Decizia Curtii Constitutionale nr. 873/2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor

In M. Of. nr. 433 din 28 iunie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 873/2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.
Din cuprins: 
    Cu Adresa nr. 100 din 15 iunie 2010, Inalta Curte de Casatie si Justitie a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, adoptata in temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constitutie, in urma angajarii raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna din data de 7 iunie 2010.
    Sesizarea formulata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, s-a hotarat in sedinta din data de 15 iunie 2010, prin Hotararea nr. 2 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fiind votata de cei 86 de judecatori prezenti din totalul de 113 judecatori in functie ai instantei supreme, in conformitate cu art. 25 lit. c) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.
    Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 7.779 din 15 iunie 2010 si constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.533A/2010.
    Autorul sesizarii de neconstitutionalitate considera ca Legea privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, adoptata in temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constitutie, prin angajarea raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna din data de 7 iunie 2010, contravine prevederilor constitutionale ale art. 124 alin. (3), ale art. 15 alin. (2), ale art. 47 alin. (2) si ale art. 53, precum si celor ale art. 20, raportate la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pentru urmatoarele considerente:

    1. In acceptiunea prevederilor art. 124 alin. (3) din Constitutie, independenta financiara a judecatorului reprezinta o componenta esentiala a independentei justitiei, iar, in contradictie cu acest principiu constitutional, art. 1, 3 si 12 din Legea privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevad eliminarea pensiei de serviciu a judecatorilor, fara a se tine seama de faptul ca pensia de serviciu este inclusa in cariera judecatorului, intocmai ca numirea, formarea profesionala continua, evaluarea si promovarea, pensionarea marcand momentul final al carierei judecatorului si avand semnificatia juridica a unui drept castigat, care trebuie sa produca efecte juridice indiferent de circumstante.
    2. Pensia de serviciu a magistratilor reprezinta o compensatie a absentei unor drepturi fundamentale, cum sunt drepturile exclusiv politice (dreptul de a fi alesi in Camera Deputatilor, Senat, in functia de Presedinte al Romaniei ori in organele administratiei locale, precum si dreptul de a fi alesi in Parlamentul European) si drepturile social-economice (dreptul la negocieri colective in materie de munca, dreptul la greva, libertatea economica), precum si a incompatibilitatilor stabilite la nivel constitutional pe parcursul intregii cariere profesionale [potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior].
    De asemenea, acestor incompatibilitati li se adauga interdictiile prevazute de art. 5 – 11 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, iar, pe de alta parte, stabilirea pensiei de serviciu a judecatorilor tine seama de responsabilitatile si riscurile profesiei de judecator, care privesc intreaga durata a carierei acestuia.
    In concluzie, regimul strict al absentei unor drepturi, al incompatibilitatilor si interdictiilor stabilit prin Legea fundamentala si dezvoltat prin lege speciala, precum si responsabilitatile si riscurile impun acordarea dreptului la pensia de serviciu.
    In acest context, autorul sesizarii precizeaza ca reglementarea pensiei de serviciu pentru anumite categorii profesionale si deci si pentru judecatori isi gaseste temeiul legal in legislatia europeana, si anume Directiva Consiliului Comunitatilor Europene 86/378/CEE din 24 iulie 1986 privind punerea in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul regimurilor profesionale de securitate sociala, astfel cum a fost modificata prin Directiva 96/97/CE a Consiliului Uniunii Europene din 20 decembrie 1996. Acest act european creeaza cadrul legal la nivelul Uniunii Europene pentru ca statele membre, in considerarea locului si a rolului unui anumit sector profesional, sa stabileasca pentru acesta un regim profesional de securitate sociala, cu respectarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei. Astfel, instituirea pensiei de serviciu a judecatorilor tine seama de locul si de rolul justitiei in statul de drept, precum si de legislatia europeana privind regimurile profesionale de securitate sociala.
    Totodata, Carta europeana privind statutul judecatorilor, adoptata cu ocazia reuniunii multilaterale avand ca obiect statutul judecatorilor in Europa, organizata de Consiliul Europei in perioada 8 – 10 iulie 1998, stabileste in art. 6.4 ca “statul asigura judecatorilor care au atins varsta legala de incetare a functiei lor, dupa exercitarea acestei functii cu statut profesionist pe parcursul unei anumite perioade de timp, plata unei pensii al carei nivel sa fie apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerari in activitatea jurisdictionala”. In acelasi sens, Avizul nr. 1 (2001) al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni referitor la standardele privind independenta puterii judecatoresti si inamovibilitatea judecatorilor prevede, in concluziile sale, ca “remunerarea judecatorilor trebuie sa fie corespunzatoare cu rolul si responsabilitatile acestora si trebuie sa asigure in mod adecvat plata concediilor medicale si a pensiei. Ea trebuie protejata prin prevederi legale specifice impotriva diminuarilor si trebuie sa existe prevederi privind marirea salariilor in raport cu cresterea preturilor”.
    Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, abrogarea dispozitiilor care reglementeaza pensia de serviciu a judecatorilor contravine art. 124 alin. (3) din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 20/2000 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a art. 41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si a dispozitiilor art. 198 din aceeasi lege, prin care a fost abrogat art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile constitutionale conform carora “judecatorii sunt independenti si se supun numai legii” nu au caracter declarativ, ci constituie norme constitutionale obligatorii pentru Parlament, care are indatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzatoare de asigurare reala a independentei judecatorilor, fara de care nu se poate concepe existenta statului de drept, prevazuta prin art. 1 alin. (3) din Constitutie. Asa fiind, Curtea Constitutionala a stabilit ca abrogarea art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, care reglementa pensia de serviciu a magistratilor, contravine principiului stabilit in art. 124 alin. (3) din Legea fundamentala.
    Prin aceeasi decizie Curtea Constitutionala a statuat ca instituirea pensiei de serviciu pentru magistrati nu reprezinta un privilegiu, ci este justificata in mod obiectiv, ea constituind o compensatie partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutelor speciale carora trebuie sa li se supuna magistratii.
    Prin urmare, concluzioneaza autorul sesizarii, Legea privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, chiar in lipsa unei abrogari exprese a dispozitiilor referitoare la pensia de serviciu cuprinse in Legea nr. 303/2004, echivaleaza cu aceasta si este, in consecinta, neconstitutionala.
