Cauza Megheles si Popa impotriva Romaniei
In M. Of. nr. 423 din 24 iunie 2010 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 14 octombrie 2008 in Cauza Megheles si Popa impotriva Romaniei.
Din cuprins:
In Cauza Megheles si Popa impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 23 septembrie 2008,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 28.266/05) indreptata impotriva Romaniei, prin care 2 cetateni ai acestui stat, doamnele Ana Megheles si Elena Popa (reclamantele), au sesizat Curtea la data de 21 iulie 2005 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamantele au fost reprezentate de domnul A. Iorgovan, decedat intre timp, si de domnul A. M. Mihalcescu, avocati in Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. La data de 16 februarie 2007, presedintele Sectiei a treia a decis sa comunice cererea Guvernului. Astfel cum prevede art. 29 & 3 din Conventie, acesta a decis, de asemenea, sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.
IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
4. Reclamantele s-au nascut in anul 1939 si, respectiv, in anul 1937 si locuiesc in Sichevita, judetul Caras-Severin.
5. In anul 1959, statul a preluat doua terenuri, unul in suprafata de 982 mp si celalalt in suprafata de 1.856 mp, ce ii apartineau lui A. L., bunicul reclamantelor, si erau situate in satul Gornea (comuna Sichevita). La data respectiva nu a fost operata nicio modificare in cartea funciara.
6. La data de 16 mai 1997, Ministerul Agriculturii a transferat cele doua terenuri in patrimoniul societatii comerciale A. Acesteia i s-a emis un titlu administrativ de proprietate.
A. Actiunea in anulare a titlului de proprietate din 16 mai 1997 emis pe numele societatii A.
7. Reclamantele au sesizat instantele cu o actiune vizand anularea titlului de proprietate eliberat la data de 16 mai 1997 societatii A. Acestea aratau ca terenurile ii apartinusera lui A. L., ale carui mostenitoare erau.
8. Prin Sentinta din data de 18 ianuarie 2000, Curtea de Apel Timisoara a respins cererea reclamantelor. Instanta a statuat ca acestea nu facusera dovada dreptului lor de proprietate asupra terenurilor in litigiu, cu atat mai mult cu cat cererea lor de restituire formulata in temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991 le fusese respinsa de comisia administrativa competenta.
9. Prin Decizia din data de 21 septembrie 2001, Curtea Suprema de Justitie a luat nota de faptul ca reclamantele renuntasera, la data de 19 septembrie 2001, la recursul formulat impotriva hotararii Curtii de Apel Timisoara.
B. Actiunea in revendicare formulata impotriva societatii A.
10. La data de 15 februarie 2001, reclamantele au chemat in judecata societatea comerciala A., care se afla in posesia terenurilor, in fata Judecatoriei Moldova Noua si au solicitat restituirea acestora.
11. Prin Sentinta din data de 26 iunie 2001, Judecatoria Moldova Noua a constatat ca bunicul reclamantelor figura in continuare in cartea funciara ca proprietar si a dispus restituirea terenurilor catre reclamante. De asemenea, instanta a dispus ca acestea din urma sa ii plateasca societatii comerciale A. contravaloarea constructiilor aflate pe teren, si anume 38.500.000 lei vechi.
12. Aceasta sentinta a fost confirmata in ultima instanta de Curtea de Apel Timisoara, la data de 28 februarie 2002. Curtea de apel a adaugat ca existenta titlului administrativ de proprietate al societatii A., precum si respingerea actiunii in anulare a acestui titlu, introdusa de reclamante, erau lipsite de relevanta in cauza.
13. Sentinta din data de 26 iunie 2001 a fost pusa in executare la data de 18 iunie 2002 si 14 martie 2003. La aceste date au fost intocmite procese-verbale de catre un executor judecatoresc.
14. La o data neprecizata, procurorul general al Romaniei a formulat un recurs in anulare in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie (denumita in continuare Curtea de Casatie) impotriva Sentintei pronuntate de Judecatoria Moldova Noua la data de 26 iunie 2001, cu motivarea ca judecatorii ar fi incalcat legea.
