Decizia Curtii Constitutionale nr. 246/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141, art. 142 si art. 143 din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 353 din 28 mai 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 246/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141, art. 142 si art. 143 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141, art. 142 si art. 143 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Gheorghe Buliga in Dosarul nr. 8.457/245/2009.
La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, prin dl avocat Mosuti Cristian. Lipsesc partile Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi si Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Suceava, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului autorului exceptiei, pentru sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul autorului exceptiei arata ca, prin textele de lege criticate, se confera organului de administrare competenta de a decide cu privire la inceperea si continuarea executarii silite. Nu exista nicio prevedere care sa supuna controlului judecatoresc inceperea executarii silite, care face parte, de asemenea, din notiunea de proces echitabil. Faptul ca ulterior se poate accede la instanta de judecata nu e in masura sa previna un abuz. In concluzie, arata ca sunt incalcate principiul separatiei puterilor in stat si dreptul la un proces echitabil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens, arata ca orice parte interesata se poate adresa instantei de judecata pentru a contesta actele de executare silita.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 iunie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 8.457/245/2009, Judecatoria Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141, art. 142 si art. 143 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Exceptia a fost ridicata de Gheorghe Buliga cu prilejul solutionarii unei cauze civile avand ca obiect o contestatie la executare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca textele de lege criticate incalca dispozitiile Constitutiei care consacra dreptul de acces liber la justitie si judecarea cauzei de catre un tribunal independent si impartial, intrucat faza de executare silita efectuata in temeiul acestor texte legale de catre organul de executare care se afla in subordinea Guvernului nu este supusa unui control judecatoresc anterior sau ulterior. Mai mult, competenta ce revine organului de executare din cadrul unei autoritati administrative fiscale de a decide cu privire la legalitatea si temeinicia cererii de executare silita se suprapune competentei instantei de judecata, incalcandu-se astfel principiul separatiei puterilor in stat.
Judecatoria Iasi, avand in vedere sustinerile autorului exceptiei, precum si Decizia Curtii Constitutionale nr. 458/2009, considera ca exceptia de neconstitutionalitate ar putea fi intemeiata.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 141, art. 142 si art. 143 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
Textele de lege criticate au urmatoarea redactare:
– Art. 141: “(1) Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) In titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevazut la alin. (1) se inscriu toate creantele fiscale neachitate la scadenta, reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat, precum si accesoriile aferente acestora, stabilite in conditiile legii.
(2) Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.
(3) Modificarea titlului de creanta atrage modificarea titlului executoriu in mod corespunzator.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va contine, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), urmatoarele: codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal al acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(5) Pentru debitorii obligati in mod solidar la plata creantelor fiscale se va intocmi un singur titlu executoriu.
(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creante fiscale, se transmit in termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silita, potrivit legii, organelor prevazute la art. 136.
(7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite in urma sanctionarii contraventionale, in termen de 90 de zile de la emiterea de catre organele competente, conduce la anularea acestora. Conducatorul organului emitent al titlului executoriu are obligatia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contraventiei personalului care se face vinovat de intarziere. Termenul de 90 de zile se prelungeste cu perioada scursa in procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contraventiei.
(8) In cazul in care titlurile executorii emise de alte organe decat cele prevazute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de inregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnatura organului care l-a emis si dovada comunicarii acestora, organul de executare va restitui de indata titlurile executorii organelor emitente.
(9) In cazul in care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de catre un alt organ, organul de executare ii va confirma primirea, in termen de 30 de zile.
(10) In cazul in care institutiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, dupa caz.
(11) In cazul in care autoritatile administratiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.”;
– Art. 142: “(1) Executarea silita se poate intinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare. Executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
(1^1) Sunt supuse sechestrarii si valorificarii bunurile urmaribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta si/sau identificate de catre organul de executare, in urmatoarea ordine:
a) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit;
c) bunurile mobile si imobile ce se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si altele;
d) ansamblu de bunuri in conditiile prevederilor art. 158;
e) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;
f) produse finite.
(1^2) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmatoarea categorie din cele prevazute la alin. (1^1) ori de cate ori valorificarea nu este posibila.
(2) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea conditiilor prevazute de lege.
(3) In cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau concomitent modalitatile de executare silita prevazute de prezentul cod.
(4) Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza.
(5) Executarea silita se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu, inclusiv a majorarilor de intarziere ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.
(6) In cazul in care prin titlul executoriu sunt prevazute majorari de intarziere sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de catre organul de executare si consemnate intr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunica debitorului.
(7) Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege.”;
– Art. 143: “In vederea inceperii executarii silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de proba prevazute la art. 49, in vederea determinarii averii si a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sa furnizeze in scris, pe propria raspundere, informatiile solicitate.”
Autorul exceptiei considera ca aceste texte de lege sunt contrare urmatoarelor texte din Constitutie: art. 1 alin. (4) privind separatia puterilor in stat, art. 21 referitor la accesul liber la justitie si art. 126 alin. (1) privind instantele judecatoresti. De asemenea, considera ca este incalcat si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca in jurisprudenta sa s-a mai pronuntat asupra conformitatii prevederilor de lege criticate in raport cu aceleasi texte din Constitutie si aceleasi critici ca si cele invocate in prezenta cauza.
Astfel, prin Decizia nr. 1.291 din 2 decembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea a retinut ca nu este intemeiata sustinerea potrivit careia titlurile executorii emise administrativ de catre Ministerul Finantelor Publice sunt exceptate de la controlul judiciar, intrucat legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silita, in conditiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza intai din Codul de procedura fiscala, “persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare […]”, iar, potrivit alin. (4) al aceluiasi articol, “Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta”.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141, art. 142 si art. 143 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Gheorghe Buliga in Dosarul nr. 8.457/245/2009.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 martie 2010.