    Totodata, eliminarea pensiei de serviciu a magistratilor este contrara exigentelor actuale cuprinse in documentele internationale referitoare la drepturile magistratilor, in considerarea importantei rolului acestora in apararea statului de drept. “Principiile fundamentale privind independenta magistraturii”, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delincventilor (Milano, 26 august – 6 septembrie 1985) si confirmate de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite prin rezolutiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 si nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, prevad in mod expres prin art. 11 ca “durata mandatului judecatorilor, independenta acestora, siguranta lor, remuneratia corespunzatoare, conditiile de munca, pensiile si varsta de pensionare sunt in mod adecvat garantate prin lege”.
    In mod asemanator, “Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independenta, eficacitatea si rolul judecatorilor”, adoptata la 13 octombrie 1994 de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, subliniind importanta independentei judecatorilor in scopul intaririi preeminentei dreptului in statele democratice si in considerarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a “Principiilor fundamentale [ale Organizatiei Natiunilor Unite] privind independenta magistraturii”, anterior mentionate, a stabilit, printre alte importante masuri pe care statele membre urmeaza sa le adopte, si pe aceea “de a veghea ca statutul si remuneratia judecatorilor sa fie pe masura demnitatii profesiei lor si a responsabilitatilor pe care si le asuma”.
    3. Dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor care prevad recalcularea pensiilor de serviciu contravin si prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora “legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”.
    In acest sens, prin Decizia nr. 375/2005 referitoare la sesizarile de neconstitutionalitate a Legii privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, Curtea Constitutionala a stabilit ca noile reglementari – privind criteriile si conditiile concrete ale exercitarii dreptului la pensie, inclusiv modul de calcul si de actualizare a cuantumului pensiei – “nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv in privinta cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, incepand cu data intrarii lor in vigoare”. Referitor la aplicarea noilor reglementari asupra raporturilor juridice nascute anterior, instanta de contencios constitutional a retinut ca “legiuitorul este liber sa redimensioneze, printr-o lege noua, durata mandatelor functiilor de conducere in alt fel decat legea in vigoare, dar numai pentru viitor, nu si pentru mandatele in curs, altfel ar insemna sa nesocoteasca regula neretroactivitatii legii, care este norma de nivel constitutional, prevazuta in art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala”.
    4. Autorul sesizarii de neconstitutionalitate mai sustine ca legea criticata impune o pierdere ireversibila a pensiei de serviciu, aceasta echivaland cu o veritabila expropriere, aducand atingere art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Totodata, considera ca dispozitiile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente in cauza. Astfel, referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, Curtea Constitutionala, in considerentele Deciziei nr. 1.414/2009, considerente general obligatorii, a stabilit ca de esenta legitimitatii constitutionale a restrangerii exercitiului unui drept sau al unei libertati este caracterul exceptional si temporar al acesteia si ca este sarcina statului sa gaseasca solutii pentru contracararea efectelor crizei economice, printr-o politica economica si sociala adecvata. Diminuarea veniturilor personalului din autoritatile si institutiile publice nu poate constitui, pe termen lung, o masura proportionala cu situatia invocata de initiatorul proiectului de lege, iar eventuala interventie legislativa in sensul prelungirii acestei masuri poate determina efecte contrarii celor vizate, in sensul tulburarii bunei functionari a institutiilor si autoritatilor publice.
    Avand in vedere aceste considerente, autorul sesizarii sustine ca, in primul rand, legea criticata impune o restrangere cu caracter permanent a exercitiului dreptului la pensie, recalcularea pensiilor de serviciu operand fara vreo limitare temporara, asa cum rezulta din dispozitiile art. 3 si 12, fiind reglementata sub conditie suspensiva. Asadar, legea criticata nu numai ca nu consfinteste caracterul temporar al restrangerii exercitiului dreptului la pensie, ci stabileste explicit o pierdere cu caracter permanent a pensiei de serviciu si, prin urmare, nu are legitimitate constitutionala, in sensul considerentelor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.414/2009.
    In al doilea rand, caracterul exceptional al restrangerii exercitiului dreptului la pensie nu poate fi sustinut, in conditiile in care legea criticata constituie o a doua masura de restrangere a exercitiului unor drepturi adoptata intr-un interval de aproximativ 6 luni. Astfel, prin Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, invocandu-se aceeasi situatie de criza economica, exercitiul unor drepturi a fost restrans cu caracter temporar.
    Or, restrangerea sistematica, repetata, a exercitiului unor drepturi, care tinde sa devina o regula in conduita autoritatii publice, care adopta aceasta masura, iar nu o exceptie, se situeaza in afara cadrului constitutional, pe care il traseaza dispozitiile art. 53 si jurisprudenta Curtii Constitutionale.
    In al treilea rand, diminuarea substantiala a cuantumului pensiilor, determinata de recalcularea acestora impusa prin legea criticata, are drept consecinta nerespectarea conditiei referitoare la caracterul rezonabil si proportional al restrangerii exercitiului dreptului prevazut de art. 47 alin. (2) din Constitutie, caracter de care depinde compatibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi cu Legea fundamentala, in conformitate cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.414/2009.
    Or, diminuarea substantiala a cuantumului pensiilor ca urmare a recalcularii acestora in conditiile legii criticate pune in discutie legitimitatea constitutionala a restrangerii exercitiului dreptului la pensie, prevazut in art. 47 alin. (2) din Constitutie, din punct de vedere al caracterului rezonabil si proportional al masurii de restrangere.
    5. Totodata, din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la aceste dispozitii, drepturile care decurg din contributiile in cadrul regimurilor de securitate sociala, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intra sub protectia art. 1 din Protocol.
    Recunoscand marja de apreciere a statelor in materia legislatiei sociale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat obligatia autoritatilor publice de a mentine un just echilibru intre interesul general si imperativele protectiei drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este mentinut ori de cate ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie sa suporte o sarcina excesiva si disproportionata. Intr-o astfel de situatie, exista o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, determinata de incalcarea caracterului rezonabil si proportional al diminuarii drepturilor patrimoniale. (Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, Cauza Moskal contra Poloniei, 2009).
    Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevazuta de legea criticata, cu consecinta pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor carora le este aplicabila o sarcina excesiva si disproportionata, fara a mentine un just echilibru intre interesul general si imperativele protectiei drepturilor fundamentale ale persoanei.