15. Prin Decizia din data de 18 mai 2005, Curtea de Casatie a admis recursul in anulare, a casat Sentinta din data de 26 iunie 2001 si, pe fond, a respins cererea de restituire a reclamantelor. Aceasta a aratat ca restituirea terenurilor pe care statul comunist le confiscase facea obiectul Legii fondului funciar nr. 18/1991. Or, reclamantele depusesera o cerere de restituire a acestor terenuri, ce fusese respinsa de comisia administrativa competenta deoarece partii parate i se emisese intre timp un titlu administrativ de proprietate referitor la terenurile revendicate. In plus, actiunea in anulare a acestui titlu de proprietate fusese respinsa definitiv prin Sentinta din 18 ianuarie 2000 a Curtii de Apel Timisoara.
II. Dreptul intern pertinent
16. La data evenimentelor, articolele relevante din Codul de procedura civila prevedeau urmatoarele:
ARTICOLUL 330
“Procurorul general, din oficiu sau la cererea Ministrului Justitiei, poate ataca cu recurs in anulare, la Curtea Suprema de Justitie, hotararile judecatoresti irevocabile pentru urmatoarele motive:
(…)
2. cand prin hotararea atacata s-a produs o incalcare esentiala a legii, ce a determinat o solutionare gresita a cauzei pe fond, ori aceasta hotarare este vadit netemeinica (…).”
ARTICOLUL 330^1
“In cazurile prevazute de art. 330 pct. 1 si 2, recursul in anulare se poate declara in termen de 1 an de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas irevocabila.”
17. Art. 330 si 330^1 au fost abrogate prin art. I pct. 17 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila.
IN DREPT
I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 & 1 din Conventie
18. Reclamantele sustin ca repunerea in discutie a Sentintei definitive a Judecatoriei Moldova Noua din 26 iunie 2001 prin Decizia Curtii de Casatie din 18 mai 2005 a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice. In plus, dreptul lor de acces la o instanta ar fi fost incalcat prin faptul ca Curtea de Casatie a admis recursul in anulare invocand prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, care constituie o procedura de restituire speciala, care nu ar impiedica, in opinia lor, introducerea unei actiuni in revendicare intemeiata pe dreptul comun. Prin urmare, ele sustin ca ar fi avut loc incalcarea art. 6 & 1 din Conventie, care prevede urmatoarele in partea sa relevanta:
“Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (…) a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala (…) care va hotari (…) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (…).”
A. Asupra admisibilitatii
19. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 & 3 din Conventie. Pe de alta parte, Curtea constata ca acesta nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.
B. Asupra fondului
1. Argumentele partilor
20. Guvernul face trimitere la Cauza Brumarescu, in care Curtea a constatat incalcarea art. 6 & 1 din Conventie din cauza repunerii in discutie a unei hotarari definitive in urma introducerii unui recurs in anulare de catre procurorul general, care dispunea in acest scop de o putere discretionara (Brumarescu impotriva Romaniei, [MC], nr. 28.342/95, & 62, CEDO 1999-VII). In opinia Guvernului, recursul in anulare introdus de procurorul general urmarea sa garanteze respectarea principiului legalitatii, deoarece scopul Curtii de Casatie a fost sa concilieze doua hotarari judecatoresti contradictorii, si anume Hotararea Curtii de Apel Timisoara din 18 ianuarie 2000 si cea a Judecatoriei Moldova Noua din 26 iunie 2001. Guvernul reaminteste ca Codul de procedura civila a fost modificat, eliminand calea extraordinara de atac a recursului in anulare in materie civila.
21. In final, Guvernul considera ca dreptul de acces al reclamantelor la o instanta nu a fost incalcat prin faptul ca Curtea de Casatie a luat in calcul respingerea cererii de restituire introduse de partile interesate in cadrul procedurii administrative prevazute de legea fondului funciar, deoarece aceasta lege prevede o procedura administrativa prealabila si orice hotarare luata in acest cadru de o autoritate administrativa poate face obiectul unei analize de catre instante.
22. Reclamantele nu au prezentat observatii drept raspuns la observatiile Guvernului.
2. Aprecierea Curtii
23. Curtea reaminteste ca dreptul la un proces echitabil in fata unei instante, garantat de art. 6 & 1 din Conventie, trebuie sa se interpreteze in lumina preambulului Conventiei, care enunta suprematia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca solutia data in mod definitiv oricarui litigiu de catre instantele judecatoresti sa nu mai fie supusa unei noi judecati (Cauza Brumarescu, citata mai sus, & 61). In virtutea acestui principiu, nicio parte nu este abilitata sa solicite reverificarea unei hotarari definitive si executorii cu unicul scop de a obtine reanalizarea cauzei si o noua hotarare in ceea ce o priveste. Instantele superioare nu trebuie sa isi foloseasca puterea de supervizare decat pentru a corecta erorile de fapt sau de drept si erorile judiciare, si nu pentru a proceda la o noua analiza. Supervizarea nu trebuie sa devina o cale de atac deghizata. Nu trebuie sa se faca derogare de la acest principiu decat daca o impun motive substantiale si imperioase (Riabykh impotriva Rusiei, nr. 52.854/99, & 52, CEDO 2003-IX).
