Sunt neconstitutionale dispozitiile art. 3 alin. (2) si art. 4 alin. (1) teza intai si alin. (2) din Legea nr. 90/2003

In M. Of. nr. 430 din 28 iunie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 570/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) si art. 4 alin. (1) teza intai si alin. (2) din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice.
Din cuprins:
    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) si art. 4 alin. (1) teza intai din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, exceptie ridicata de municipiul Vulcan, prin primarul Gheorghe Ile, in Dosarul nr. 7.580/97/2008 al Tribunalului Hunedoara – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 27 aprilie 2010 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 29 aprilie 2010.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 iunie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 7.580/97/2008, Tribunalul Hunedoara – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) si art. 4 alin. (1) teza intai din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice. Exceptia a fost ridicata de municipiul Vulcan, prin primarul Gheorghe Ile, cu prilejul solutionarii unei actiuni in contencios administrativ.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 90/2003, care prevad obligatia autoritatilor administratiei publice locale care detin in proprietate spatii destinate sediilor partidelor politice de a le vinde acestora, la solicitare, il lipsesc pe proprietar, respectiv unitatea administrativ-teritoriala, de dreptul de dispozitie, atribut esential al dreptului de proprietate. Pornind de la principiul egalitatii de tratament intre diversele categorii de proprietari, principiu consacrat de art. 44 alin. (2) teza intai din Constitutie, arata ca se creeaza un tratament diferentiat intre autoritatile administrativ-teritoriale si alte categorii de proprietari care pot dispune liber de proprietatea lor, in limitele prevazute de lege. De asemenea, sustine ca dispozitiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 incalca prevederile art. 44 alin. (3) si (6) din Constitutie prin faptul ca obliga proprietarul sa vanda la un pret impus de legiuitor, si anume la valoarea de inventar care poate fi derizorie, fara a se accepta cel putin posibilitatea reevaluarii.
    Tribunalul Hunedoara – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
    Guvernul, raportandu-se la jurisprudenta Curtii Constitutionale, concretizata in Decizia nr. 871/2007 si Decizia nr. 870/2007, prin care au fost solutionate aspecte similare celor din speta de fata, considera ca fiind intemeiate criticile de neconstitutionalitate.
    Avocatul Poporului considera ca prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, sens in care invoca Decizia nr. 870/2007 a Curtii Constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul de vedere solicitat.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 3 alin. (2) si art. 4 alin. (1) teza intai din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003, cu completarile ulterioare.
    Textele de lege criticate au urmatoarea redactare:
    – Art. 3 alin. (2): “In acest scop autoritatile administratiei publice locale care detin in proprietate aceste spatii le vor vinde partidelor politice la solicitarea acestora.”;
    – Art. 4 alin. (1) teza intai: “Partidele politice pot cumpara in fiecare unitate administrativ-teritoriala un singur spatiu, destinat sediului acestora, la valoarea de inventar a acestuia. […]”
    Autorul exceptiei considera ca aceste texte de lege sunt contrare urmatoarelor prevederi din Constitutie: art. 44 alin. (1), (2), (3) si (6) referitor la dreptul de proprietate privata si art. 120 alin. (1) care consacra principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca Legea nr. 90/2003 reglementeaza, in ansamblul sau, conditiile in care partidele politice pot inchiria ori cumpara sediile in care isi desfasoara activitatea de la unitatile administrativ-teritoriale in care se afla acestea. In acest context, textele de lege criticate instituie obligatia pentru unitatile administrativ-teritoriale de a instraina aceste imobile la solicitarea partidelor politice, la pretul de inventar.
    Curtea observa ca o situatie asemanatoare a mai fost supusa analizei Curtii Constitutionale si cu prilejul solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 110/2005 privind vanzarea spatiilor proprietate privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor in care se desfasoara activitati conexe actului medical. Astfel, prin Decizia nr. 870/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007, Curtea a retinut ca “prin inlaturarea posibilitatii autoritatilor publice locale de a dispune in mod liber de bunurile aflate in proprietatea privata a unitatilor administrativ-teritoriale, in sensul de a opta sau nu pentru vanzarea acestora, se incalca in mod vadit dreptul unitatilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispozitiei, ca atribut ce tine de esenta dreptului de proprietate”. Ca urmare, Curtea a apreciat ca a fost adusa o atingere dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 44 alin. (1) si (3), precum si dispozitiilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Curtea apreciaza ca, pentru identitate de ratiuni, cele retinute in decizia mai sus amintita sunt valabile si in prezenta speta, cu atat mai mult cu cat art. 4 alin. (1) teza intai din Legea nr. 90/2003 fixeaza pretul de vanzare al imobilelor la valoarea de inventar a acestora, care este inferior pretului de piata, fara a da posibilitatea unitatilor administrativ-teritoriale de a le instraina la un pret ce ar depasi aceasta valoare.
    Observand ca solutia legislativa neconstitutionala isi extinde incidenta si asupra cuprinsului dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 90/2003, care prevede ca “partidele politice pot cumpara in municipiul Bucuresti un spatiu pentru organizatia municipiului Bucuresti si cate un spatiu pentru organizatiile fiecarui sector al municipiului Bucuresti, destinat sediilor acestor organizatii, la valoarea de inventar a acestora. Spatiul care urmeaza a fi astfel cumparat trebuie sa fi fost detinut cu chirie cel putin 3 luni anterior intrarii in vigoare a prezentei legi de catre partidul politic respectiv”, Curtea, in temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, urmeaza sa se pronunte si asupra acestor dispozitii de lege, constatand ca sunt neconstitutionale, pentru considerentele mai sus aratate.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) si art. 4 alin. (1) teza intai si alin. (2) din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, exceptie ridicata de municipiul Vulcan, prin primarul Gheorghe Ile, in Dosarul nr. 7.580/97/2008 al Tribunalului Hunedoara – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 29 aprilie 2010.
    Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.