    In ceea ce priveste pensiile speciale, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1, recunoaste si ocroteste pensia stabilita pentru anumite profesii si nu permite ca acest drept sa fie diminuat decat in cazuri exceptionale, cu respectarea principiului proportionalitatii, ceea ce inseamna ca masura aplicata sa fie justificata de scopul legitim urmarit (Cauza Banfield contra Regatului Unit, 2005).
    In concluzie, autorul sesizarii de neconstitutionalitate sustine ca pierderea pensiei de serviciu are semnificatia juridica a unei exproprieri, situatie in care trebuiau luate toate masurile juridice impuse de aceasta institutie.
    6. Prin Adresa inregistrata sub nr. 8.067 din 18 iunie 2010, Inalta Curtea de Casatie si Justitie a transmis Curtii Constitutionale o “dezvoltare argumentativa” prin care arata ca, intrucat invocarea art. 53 din Constitutie pentru luarea masurilor de austeritate vizeaza apararea securitatii nationale, in mod obligatoriu sunt incidente in cauza dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, cu modificarile si completarile ulterioare, securitatea nationala fiind prevazuta in art. 3 lit. a) ca o situatie care reclama interventia starii de urgenta. Potrivit acestui text de lege, “starea de urgenta reprezinta ansamblul de masuri exceptionale de natura politica, economica si de ordine publica aplicabile pe intreg teritoriul tarii sau in unele unitati administrativ-teritoriale care se instituie in urmatoarele situatii: a) existenta unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea nationala ori functionarea democratiei constitutionale”. Dispozitiile art. 4 din aceeasi ordonanta de urgenta obliga ca, pe durata masurilor exceptionale vizate de protectia securitatii nationale, restrangerea drepturilor si a libertatilor fundamentale sa se realizeze cu respectarea art. 53 din Constitutie.
    Prin urmare, sustine autorul sesizarii, plasarea masurilor de austeritate sub auspiciile securitatii nationale obliga la respectarea procedurii instituirii si incetarii starii de urgenta, astfel cum este reglementata in cap. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/1999. Astfel, starea de urgenta se instituie de Presedintele Romaniei, prin decret, contrasemnat de primul-ministru si publicat, de indata, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Dupa aducerea acestuia neintarziat la cunostinta populatiei, inclusiv a masurilor urgente preconizate, in termen de cel mult 5 zile de la instituirea starii de urgenta, Presedintele Romaniei solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate, operand revocarea in situatia in care Parlamentul nu incuviinteaza starea instituita.
    Asadar, Guvernul nu se putea substitui atributiilor Presedintelui Romaniei si Parlamentului pentru a lua masuri de austeritate implicand securitatea nationala decat prin incalcarea art. 53 si a art. 93 din Constitutie, deoarece acest ultim text constitutional prevede ca Presedintele Romaniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta in intreaga tara ori in unele unitati administrativ-teritoriale si solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate, in cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
    Data fiind gravitatea extrema a masurilor ce se pot lua din ratiuni de securitate nationala, nici Guvernul si nicio alta entitate statala, in afara celor prevazute expres de Constitutie si de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/1999, nu puteau proclama formal imperative de securitate nationala si nu puteau uzurpa competenta constitutionala stabilita in sarcina Parlamentului ori sa dispuna alte masuri decat cele care ar fi trebuit dispuse constitutional, care trebuiau in mod obligatoriu sa circumscrie stabilirea situatiei care impune masurile exceptionale vizand securitatea nationala, zona in care se instituie acestea, perioada pentru care se instituie, drepturile si libertatile fundamentale care se restrang cu respectarea art. 53 din Constitutie, astfel cum dispune art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/1999.
    La data de 22 iunie 2010, prin Adresa cu nr. 108, Inalta Curte de Casatie si Justitie a transmis Curtii Constitutionale punctul de vedere al Avocatului Poporului, exprimat la solicitarea Asociatiei “Themis-Casatia” a fostilor judecatori si magistrati-asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care se arata ca diminuarea pensiilor incalca dreptul fundamental la proprietate si reguli de drept, precum cele referitoare la drepturile castigate.
    In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.
    Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 8.231 din 23 iunie 2010, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este intemeiata pentru urmatoarele motive:
    1. Prevederile art. 1, 3 si 12 din Legea privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor instituie eliminarea pensiei de serviciu a judecatorilor, fara a se tine seama de faptul ca pensia de serviciu este inclusa in cariera judecatorului, intocmai ca numirea, formarea profesionala continua, evaluarea si promovarea, pensionarea marcand momentul final al carierei judecatorului, intrand astfel in contradictie cu norma constitutionala prevazuta la art. 124 alin. (3) potrivit careia “judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”.
    Pensia de serviciu a judecatorilor reprezinta o compensatie a absentei unor drepturi fundamentale, iar, asa cum a statuat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 20/2000, dispozitiile constitutionale ale art. 124 alin. (3) nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constitutionale obligatorii pentru Parlament, care are indatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzatoare de asigurare reala a independentei judecatorilor, fara de care nu se poate concepe existenta statului de drept, prevazuta prin art. 1 alin. (3) din Constitutie.
    2. Dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor pun in discutie si incalcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. Prin Decizia nr. 375/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, Curtea Constitutionala a statuat ca noile reglementari “nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv in privinta cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, incepand cu data intrarii lor in vigoare”.
    3. Legea criticata impune o pierdere ireversibila a pensiei de serviciu, aceasta echivaland cu o veritabila expropriere, aducand atingere art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Dispozitiile art. 53 din Constitutie sunt semnalate avand incidenta in cauza. Astfel, referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, Curtea Constitutionala, in considerentele Deciziei nr. 1.414/2009, considerente general obligatorii, a stabilit ca de esenta legitimitatii constitutionale a restrangerii exercitiului unui drept sau al unei libertati este caracterul exceptional si temporar al acesteia si ca este sarcina statului sa gaseasca solutii pentru contracararea efectelor crizei economice, printr-o politica economica si sociala adecvata. Diminuarea veniturilor personalului din autoritatile si institutiile publice nu poate constitui, pe termen lung, o masura proportionala cu situatia invocata de initiatorul proiectului de lege, iar eventuala interventie legislativa in sensul prelungirii acestei masuri poate determina efecte contrarii celor vizate, in sensul tulburarii bunei functionari a institutiilor si autoritatilor publice.