24. In speta, in masura in care Guvernul sustine ca Sentinta Judecatoriei Moldova Noua din 26 iunie 2001, astfel cum a fost confirmata in ultima instanta de Curtea de Apel Timisoara la data de 28 februarie 2002, era rezultatul unei erori de drept, Curtea reaminteste ca simplul fapt ca ar putea exista doua puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauza (Cauza Riabykh, citata mai sus, & 52). In acest sens, Curtea observa ca Curtea de Apel Bucuresti apreciase deja, in Decizia sa din 28 februarie 2002, ca titlul administrativ de proprietate al societatii A., precum si respingerea actiunii in anulare a acestui titlu, introdusa de reclamante, erau lipsite de relevanta pentru cauza.
25. Mai mult, Curtea remarca faptul ca anularea unei hotarari judecatoresti definitive nu a fost motivata, in speta, de existenta unor probe noi, care nu se aflasera la dispozitia partilor pana atunci, si care erau de natura sa influenteze solutionarea procedurii (Pravednaya impotriva Rusiei, nr. 69.529/01, & 27, 18 noiembrie 2004).
26. In plus, in cauza de fata regasim alte doua elemente care au determinat Curtea, in Cauza Brumarescu, sa constate incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice si, prin urmare, incalcarea art. 6 & 1 din Conventie, si anume interventia intr-un litigiu civil a procurorului general, care nu era parte la procedura, si repunerea pe rol a unei hotarari definitive ce dobandise autoritate de lucru judecat si care, mai mult, fusese executata.
27. Aceste elemente ii sunt suficiente Curtii pentru a constata ca anularea Sentintei definitive din 26 iunie 2001 a dus la incalcarea dreptului reclamantelor la un proces echitabil.
28. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 & 1.
29. Avand in vedere concluziile de mai sus, Curtea apreciaza ca nu este necesar sa analizeze separat capatul de cerere al reclamantelor referitor la incalcarea dreptului lor de acces la o instanta (vezi Konnerth impotriva Romaniei, nr. 21.118/02, & 51, 12 octombrie 2006).
II. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1
30. Reclamantele se plang de faptul ca Decizia Curtii de Casatie din 18 mai 2005 ar fi avut ca efect incalcarea dreptului acestora la respectarea bunurilor lor, astfel cum este recunoscut acesta in art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede urmatoarele:
“Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor.”
A. Asupra admisibilitatii
31. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat, in sensul art. 35 & 3 din Conventie. De asemenea, Curtea constata ca acesta nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.
B. Asupra fondului
1. Argumentele partilor
32. Guvernul admite ca reclamantele detineau bunuri in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 in temeiul Sentintei Judecatoriei Moldova Noua din 26 iunie 2001. Prin urmare, ele au suferit o ingerinta in dreptul lor la respectarea acestor bunuri din cauza anularii sentintei respective prin Decizia Curtii de Casatie din 18 mai 2005.
33. Cu toate acestea, Guvernul considera ca ingerinta era justificata fata de art. 1 din Protocolul nr. 1, din moment ce ea era legala, urmarea un scop legitim si era proportionala.
34. In ceea ce priveste respectarea principiului legalitatii, Guvernul arata ca ingerinta se bazeaza pe prevederile art. 330 si 330^1 din Codul de procedura civila, astfel cum erau redactate la data evenimentelor.
35. Cat priveste scopul legitim urmarit, acesta sustine ca ingerinta era necesara in vederea respectarii dreptului altora.
36. In final, el considera ca ingerinta era proportionala, deoarece Decizia Curtii de Casatie din 18 mai 2005 nu a facut decat sa corecteze o eroare de drept.
37. Reclamantele nu au prezentat observatii in raspuns la observatiile Guvernului.
2. Aprecierea Curtii
38. Curtea observa inca de la inceput ca partile sunt de aceeasi parere cand considera ca anularea Sentintei definitive a Judecatoriei Moldova Noua din 26 iunie 2001 de catre Curtea de Casatie constituie o ingerinta in respectarea bunurilor reclamantelor.
