Decizia Curtii Constitutionale nr. 617/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 390 din 14 iunie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 617/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie invocata de Societatea Comerciala Isab Trade – S.R.L. din Iasi in Dosarul nr. 375/45/2009 al Curtii de Apel Iasi – Sectia contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, invocand, in acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din data de 12 octombrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 375/45/2009, Curtea de Apel Iasi – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie invocata de Societatea Comerciala “Isab Trade” – S.R.L. din Iasi intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca dispozitiile criticate creeaza o exceptie de la regula potrivit careia actiunea judiciara in contencios administrativ este indreptata impotriva actului administrativ prin care persoana interesata a fost vatamata intr-un drept sau interes legitim, astfel incat, in materie fiscala, actiunea judiciara este indreptata impotriva deciziei prin care autoritatea publica emitenta a actului administrativ a solutionat contestatia formulata de persoana interesata in faza procedurii administrative prealabile. In consecinta, instanta de judecata se afla in imposibilitatea de a verifica legalitatea actului administrativ fiscal pana la momentul solutionarii contestatiei de catre autoritatea emitenta.
Curtea de Apel Iasi – Sectia contencios administrativ si fiscal apreciaza ca normele criticate nu incalca dispozitiile constitutionale invocate si, prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
Textul de lege criticat are urmatorul cuprins:
“(2) Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii”.
Textul constitutional invocat in sustinerea exceptiei este cel al art. 21 privind accesul liber la justitie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constata urmatoarele:
Prin Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, si Decizia nr. 1.236 din 18 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 841 din 15 decembrie 2008, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, ca, prin procedurile de recurs administrativ reglementate, se “lasa posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra masurilor luate sau de a le redimensiona in limitele prevazute de lege”. Cu acelasi prilej, Curtea a mai retinut ca “actele de solutionare de catre organele administrative a contestatiilor, respectiv a reclamatiilor formulate potrivit dispozitiilor din Codul de procedura fiscala, nu sunt, asadar, acte de jurisdictie, ci acte administrative supuse cenzurii instantei de judecata”. Asa fiind, Curtea a retinut ca textul legal criticat nu incalca art. 21 din Constitutie.
De asemenea, prin Decizia nr. 449 din 26 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, si Decizia nr. 1.236 din 18 noiembrie 2008, Curtea, in mod principial, a statuat ca “nu se poate sustine existenta unei ingradiri a dreptului de acces liber la justitie, textul de lege mentionat oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instantei judecatoresti inclusiv decizia de suspendare a solutionarii contestatiei pe cale administrativa”.
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele cuprinse in deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie invocata de Societatea Comerciala “Isab Trade” – S.R.L. din Iasi in Dosarul nr. 375/45/2009 al Curtii de Apel Iasi – Sectia contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 mai 2010.

Decizia Curtii Constitutionale nr. 643/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (2) din Codul de procedura fiscala
In M. Of. nr. 390 din 14 iunie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 643/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Ion Radulescu in Dosarul nr. 20.134/325/2008 al Judecatoriei Timisoara.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza este in stare de judecata.
Presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din data de 29 septembrie 2009, in Dosarul nr. 20.134/325/2008, Judecatoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Exceptia a fost ridicata de Ion Radulescu cu ocazia solutionarii unei plangeri contraventionale avand ca obiect anularea unui proces-verbal de contraventie.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale mentionate incalca prevederile constitutionale ale art. 16, art. 21, art. 24, art. 49, art. 124 si 126. In acest sens, arata ca textele de lege criticate incalca prezumtia de nevinovatie si principiul statului de drept, deoarece organul constatator este liber sa constate contraventiile, sa stabileasca vinovatia si sa aplice sanctiunile, potrivit unei competente foarte largi, fiind scutit apoi de orice sarcina a probarii acuzatiilor si sanctiunilor indreptate impotriva contravenientului, care insa trebuie sa isi probeze nevinovatia in fata instantei. Autorul exceptiei considera ca prin aplicarea dispozitiilor de lege criticate se incalca prezumtia de nevinovatie aplicabila si in materie contraventionala, dupa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Anghel contra Romaniei.
Judecatoria Timisoara considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007.
Dispozitiile art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 au urmatorul cuprins:
– Art. 15: “(1) Contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori.