    Insa legea criticata impune o restrangere cu caracter permanent a exercitiului dreptului la pensie, recalcularea pensiilor de serviciu operand fara vreo limitare temporara, asa cum rezulta din dispozitiile art. 3 si 12, fiind reglementata sub conditie suspensiva. Asadar, legea criticata nu numai ca nu consfinteste caracterul temporar al restrangerii exercitiului dreptului la pensie, ci stabileste explicit o pierdere cu caracter permanent a pensiei de serviciu si, prin urmare, nu are legitimitate constitutionala, in sensul considerentelor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.414/2009.
    4. Referirile autorilor sesizarii la dispozitiile Protocolului nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului sunt pe deplin intemeiate.
    Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, prin Adresa inregistrata sub nr. 8.259 din 23 iunie 2010, punctul sau de vedere cu privire la impactul bugetar al adoptarii Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, asa cum a fost el stabilit de ministrul de resort. In tabelul anexat se arata ca economia totala pentru bugetul de stat rezultata din eliminarea pensiilor de serviciu ale personalului diplomatic si consular, personalului aeronautic civil navigant si nenavigant, functionarilor publici parlamentari, senatorilor, deputatilor, magistratilor, personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si personalului Curtii de Conturi este de 170.198.380 RON. Cu privire la eliminarea pensiilor speciale din sistemul de aparare si ordine publica, se arata ca recalcularea va viza 155.842 de pensii si ca prin operatiunea realizata se vor obtine “economii rezultate din recalcularea pensiilor mari si foarte mari (cele care depasesc suma de 3.000 lei)”.
    Cu Adresa inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 8.316 din 23 iunie 2010, Guvernul a transmis punctul sau de vedere referitor la constitutionalitatea dispozitiilor Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor. In ceea ce priveste dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, apreciaza ca masura recalcularii pensiilor isi produce efecte de la data intrarii in vigoare a legii criticate, fara a afecta pensiile deja incasate si, prin urmare, nu se incalca principiul neretroactivitatii legii. Totodata, arata ca dreptul la pensie este dreptul garantat de Constitutie, iar nu cuantumul acestuia si ca legiuitorul este in drept sa modifice, ori de cate ori apare aceasta necesitate, conditiile si criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul si cuantumul acestora.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, arata ca si aceasta este neintemeiata, deoarece Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca legea nu garanteaza un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia, ca drept castigat.
    In ceea ce priveste principiul independentei judecatorilor, Guvernul sustine ca dispozitiile art. 124 alin. (3) din Constitutie nu sunt incidente, deoarece nu poate fi stabilita o relatie de tipul cauza-efect intre cuantumul pensiei si independenta magistratilor.
    Presedintele Camerei Deputatilor nu a comunicat Curtii Constitutionale punctul sau de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Senatului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, celelalte documente depuse la dosar, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.
    Obiectia de neconstitutionalitate se refera la dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, adoptata in temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constitutie, in urma angajarii raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna din data de 7 iunie 2010. Intrucat nu a fost depusa o motiune de cenzura, “proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, dupa caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se considera adoptat”, in temeiul art. 114 alin. (3) din Constitutie.
    Inalta Curte de Casatie si Justitiei critica, in principal, dispozitiile art. 1, 3 si 12 din aceasta lege, dispozitii care au urmatorul cuprins:
    – Art. 1: “Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, urmatoarele categorii de pensii stabilite pe baza legislatiei anterioare devin pensii in intelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare:
    a) pensiile militare de stat;
    b) pensiile de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor;
    c) pensiile de serviciu ale judecatorilor, procurorilor si judecatorilor, respectiv magistratilor-asistenti ai Curtii Constitutionale;
    d) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea;
    e) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic si consular;
    f) pensiile de serviciu ale functionarilor publici parlamentari;
    g) pensiile de serviciu ale deputatilor si senatorilor;
    h) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviatia civila;
    i) pensiile de serviciu ale personalului Curtii de Conturi, cuvenite sau aflate in plata, se recalculeaza prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, utilizand algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.”;
    – Art. 3: “(1) Pensiile prevazute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate in plata, se recalculeaza prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, utilizand algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000.
    (2) In situatia pensiilor dintre cele prevazute la alin. (1) care au fost stabilite in baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determina, considerandu-se a fi indeplinite conditiile de acordare prevazute de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
    (3) In termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi se elaboreaza metodologia de recalculare a pensiilor prevazute la art. 1, care se aproba prin hotarare a Guvernului.”;
    – Art. 12: “Persoanele ale caror drepturi la pensie sunt stabilite, in conditiile legii, ulterior datei intrarii in vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege.”
    Autorul obiectiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste dispozitii, precum si Legea privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, in ansamblu, contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, ale art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ale art. 124 alin. (3) privind independenta judecatorilor, precum si celor ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 1 din Protocolul nr.1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind protectia proprietatii private.
    Analizand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
    I. Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 15 alin. (2) din Constitutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie considera ca dispozitiile Legii privind unele masuri in domeniul pensiilor care prevad recalcularea pensiilor de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, utilizand algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000, incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii, potrivit caruia “legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”.
    Curtea retine ca, in principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementata printr-o lege speciala, are doua componente, si anume pensia contributiva si un supliment din partea statului. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe cand partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, astfel cum este reglementat in art. 47 alin. (2) din Constitutie.
    Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de catre legiuitor in considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar daca exista o ratiune suficient de puternica spre a duce in final la diminuarea prestatiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, in cazul de fata, o atare ratiune este, asa cum rezulta din expunerea de motive a legii criticate, atat grava situatie de criza economica si financiara cu care se confrunta statul (bugetul de stat si cel al asigurarilor sociale de stat), cat si necesitatea reformarii sistemului de pensii, prin eliminarea inechitatilor din acest sistem.
    Avand in vedere acestea, Curtea constata ca in conceptul de “drepturi castigate” pot intra doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari. Prin urmare, numai daca legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestatii deja incasate s-ar fi incalcat dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie. In acest sens este si Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat ca “o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare”.
    In concluzie, Curtea constata ca dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.
    II. Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 20 din Constitutie, raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, “Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale”. Notiunea “bun” utilizata de acest text are o semnificatie autonoma, putandu-se considera ca pensia este un bun care intra sub protectia acestui text.