39. Curtea reaminteste faptul ca o privare de proprietate ce intra in sfera celei de-a doua norme prevazute de art. 1 din Protocolul nr. 1 nu se justifica decat daca se demonstreaza in special faptul ca ea a avut loc pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege. Mai mult, orice ingerinta in folosirea proprietatii trebuie sa respecte criteriul de proportionalitate. Curtea nu inceteaza sa reaminteasca faptul ca un just echilibru trebuie pastrat intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele de aparare a drepturilor fundamentale ale omului. Grija pentru asigurarea acestui echilibru este inerenta intregii Conventii. Echilibrul ce trebuie pastrat este distrus daca individul respectiv suporta o sarcina speciala si exorbitanta (Sporrong si Lonnrot din 23 septembrie 1982, seria A nr. 52, pp. 26 – 28, && 69 – 74 si Cauza Brumarescu, citata mai sus, & 76).
40. In speta, Curtea observa inca de la inceput ca nu s-a contestat faptul ca ingerinta in dreptul reclamantelor la respectarea bunurilor lor a avut loc in conditiile prevazute de lege, si anume conform prevederilor Codului de procedura civila ce reglementeaza recursul in anulare.
41. Curtea observa ca Guvernul invoca o eroare de drept a instantelor ordinare pentru a justifica ingerinta in dreptul la respectarea bunurilor reclamantelor. In acest sens, Curtea apreciaza ca, in ciuda marjei de apreciere de care dispune statul in materie, aceasta pretinsa eroare nu poate fi de ajuns pentru a justifica lipsirea de un bun dobandit in deplina legalitate in urma unui litigiu civil solutionat in mod definitiv.
42. Mai mult, presupunand chiar sa s-ar putea demonstra ca lipsirea de proprietate a servit pentru o cauza de interes public, Curtea considera ca justul echilibru a fost inlaturat si ca reclamantele au suportat o sarcina speciala si exorbitanta, din moment ce au fost lipsite de doua terenuri fara a primi nicio despagubire care sa reflecte valoarea reala a acestora.
43. Avand in vedere cele de mai sus si jurisprudenta sa in materie, Curtea apreciaza ca, in speta, zadarnicirea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra bunurilor lor le-a facut sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin urmare, a avut loc incalcarea acestei prevederi.
III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
44. Conform art. 41 din Conventie,
“Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”
A. Prejudiciu
45. Reclamantele solicita suma de 10.000 euro (EUR) pentru prejudiciul material pe care pretind ca l-au suferit, suma ce reprezinta valoarea de piata a celor doua terenuri in litigiu. In scrisoarea din 19 aprilie 2007, reclamantele isi evalueaza pretentiile la 20.000 EUR, insa fara a mentiona daca este vorba de un prejudiciu material sau moral. In scrisoarea din 2 iulie 2008, reclamantele precizeaza ca solicita in primul rand restituirea terenurilor in litigiu si ca suma de 20.000 EUR ar acoperi in realitate prejudiciul material si moral suferit.
46. Guvernul precizeaza in primul rand ca nu a fost stabilita nicio legatura de cauzalitate intre pretentiile reclamantelor si pretinsa incalcare a Conventiei. Apoi, acesta atrage atentia asupra faptului ca reclamantele nu au prezentat niciun document justificativ referitor la valoarea de piata a terenurilor pe care o pretind. In ceea ce il priveste, Guvernul prezinta adrese de la Primaria Sichevita si de la Camera Notarilor Publici Timisoara, care mentioneaza valorile minime si maxime ale terenurilor in comuna Sichevita (intre 0,25 si 1 euro/mp pentru terenurile in extravilan si intre 1 si 2,50 euro/mp pentru terenurile in intravilan). In masura in care suma solicitata, si anume 20.000 EUR, poate fi considerata ca fiind referitoare si la prejudiciul moral, Guvernul considera ca aceasta este excesiva si face trimitere in acest sens la jurisprudenta Curtii in materie. In final, Guvernul considera ca hotararea Curtii ar putea constitui, in sine, o reparatie suficienta a prejudiciului moral suferit.
