bugetare nu se perimeaza, iar dispozitiile privitoare la suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala nu le sunt aplicabile.
Judecatoria Sibiu considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, intrucat dispozitiile criticate nu instituie un tratament discriminatoriu intre autoritatile de stat si ceilalti justitiabili.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Guvernul, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale prin Decizia nr. 158/1998, Decizia nr. 202/2007 si Decizia nr. 432/2004, considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
Avocatul Poporului considera ca textele de lege criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 91 alin. (1) si (2), art. 116, art. 119, art. 131 alin. (1), art. 142 alin. (4), art. 149 alin. (6) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
Textele de lege criticate au urmatoarea redactare:
– Art. 91 alin. (1) si (2): “(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.”;
– Art. 116: “(1) Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Economiei si Finantelor cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat sau de restituit de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.
(2) Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de la bugetele locale, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.
(3) Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau inainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupa caz. Dispozitiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile in mod corespunzator.
(4) Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adaugata fara optiune de rambursare.
(5) In cazul compensarilor efectuate de organul fiscal conform alin. (4), creantele fiscale ale debitorului vor fi compensate cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional.
(6) Creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseaza cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de aceeasi natura, in conditiile art. 115. Eventualele diferente ramase vor fi compensate cu alte obligatii fiscale ale debitorului, in ordinea prevazuta la alin. (5). Procedura de compensare va fi stabilita prin ordin al ministrului economiei si finantelor.
(7) Pentru celelalte creante fiscale, ordinea prevazuta la alin. (5) se aplica de fiecare autoritate competenta pentru creantele fiscale pe care le administreaza.
(8) Dispozitiile alin. (5) nu se aplica in cazul creantelor bugetelor locale.
(9) Organul competent va instiinta in scris debitorul despre masura compensarii luate potrivit alin. (3), in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.”;
– Art. 119: “(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen majorari de intarziere.
(2) Nu se datoreaza majorari de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silita, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum si sumele reprezentand echivalentul in lei al bunurilor si sumelor confiscate care nu sunt gasite la locul faptei.
(3) Majorarile de intarziere se fac venit la bugetul caruia ii apartine creanta principala.
(4) Majorarile de intarziere se stabilesc prin decizii intocmite in conditiile aprobate prin ordin al ministrului economiei si finantelor, cu exceptia situatiei prevazute la art. 142 alin. (6).”;
– Art. 131 alin. (1): “Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept.”;
– Art. 142 alin. (4): “Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza.”;
– Art. 149 alin. (6): “Poprirea nu este supusa validarii.”;
– Art. 172 alin. (2): “Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile.”
Autorul exceptiei considera ca aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii sau discriminari.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aspectele puse in discutie de autorul acesteia au mai fost examinate si cu alte prilejuri. Astfel, prin Decizia nr. 513 din 8 mai 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, Curtea a retinut ca “in cadrul raporturilor juridice dintre stat, in calitate de creditor, si contribuabil, in calitate de debitor al obligatiei fiscale, cele doua parti nu se situeaza pe pozitii de egalitate, intre ele existand o legatura de subordonare in favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, si, prin urmare, nu poate fi vorba de incalcarea principiului egalitatii in fata legilor prevazut de art. 16 din Constitutie.”
Prin aceeasi decizie, Curtea a retinut si ca “existenta unei obligatii exprese a fiecarui cetatean de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice, prevazuta la art. 56 alin. (1) din Constitutie, si a unei obligatii a statului de a proteja interesele nationale in activitatea financiara, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, este justificata de necesitatea asigurarii certitudinii in constituirea ritmica a resurselor financiare ale statului. Astfel, este in afara de orice indoiala ca incasarea impozitelor si taxelor constituie sursa principala de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apararii intereselor nationale pe plan financiar. Numai daca dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi in masura sa isi indeplineasca obligatiile sale fata de cetateni si agentii economici, care au fost stabilite in art. 135 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie.”
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei in materie, solutia si considerentele deciziei amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) si (2), art. 116, art. 119, art. 131 alin. (1), art. 142 alin. (4), art. 149 alin. (6) si art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Constantin Grozav in Dosarul nr. 3.127/306/2009 al Judecatoriei Sibiu.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 martie 2010.