    Avand in vedere insa cele doua componente ale pensiei de serviciu, precum si faptul ca a doua componenta, adica suplimentul din partea statului, se acorda numai in masura in care exista resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fara afectarea partii contributive, nu poate avea semnificatia unei exproprieri.
    Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in hotararea pronuntata in Cauza Muller contra Austriei, 1972, a subliniat faptul ca, desi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie garanteaza drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurari sociale, “acest text nu poate fi interpretat in sensul ca acea persoana ar avea dreptul la o pensie intr-un anumit cuantum”.
    III. Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 53 din Constitutie, Curtea retine ca justificarea de catre Guvern a adoptarii legii criticate are in vedere “evolutia crizei economice in anul 2009, precum si extinderea acesteia in cursul anului 2010”. Astfel, Guvernul considera ca “se impune adoptarea de masuri in vederea respectarii angajamentelor asumate de Romania prin semnarea acordurilor de imprumut cu organisme financiare internationale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economica a Romaniei, pentru atingerea tintelor de deficit ale bugetului general consolidat in anul 2010”.
    Totodata, se arata in expunerea de motive, neadoptarea acestor masuri ar duce la pierderea acordurilor cu institutiile financiare internationale, cu consecinta crearii unor dezechilibre macroeconomice, de natura sa duca la imposibilitatea relansarii economice, precum si la cresterea excesiva a deficitului bugetar.
    Insa Curtea observa ca la sectiunea a 4-a din expunerea de motive, intitulata “Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atat pe termen scurt, pentru anul curent, cat si pe termen lung (pe 5 ani)”, nu se face nicio precizare cu privire la modificarile veniturilor bugetare.
    Distinct fata de acestea, Curtea constata ca prevederile art. 53 din Constitutie referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati nu sunt aplicabile in cauza de fata, deoarece dispozitiile legii criticate nu restrang dreptul la pensie, ca drept fundamental prevazut la art. 47 alin. (2) din Constitutie, ci prevad recalcularea pensiilor de serviciu, prin algoritmul utilizat de Legea nr. 19/2000, cuantumul rezultat fiind mult mai mic, ceea ce conduce astfel la eliminarea pensiei de serviciu, sub aspectul cuantumului acesteia. Or, legiuitorul este in masura sa acorde, sa modifice sau sa suprime componenta suplimentara a pensiei de serviciu, in functie de posibilitatile financiare ale statului, dar, evident, cu respectarea si a celorlalte prevederi sau principii constitutionale.
    Totodata, Curtea retine ca dispozitiile art. 53 referitoare la restrangerea exercitiului unui drept sau al unei libertati fundamentale nu au aplicabilitate in cauza de fata. De asemenea, nici sustinerile autorului obiectiei de neconstitutionalitate referitoare la conditiile in care se stabileste situatia de urgenta, astfel cum este definita prin dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/1999, nu sunt relevante.
    IV. Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 124 alin. (3) din Constitutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie considera ca Legea privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, prin eliminarea pensiei de serviciu a magistratilor, contravine principiului independentei judecatorilor.
    Art. 3 din legea criticata prevede ca pensiile stabilite la art. 1, printre care si “lit. c) pensiile de serviciu ale judecatorilor, procurorilor si judecatorilor, respectiv magistratilor asistenti ai Curtii Constitutionale” cuvenite sau aflate in plata, se recalculeaza prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, utilizandu-se algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
    Pensiile de serviciu ale judecatorilor, procurorilor si magistratilor-asistenti sunt reglementate in art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit caruia “Judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti […], cu o vechime de cel putin 25 de ani in functia de judecator ori procuror, magistrat-asistent […], se pot pensiona la cerere si pot beneficia, la implinirea varstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, in cuantum de 80% din baza de calcul reprezentata de indemnizatia de incadrare bruta lunara sau de salariul de baza brut lunar, dupa caz, si sporurile avute in ultima luna de activitate inainte de data pensionarii”.
    Curtea observa ca, din dispozitiile art. 1 lit. c) si art. 3 din legea criticata, reiese ca pensia de serviciu a judecatorilor, procurorilor si magistratilor-asistenti, reglementata prin art. 82 din Legea nr. 303/2004, si pensia de serviciu a judecatorilor Curtii Constitutionale, reglementata prin art. 72 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, in cuantum de 80% din indemnizatia de incadrare bruta lunara sau din salariul de baza brut lunar, se recalculeaza utilizand algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, algoritm utilizat pentru toti asiguratii din sistemul public general, ceea ce echivaleaza cu eliminarea pensiei de serviciu a magistratilor, sub aspectul cuantumului acesteia. Este evident, insa, ca dispozitiile legii criticate se refera numai la cuantumul pensiei de serviciu, ramanand neafectate cerintele speciale de acordare a pensiei de serviciu a magistratilor, cerinte prevazute de acelasi text din Legea nr. 303/2004 – si anume vechimea de cel putin 25 de ani in functia de judecator, procuror, magistrat-asistent ori alte functii expres prevazute de lege si varsta minima de pensionare de 60 ani – si care constituie conditii speciale fata de conditiile generale aplicabile celorlalti asigurati din sistemul public de pensii.
    Analizand enumerarea prevazuta in art. 1 lit. c) din legea criticata, si anume judecatorii, procurorii si judecatorii, respectiv magistratii-asistenti ai Curtii Constitutionale, Curtea observa, pe de o parte, ca dispozitiile criticate nu mentioneaza o alta categorie de magistrati, care, potrivit art. 82 din Legea nr. 303/2004, are dreptul la pensie de serviciu, si anume magistratii-asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar, pe de alta parte, constata ca este necesara o examinare a statutului magistratilor.
    Astfel, statutul judecatorilor si procurorilor este reglementat la nivel constitutional, in art. 125 – pentru judecatori si in art. 132 – pentru procurori, dispozitii care fac parte din titlul III “Autoritatile publice”, cap. VI “Autoritatea judecatoreasca”, sectiunea 1 “Instantele judecatoresti” (art. 124 – 130), sectiunea a 2-a “Ministerul Public” (art. 131 si 132) si sectiunea a 3-a “Consiliul Superior al Magistraturii” (art. 133 si 134). Potrivit art. 125 din Legea fundamentala, judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili; propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor sunt de competenta Consiliului Superior al Magistraturii, iar functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior. Potrivit art. 132 din Constitutie, procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei, iar functia de procuror este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.