(2) Pot fi agenti constatatori: primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitati, persoanele imputernicite in acest scop de ministri si de alti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute in legi speciale.
(3) Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne constata contraventii privind: apararea ordinii publice; circulatia pe drumurile publice; regulile generale de comert; vanzarea, circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare, tigarilor si bauturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotarare a Guvernului.”;
– Art. 21: “(1) In cazul in care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea.
(2) Daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de indata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea. In acest caz sanctiunea se aplica prin rezolutie scrisa pe procesul-verbal.
(3) Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.”;
– Art. 24: “(1) Persoana imputernicita sa aplice sanctiunea dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. In toate situatiile agentul constatator va descrie in procesul-verbal bunurile supuse confiscarii si va lua in privinta lor masurile de conservare sau de valorificare prevazute de lege, facand mentiunile corespunzatoare in procesul-verbal.
(2) In cazul in care bunurile nu se gasesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor in lei.
(3) Agentul constatator are obligatia sa stabileasca cine este proprietarul bunurilor confiscate si, daca acestea apartin unei alte persoane decat contravenientul, in procesul-verbal se vor mentiona, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila.”;
– Art. 30: – “(1) Daca persoana imputernicita sa aplice sanctiunea apreciaza ca fapta a fost savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, constituie infractiune, sesizeaza organul de urmarire penala competent.
(2) In cazul in care fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit de catre procuror sau de catre instanta ca ea ar putea constitui contraventie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, impreuna cu o copie de pe rezolutia, ordonanta sau, dupa caz, de pe hotararea judecatoreasca, se trimite de indata organului in drept sa constate contraventia, pentru a lua masurile ce se impun conform legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sanctiunii in cazul prevazut la alin. (2) curge de la data sesizarii organului in drept sa aplice sanctiunea.”;
– Art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 – Solicitarea de informatii: “(2) In cererea de informatii se indica numele, adresa si orice alta informatie utila identificarii persoanelor prevazute la alin. (1), detinuta de autoritatea competenta din Romania, precum si tipul de creanta si valoarea creantei pentru care se formuleaza cererea.”
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea in drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la aparare, art. 49 privind protectia copiilor si a tinerilor, art. 124 referitoare la infaptuirea justitiei si ale art. 126 privind instantele judecatoresti.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate in raport cu aceleasi prevederi constitutionale si cu motivare similara. Astfel sunt, de exemplu, Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, si Decizia nr. 99 din 20 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 119 din 26 februarie 2009, prin care Curtea a constatat ca aceste dispozitii de lege “nu interzic accesul persoanelor nemultumite de modul de constatare a contraventiilor si aplicarea sanctiunilor corespunzatoare de a face plangere la instanta de judecata, ori exercitarea dreptului la aparare pe tot parcursul procesului”.
Referitor la sustinerea autorului exceptiei potrivit careia textele de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece insusi contravenientul trebuie sa isi probeze nevinovatia in fata instantei, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, ca “procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucura de prezumtia de legalitate, insa, atunci cand este formulata o plangere impotriva acesteia, este contestata chiar prezumtia de care se bucura. In acest caz, instanta de judecata competenta va administra probele prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plangerea nu trebuie sa isi demonstreze propria nevinovatie, revenind instantei de judecata obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflarii adevarului. […] Instantele de judecata nu pot face aplicarea stricta a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contra, chiar ele trebuie sa manifeste un rol activ pentru aflarea adevarului din moment ce contraventia intra sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate sustine rasturnarea sarcinii probei”.
De asemenea, in contextul argumentelor invederate mai sus si avand in vedere motivarea autorului exceptiei, Curtea constata ca nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala nu poate fi retinuta.
In sustinerea criticii, autorul exceptiei invoca si prevederile art. 16 din Constitutie. Nu poate fi primita insa nici aceasta sustinere, deoarece textele de lege atacate se aplica in egala masura tuturor celor vizati de ipoteza normei juridice, fara privilegii si fara discriminari.
In sfarsit, prevederile art. 49 din Constitutie nu au nicio semnificatie pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Ion Radulescu in Dosarul nr. 20.134/325/2008 al Judecatoriei Timisoara.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 mai 2010.