47. Curtea reaminteste ca o hotarare ce constata o incalcare atrage pentru statul parat obligatia juridica fata de Conventie de a pune capat incalcarii si de a-i inlatura consecintele. Daca dreptul intern nu permite decat o inlaturare partiala a consecintelor acestei incalcari, art. 41 din Conventie ii confera Curtii puterea de a acorda o reparatie partii lezate prin actul sau omisiunea fata de care a fost constatata o incalcare a Conventiei. In exercitarea acestei puteri, ea dispune de o anumita marja de apreciere; adjectivul “echitabila” si expresia “daca este cazul” demonstreaza acest lucru.
48. Printre elementele luate in considerare de Curte atunci cand statueaza in materie se numara prejudiciul material, adica pierderile efectiv suferite ca o consecinta directa a incalcarii pretinse, si prejudiciul moral, adica reparatia starii de neliniste, a neplacerilor si incertitudinilor ce rezulta din aceasta incalcare, precum si alte daune nepatrimoniale (vezi, printre altele, Ernestina Zullo impotriva Italiei, nr. 64.897/01, & 25, 10 noiembrie 2004).
49. In plus, acolo unde diferitele elemente ce constituie prejudiciul nu se preteaza la un calcul exact sau acolo unde distinctia dintre prejudiciul material si prejudiciul moral se dovedeste a fi dificila, Curtea ar putea fi obligata sa le analizeze global (Comingersoll impotriva Portugaliei [MC], nr. 35.382/97, & 29, CEDO 2000-IV).
50. In circumstantele spetei, Curtea apreciaza ca restituirea celor doua terenuri in suprafata de 982 mp si de 1.856 mp, situate in satul Gornea din comuna Sichevita (judetul Caras-Severin) si al caror drept de proprietate a fost confirmat prin Sentinta definitiva a Judecatoriei Moldova Noua din 26 iunie 2001, le-ar repune pe reclamante, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost incalcate. Daca statul parat nu procedeaza la aceasta restituire in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, Curtea hotaraste ca acesta sa le plateasca impreuna partilor interesate, cu titlu de daune materiale, o suma care sa corespunda cu valoarea actuala a terenurilor.
51. Tinand cont de informatiile de care dispune cu privire la preturile de pe piata imobiliara locala si de elementele furnizate de parti, Curtea estimeaza valoarea de piata actuala a terenurilor la 5.000 EUR.
52. In acest sens, ea considera ca anularea Sentintei definitive din 26 iunie 2001 de catre Curtea de Casatie a atras dupa sine o grava incalcare a dreptului reclamantelor la respectarea bunurilor lor, ceea ce constituie un prejudiciu moral. Avand in vedere ansamblul elementelor aflate in posesia sa si statuand in echitate, astfel cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea le acorda impreuna reclamantelor suma de 3.500 EUR pentru prejudiciul moral suferit.
B. Cheltuieli de judecata
53. Reclamantele mai solicita si suma de 3.000 EUR pentru cheltuielile de judecata angajate in fata instantelor interne si in fata Curtii.
54. Guvernul nu se opune acordarii unei sume pentru cheltuieli de judecata, cu conditia sa fie vorba de cheltuieli reale, necesare si rezonabile.
55. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor. In lipsa oricarui document justificativ, Curtea nu le acorda reclamantelor nicio suma cu acest titlu.
C. Dobanzi moratorii
56. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
CURTEA:
1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 & 1 din Conventie din cauza lipsei unui proces echitabil;
3. hotaraste ca nu este necesar sa analizeze capatul de cerere intemeiat pe art. 6 & 1 din Conventie referitor la refuzul dreptului de acces la o instanta;
4. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;
5. hotaraste:
a) ca statul parat sa le restituie reclamantelor terenurile in suprafata de 982 mp si, respectiv, 1.856 mp, situate in satul Gornea din comuna Sichevita (judetul Caras-Severin), in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform art. 44 & 2 din Conventie;
b) ca, in lipsa unei astfel de restituiri, statul parat sa le plateasca impreuna reclamantelor, in acelasi termen de 3 luni, 5.000 EUR (cinci mii euro) cu titlu de daune materiale;
c) ca, in orice caz, statul parat sa le plateasca impreuna reclamantelor 3.500 EUR (trei mii cinci sute euro) cu titlu de daune morale;
d) ca sumele respective sa fie convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii, iar la acestea sa fie adaugate orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
e) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceasta suma sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale.
6. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.
Intocmita in limba franceza, ulterior fiind comunicata in scris la data de 14 octombrie 2008, pentru a face aplicarea art. 77 && 2 si 3 din Regulament.