    La nivel infraconstitutional, statutul magistratilor este reglementat prin Legea nr. 303/2004, potrivit careia judecatorii sunt independenti, se supun numai legii si trebuie sa fie impartiali, procurorii numiti de Presedintele Romaniei se bucura de stabilitate si sunt independenti, in conditiile legii, iar magistratii-asistenti se bucura de stabilitate. Cap. II din Legea nr. 303/2004 stabileste o serie de incompatibilitati si interdictii pentru judecatori si procurori, care se aplica in mod corespunzator si magistratilor-asistenti, cum ar fi: judecatorilor si procurorilor le este interzis sa desfasoare activitati comerciale, sa desfasoare activitati de arbitraj in litigii civile, comerciale sau de alta natura, sa aiba calitatea de asociat sau de membru in organele de conducere, administrare sau control la societati civile, societati comerciale, inclusiv banci sau alte institutii de credit, societati de asigurare ori financiare, companii nationale, societati nationale sau regii autonome, sa aiba calitatea de membru al unui grup de interes economic; judecatorii si procurorii nu pot sa faca parte din partide sau formatiuni politice si nici sa desfasoare sau sa participe la activitati cu caracter politic; judecatorii si procurorii sunt obligati ca in exercitarea atributiilor sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea, in orice mod, a convingerilor lor politice; judecatorii si procurorii nu isi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate in curs de desfasurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul; judecatorii si procurorii nu pot sa dea consultatii scrise sau verbale in probleme litigioase, chiar daca procesele respective sunt pe rolul altor instante sau parchete decat acelea in cadrul carora isi exercita functia si nu pot indeplini orice alta activitate care, potrivit legii, se realizeaza de avocat etc. Potrivit art. 66 din Legea nr. 303/2004, atat incompatibilitatile si interdictiile, cat si formarea profesionala continua si evaluarea periodica, drepturile si indatoririle, precum si raspunderea disciplinara a judecatorilor si procurorilor se aplica in mod corespunzator si magistratilor-asistenti.
    Pe de alta parte, distinct de statutul judecatorilor si procurorilor, statutul judecatorilor Curtii Constitutionale este reglementat la nivel constitutional in art. 144 “Incompatibilitati” si art. 145 “Independenta si inamovibilitatea” din titlul V “Curtea Constitutionala”, potrivit carora functia de judecator al Curtii Constitutionale este incompatibila cu oricare alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul juridic superior, iar judecatorii Curtii Constitutionale sunt independenti in exercitarea mandatului lor si inamovibili pe durata acestuia. La nivel infraconstitutional, statutul judecatorilor Curtii Constitutionale este reglementat in cap. VI din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.
    Analizand toate aceste statute speciale, reglementate atat la nivel constitutional, cat si la nivel legal, si tinand cont de faptul ca art. 124 alin. (3) din Constitutie nu contine expressis verbis o obligatie a existentei pensiei de serviciu a magistratilor, Curtea urmeaza sa analizeze continutul acestui principiu constitutional.
    Astfel, Curtea retine ca atat independenta justitiei – componenta institutionala (conceptul “independentei judecatorilor” nereferindu-se exclusiv la judecatori, ci acoperind sistemul judiciar in intregime), cat si independenta judecatorului – componenta individuala, implica existenta unor numeroase aspecte, cum ar fi: lipsa imixtiunii celorlalte puteri in activitatea de judecata, faptul ca niciun alt organ decat instantele nu poate decide asupra competentelor lor specifice prevazute prin lege, existenta unei proceduri prevazute de lege referitoare la caile de atac ale hotararilor judecatoresti, existenta unor fonduri banesti suficiente pentru desfasurarea si administrarea activitatii de judecata, procedura de numire si promovare in functie a magistratilor si, eventual, perioada pentru care sunt numiti, conditii de munca adecvate, existenta unui numar suficient de magistrati ai instantei respective pentru a evita un volum de munca excesiv si pentru a permite finalizarea proceselor intr-un termen rezonabil, remunerare proportionala cu natura activitatii, repartizarea impartiala a dosarelor, posibilitatea de a forma asociatii ce au ca principal obiect protejarea independentei si a intereselor magistratilor etc.
    Este indubitabil faptul ca principiul independentei justitiei nu poate fi restrans numai la cuantumul remuneratiei (cuprinzand atat salariul, cat si pensia) magistratilor, acest principiu implicand o serie de garantii, cum ar fi: statutul magistratilor (conditiile de acces, procedura de numire, garantii solide care sa asigure transparenta procedurilor prin care sunt numiti magistratii, promovarea si transferul, suspendarea si incetarea functiei), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garantiile financiare, independenta administrativa a magistratilor, precum si independenta puterii judecatoresti fata de celelalte puteri in stat. Pe de alta parte, independenta justitiei include securitatea financiara a magistratilor, care presupune si asigurarea unei garantii sociale, cum este pensia de serviciu a magistratilor.
    In concluzie, Curtea constata ca principiul independentei justitiei apara pensia de serviciu a magistratilor, ca parte integranta a stabilitatii financiare a acestora, in aceeasi masura cu care apara celelalte garantii ale acestui principiu.
    Atat in jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei, cat si in jurisprudenta altor Curti Constitutionale s-a statuat ca stabilitatea financiara a magistratilor reprezinta una dintre garantiile independentei justitiei.
    Astfel, prin Decizia nr. 20/2000 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a art. 41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si a dispozitiilor art. 198 din aceeasi lege prin care a fost abrogat art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, decizie publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Curtea a statuat ca pensia de serviciu pentru magistrati, introdusa in anul 1997 prin efectul modificarii si completarii Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, a fost instituita in vederea stimularii stabilitatii in serviciu si a formarii unei cariere in magistratura. Conform reglementarilor mentionate, pensia de serviciu se acorda la implinirea varstei de pensionare numai magistratilor, care, in privinta totalului vechimii lor in munca, indeplinesc conditia de a fi lucrat un anumit numar de ani numai in magistratura. Instituirea pensiei de serviciu pentru magistrati “nu reprezinta un privilegiu, ci este justificata in mod obiectiv, ea constituind o compensatie partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutului special caruia trebuie sa i se supuna magistratii”. Astfel, acest statut special stabilit de Parlament prin lege este mult mai sever, mai restrictiv, impunand magistratilor “obligatii si interdictii pe care celelalte categorii de asigurati nu le au. Intr-adevar acestora le sunt interzise activitati ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care sa le asigure posibilitatea efectiva de a-si crea o situatie materiala de natura sa le ofere dupa pensionare mentinerea unui nivel de viata cat mai apropiat de cel avut in timpul activitatii.”
