Decizia Curtii Constitutionale nr. 258/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 338 din 21 mai 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 258/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) si (8), art. 259 alin. (7) lit. a) si b) si alin. (8) si art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, precum si ale art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) si (8), art. 259 alin. (7) lit. a) si b) si alin. (8) si art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, precum si ale art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Camelia Panzaru in Dosarul nr. 7.993/211/2009 al Judecatoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens, invoca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, prin Decizia nr. 1.304/2009.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 14 iulie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 7.993/211/2009, Judecatoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) si (8), art. 259 alin. (7) lit. a) si b) si alin. (8) si art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, precum si ale art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Exceptia a fost ridicata de Camelia Panzaru cu prilejul solutionarii unei cauze civile avand ca obiect o contestatie la executare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 creeaza, prin dispozitiile cuprinse in lit. a) si b), o situatie discriminatorie, care contravine art. 16 alin. (1) si art. 56 alin. (2) din Constitutie. Astfel, persoanele care nu realizeaza venituri impozabile sunt privilegiate, intrucat pot obtine calitatea de asigurat platind contributia pe ultimele 6 luni, in timp ce persoanele care realizeaza astfel de venituri obtin aceeasi calitate cu conditia platii contributiei pe ultimii 5 ani. Mai mult, acest text de lege profita celor ce in realitate obtin venituri fara a le declara organelor fiscale, incurajand astfel “munca la negru”. In ceea ce priveste dispozitiile art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 raportate la prevederile art. 259 alin. (8) si art. 257 alin. (8) din aceeasi lege, precum si la cele ale art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, sustin ca acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) si art. 78 din Constitutie. In acest sens, arata ca, in aplicarea acestor texte de lege, au fost stabilite obligatii de plata pe baza unor creante nascute incepand cu anul 2000, avand ca temei legal prevederile Legii nr. 95/2006, aceasta in conditiile in care titlul VIII din aceasta lege, care reglementeaza stabilirea acestor obligatii, a intrat in vigoare in luna mai a anului 2006.
Judecatoria Cluj-Napoca, avand in vedere cele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 56/2006 si Decizia nr. 934/2006, arata ca dispozitiile de lege criticate nu contravin principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor si nici celui privind asezarea justa a obligatiilor fiscale. De asemenea, considera ca obligatia de plata a contributiei prevazute de lege si pentru o perioada anterioara intrarii in vigoare a actului normativ nu poate fi considerata ca aducand atingere principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Guvernul considera ca textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.
Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, arata ca textele de lege criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 257 alin. (2) si (8), art. 259 alin. (7) lit. a) si b) si alin. (8) si art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
Textele de lege criticate au urmatoarea redactare:
– Art. 257 alin. (2) si (8): “(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
c) veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit si veniturilor din silvicultura, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se incadreaza la lit. b);
d) indemnizatiilor de somaj;
e) veniturilor din pensiile care depasesc limita supusa impozitului pe venit;
f) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai in cazul in care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a) – e), alin. 2^1 si art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar. […]
(8) Termenul de prescriptie a platii contributiei de asigurari sociale de sanatate se stabileste in acelasi mod cu cel prevazut pentru obligatiile fiscale.”;
– Art. 259 alin. (7) lit. a) si b) si alin. (8): “(7) Persoanele care au obligatia de a se asigura si nu pot dovedi plata contributiei sunt obligate, pentru a obtine calitatea de asigurat:
a) sa achite contributia legala lunara pe ultimele 6 luni, daca nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale, calculata la salariul minim brut pe tara in vigoare la data platii, calculandu-se majorari de intarziere;
b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioada; […]
(8) Pentru situatiile prevazute la alin. (7) termenele de prescriptie privind obligatiile fiscale se calculeaza incepand cu data primei solicitari de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurari de sanatate sau la solicitarea persoanelor in vederea dobandirii calitatii de asigurat, dupa caz.”;
– Art. 863 lit. b): “Prezenta lege intra in vigoare astfel: [… ]
b) la 30 de zile de la publicare: titlul I <<Sanatatea publica>>, titlul II <<Programele nationale de sanatate>>, titlul V <<Asistenta medicala comunitara>>, titlul VII <<Spitalele>>, titlul VIII <<Asigurarile sociale de sanatate>>, titlul XVI <<Infiintarea, organizarea si functionarea Scolii Nationale de Sanatate Publica si Management Sanitar>>;”.