    Constatand neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 198 din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, prin care se abroga art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, Curtea Constitutionala a observat totodata ca “aceasta abrogare a reglementarii legale referitoare la pensia de serviciu pentru magistrati este contrara exigentelor actuale pe care importante documente internationale le exprima in mod direct cu privire la drepturile magistratilor, in considerarea importantei rolului acestora in apararea statului de drept. A mai retinut Curtea ca “Principiile fundamentale privind independenta magistraturii”, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delincventilor (Milano, 26 august – 6 septembrie 1985) si confirmate de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite prin rezolutiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 si nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, prevad in mod expres prin art. 11 ca “durata mandatului judecatorilor, independenta acestora, siguranta lor, remuneratia corespunzatoare, conditiile de munca, pensiile si varsta de pensionare sunt in mod adecvat garantate prin lege”. In mod asemanator, “Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independenta, eficacitatea si rolul judecatorilor”, adoptata la 13 octombrie 1994 de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, subliniind importanta independentei judecatorilor in scopul intaririi preeminentei dreptului in statele democratice si in considerarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a “Principiilor fundamentale [ale Organizatiei Natiunilor Unite] privind independenta magistraturii”, anterior mentionate, a stabilit, printre alte importante masuri pe care statele membre urmeaza sa le adopte, si pe aceea “de a veghea ca statutul si remuneratia judecatorilor sa fie pe masura demnitatii profesiei lor si a responsabilitatilor pe care si le asuma”. De asemenea, art. 6.4 din Carta europeana privind statutul judecatorilor, adoptata in anul 1998, prevede ca “In mod special, statutul garanteaza judecatorului sau judecatoarei care a implinit varsta legala pentru incetarea functiei, dupa ce a exercitat-o ca profesie o perioada determinata, plata unei pensii al carei nivel trebuie sa fie cat mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneratii primite pentru activitatea jurisdictionala”.
    De asemenea, Curtea a constatat ca in toate aceste documente principiile si masurile stabilite cu privire la statutul si drepturile magistratilor sunt puse in relatie directa cu prevederile art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul fundamental al oricarei persoane de a fi judecata de un tribunal competent, independent si impartial, stabilit prin lege.
    In aceste conditii, Curtea Constitutionala a constatat ca, desi unele dintre documentele internationale mentionate au valoare de recomandare prin prevederile pe care le contin si prin finalitatile pe care le urmaresc, fiecare dintre acestea vizeaza direct texte cuprinse in pacte si in tratate la care Romania este parte si, prin urmare, se inscriu in spiritul prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie.
    Totodata, prin aceeasi decizie, Curtea a retinut ca ratiunile pe care se intemeiaza prevederile din actele internationale avute in vedere in considerentele anterioare ale acestei decizii se afla in convergenta cu dispozitiile art. 124 alin. (3) din Constitutie, conform carora “Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”. Intr-adevar, “aceste dispozitii constitutionale nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constitutionale obligatorii pentru Parlament, care are indatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzatoare de asigurare reala a independentei judecatorilor, fara de care nu se poate concepe existenta statului de drept, prevazuta prin art. 1 alin. (3) din Constitutie”. Asa fiind, Curtea a decis ca abrogarea dispozitiilor de lege referitoare la pensia de serviciu a magistratilor contravine si principiului stabilit prin art. 124 alin. (3) din Constitutie.
    Curtea Constitutionala din Letonia, prin Hotararea din 18 ianuarie 2010, a declarat neconstitutionale si inaplicabile anumite prevederi din Legea referitoare la puterea judiciara, constatand ca acestea contravin principiului independentei judecatorilor, consacrat prin art. 83 din Constitutia letona. Parlamentul – tinand cont de situatia financiara a Letoniei si de angajamentele externe ale tarii – a decis recalcularea salariilor judecatorilor, ceea ce ar fi condus la o scadere a cuantumului remuneratiei acestora. In acest sens, Curtea Constitutionala a constatat ca notiunea de independenta a judecatorilor include o remuneratie adecvata, comparabila cu prestigiul profesiei si cu scopul responsabilitatii lor. Luand in considerare statutul judecatorului, scopul remuneratiei judecatorilor este atat de a asigura independenta, cat si de a compensa in mod partial restrictiile impuse prin lege. Totodata, cerinta asigurarii unei remuneratii adecvate pentru judecatori este nu numai in conexiune cu principiul independentei judecatorilor, dar si cu cerintele de calificare si competenta stabilite si cu interdictiile impuse acestora.
    Curtea Constitutionala din Lituania, prin Hotararea din 12 iulie 2001, a statuat ca in statele democratice este acceptat faptul ca judecatorul care trebuie sa solutioneze litigiile din societate, inclusiv acelea intre persoane fizice sau juridice si stat nu trebuie sa aiba numai o inalta calificare profesionala si o reputatie perfecta, dar trebuie sa fie independent din punct de vedere material si trebuie sa aiba un sentiment de siguranta cu privire la viitorul sau. Statul are obligatia de a stabili remuneratia judecatorilor astfel incat sa compenseze statutul, functiile si responsabilitatile acestora, iar mentinerea remuneratiei judecatorilor este una dintre garantiile independentei judecatorilor.
    Curtea Constitutionala din Cehia, prin Hotararea din 14 iulie 2005, a retinut ca in statele democratice securitatea financiara este recunoscuta in mod clar ca unul dintre elementele esentiale care asigura independenta judecatorilor.
    Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu s-a pronuntat in mod expres asupra imprejurarii daca reducerea sau eliminarea pensiei de serviciu a magistratilor ar contraveni principiului independentei judecatorului, insa, pornind de la prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un tribunal independent si impartial, in Cauza Cooper contra Regatului Unit, 2003, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca, pentru a stabili daca un tribunal este independent, trebuie sa fie luati in considerare urmatorii factori: modul de desemnare si durata mandatului membrilor ce-l compun; existenta unei protectii adecvate impotriva presiunilor exterioare; posibilitatea de a se verifica daca el prezinta sau nu aparenta de independenta.