De asemenea, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie si dispozitiile art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii potrivit carora: “(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.”
Autorii exceptiei considera ca sunt incalcate urmatoarele prevederi din Constitutie: art. 15 alin. (2) care consacra neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea in drepturi a cetatenilor, art. 56 alin. (2) privind asezarea justa a sarcinilor fiscale si art. 78 referitor la intrarea in vigoare a legii.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca un prim aspect pus in discutie de autorii exceptiei vizeaza existenta unui tratament juridic diferentiat la care sunt supuse persoanele care realizeaza venituri impozabile in raport cu cele care nu realizeaza astfel de venituri, tratament instituit de prevederile art. 259 alin. (7) lit. a) si b) din Legea nr. 95/2006.
Fata de aceste sustineri, Curtea retine ca principiul constitutional al egalitatii in drepturi impune instituirea unui tratament juridic identic pentru situatii identice. Aceasta nu inseamna insa omogenitate, astfel ca situatii diferite permit si uneori impun o reglementare diferita, in deplin acord cu principiul constitutional amintit.
In mod asemanator, principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contributiilor sa se faca in acelasi mod de catre toti contribuabilii, prin excluderea oricarui privilegiu sau discriminari, astfel ca, la venituri egale, contributia sa fie aceeasi. Acelasi principiu presupune insa ca asezarea sarcinilor fiscale sa tina cont de capacitatea contributiva a contribuabililor, respectiv in asezarea obligatiilor fiscale sa se tina seama de necesitatea de protectie a paturilor sociale celor mai dezavantajate, luand in considerare elementele ce caracterizeaza situatia individuala si sarcinile sociale ale contribuabililor in cauza.
Toate aceste elemente au fost avute in vedere atunci cand, prin Legea nr. 264/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007, reglementarea anterioara a art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 a fost modificata, instituindu-se un tratament juridic diferit dupa cum persoanele au realizat sau nu venituri impozabile. Prin aceasta modificare s-a urmarit realizarea unei situatii mai favorabile pentru acele persoane care nu au realizat astfel de venituri si a caror situatie, obiectiv mai dificila din punct de vedere financiar, impunea un efort disproportionat pentru a obtine calitatea de asigurat in conditiile art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 in raport cu efortul depus de persoanele care realizeaza venituri impozabile. In plus, s-a avut in vedere si faptul ca, in situatia acestei din urma categorii de persoane, neachitarea contributiei la fondul asigurarilor sociale de sanatate nu a fost justificata de imposibilitatea obiectiva a acestora de a indeplini aceasta obligatie, ci pe ignorarea ei.
Pentru aceste motive, Curtea apreciaza ca diferenta de tratament juridic instituita de prevederile art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 este rezonabila si proportionala cu situatia avuta in vedere de legiuitor.
Cat priveste critica de neconstitutionalitate raportata la principiul neretroactivitatii legii civile, Curtea constata ca niciunul dintre textele de lege criticate nu contine prevederi prin care sa se indice aplicarea retroactiva a legii, astfel ca acestea incep sa produca efecte juridice dupa intrarea in vigoare a legii. De asemenea, aceste texte de lege nu prevad intrarea in vigoare a legii contrar normelor constitutionale ale art. 78.
Cenzurarea modului in care instantele aplica legea, criticat de asemenea de autorul exceptiei, nu intra in competenta instantei de contencios constitutional.
De altfel, Curtea constata ca asupra aspectelor analizate in prezenta cauza s-a mai pronuntat si prin Decizia nr. 1.304 din 13 octombrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 36 din 18 ianuarie 2010.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) si (8), art. 259 alin. (7) lit. a) si b) si alin. (8) si art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, precum si ale art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Camelia Panzaru in Dosarul nr. 7.993/211/2009 al Judecatoriei Cluj-Napoca.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 martie 2010.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close