    Cu privire la sustinerea autorului sesizarii de neconstitutionalitate, potrivit careia reglementarea pensiei de serviciu pentru anumite categorii profesionale si, deci, si pentru judecatori isi gaseste temeiul legal in legislatia europeana, si anume Directiva Consiliului Comunitatilor Europene 86/378/CEE din 24 iulie 1986 privind punerea in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul regimurilor profesionale de securitate sociala, astfel cum a fost modificata prin Directiva 96/97/CE a Consiliului Uniunii Europene din 20 decembrie 1996, Curtea observa ca acest act european creeaza cadrul legal la nivelul Uniunii Europene pentru ca statele membre, in considerarea locului si a rolului unui anumit sector profesional sa stabileasca pentru acesta un regim profesional de securitate sociala, cu respectarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei. Or, criticile aduse Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor se refera la eliminarea pensiei de serviciu a judecatorilor, ceea ce ar contraveni principiului independentei justitiei, iar nu la o eventuala diferenta de tratament intre femei si barbati, si, deci, o discriminare, in ceea ce priveste acordarea pensiei sau varsta de pensionare.
    Pe de alta parte, in expunerea de motive a Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, Guvernul arata ca “aparitia unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii si tratamente favorabile unor categorii profesionale a condus la crearea unui decalaj urias intre cea mai mare si cea mai mica pensie platita de stat” si ca existenta unor acte normative care reglementeaza organizarea si functionarea diferitelor sisteme de pensii de tip public in prezent “ingreuneaza in mod evident functionarea sistemului de pensii”.
    Curtea retine ca aspectele de ordin financiar din expunerea de motive a Guvernului nu pot constitui veritabile argumente in sprijinul constitutionalitatii dispozitiilor legii criticate, insa pot reprezenta un punct de plecare in analizarea de catre legiuitor a oportunitatii eliminarii dreptului persoanelor asimilate de a beneficia de pensia de serviciu a magistratilor, in masura in care nu li se impune respectarea aceluiasi statut restrictiv de drepturi. Pe de alta parte, referitor la decalajul urias dintre cea mai mica si cea mai mare pensie platita de stat – avand in vedere ca pensia de serviciu a magistratilor este in cuantum de 80% din baza de calcul reprezentata de indemnizatia de incadrare bruta lunara sau de salariul de baza brut lunar, dupa caz, si sporurile avute in ultima luna de activitate inainte de data pensionarii – se poate analiza de catre legiuitor necesitatea luarii unor masuri pentru evitarea eventualelor practici de acordare nejustificata a unor drepturi salariale suplimentare in ultima luna de activitate inainte de data pensionarii, in scopul maririi substantiale a bazei de calcul a pensiei de serviciu.
    Avand in vedere toate aceste considerente si tinand cont de jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la pensia de serviciu a magistratilor, Curtea constata ca statutul constitutional al magistratilor – statut dezvoltat prin lege organica si care cuprinde o serie de incompatibilitati si interdictii, precum si responsabilitatile si riscurile pe care le implica exercitarea acestor profesii – impune acordarea pensiei de serviciu ca o componenta a independentei justitiei, garantie a statului de drept, prevazut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala.
    Asadar, obiectia de neconstitutionalitate a legii criticate, raportata la principiul independentei justitiei, este intemeiata si, prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile art. 1 lit. c) din Legea privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor – prin care se elimina “pensiile de serviciu ale judecatorilor, procurorilor si judecatorilor, respectiv magistratilor asistenti ai Curtii Constitutionale” – sunt neconstitutionale.
    In final, Curtea retine ca atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept si, in consecinta, asa cum a statuat si in jurisprudenta sa (a se vedea Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009), atat Parlamentul, cat si Guvernul, respectiv autoritatile si institutiile publice urmeaza sa respecte cele stabilite de Curtea Constitutionala in considerentele si dispozitivul prezentei decizii.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A. a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Constata ca dispozitiile art. 1 lit. a), b), d) – i) si art. 2 – 12 din Legea privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor sunt constitutionale.
    2. Constata ca dispozitiile art. 1 lit. c) din Legea privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor sunt neconstitutionale, in raport cu prevederile art. 124 alin. (3) si art. 132 alin. (1) din Constitutie.
    Definitiva si general obligatorie.
    Decizia se comunica presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Dezbaterile au avut loc la 24 si 25 iunie 2010 si la acestea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspasia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Manea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader, judecatori.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                     AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Ioana Marilena Chiorean

                                   *

                            OPINIE SEPARATA

    Prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 1 lit. c) din Legea privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor sunt neconstitutionale in raport cu prevederile art. 124 alin. (3) si art. 132 alin. (1) din Constitutie.
    Obiectiile noastre privesc doua aspecte.
    Din continutul art. 124 alin. (3) din Legea fundamentala, referitoare la infaptuirea justitiei, independenta financiara a judecatorului reprezinta o componenta de esenta a independentei puterii judecatoresti. Remuneratia judecatorilor reprezinta o compensatie, care tine cont atat de responsabilitatile profesiei de judecator, cat si de regimul strict al incompatibilitatilor stabilit prin Constitutie, precum si prin Legea nr. 303/2004, republicata. In cazul pensiei judecatorilor, aceste incompatibilitati nu se mai regasesc. Pensia judecatorilor are doua componente, o componenta contributiva, care se suporta de la bugetul asigurarilor sociale de stat, si o componenta distributiva, care se suporta din bugetul de stat. Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 20 din 2 februarie 2000 se statueaza ca acest cuantum reprezinta o compensatie pentru situatiile dificile in care au lucrat aceste persoane.
    Avand in vedere incidenta art. 53 din Legea fundamentala si comentariul pe care Comitetul pentru drepturile economice, sociale si culturale l-a formulat cu privire la obligatiile generale ale statelor parti fata de persoanele in varsta, consideram ca se impune un statut de egalitate. In Comentariul general nr. 3/1990 la alin. 12, acelasi comitet a subliniat ca, inclusiv in vremuri de constrangeri, impuse de resurse severe, statele parti au obligatia de a proteja membrii vulnerabili ai societatii. Or, beneficiarii pensiilor speciale, inclusiv magistratii, nu apartin categoriei de membri vulnerabili ai societatii.

                                Judecator,
                          Iulia Antoanella Motoc