Proceduri de consolidare a poziţiei financiare în conformitate cu IAS 27

1. Principiul de bază. Situaţia consolidată a poziţiei financiare arată toate activele şi pasivele societăţii-mamă şi ale filialelor care intră în perimetru de consolidare. Începând cu anul 2009, noţiunea de “bilanţ” a fost înlocuită cu noţiunea de “poziţie financiară”.

2. Etape privind consolidarea poziţiei financiare. Pentru pregătirea situaţiilor financiare consolidate, o entitate combină situaţiile financiare ale societăţii-mamă şi cele ale filialelor ei element cu element, prin însumarea tuturor elementelor similare de active, datorii, capitaluri proprii, venituri şi cheltuieli.

Pentru ca situaţiile financiare consolidate să prezinte informaţii financiare despre grup ca o singură entitate economică, se parcurg următoarele etape:

– etapa I: valoarea contabilă a investiţiei făcute de societatea-mamă în fiecare filială şi partea societăţii-mamă din capitalul propriu al fiecărei filiale sunt eliminate;

– etapa II: sunt identificate interesele minoritare în profitul sau pierderea filialelor consolidate pentru perioada în care se face raportarea; şi

– etapa III: interesele minoritare în activele nete ale filialelor consolidate sunt identificate separat de capitalurile proprii ale proprietarilor societăţii-mamă.

Interesele minoritare în activele nete constau în:

a) valoarea acelor interese minoritare la data combinării iniţiale calculată conform IFRS 3;

b) partea minorităţii din modificările capitalurilor proprii începând de la data combinării.

3. Drepturi potenţiale de vot. Când există drepturi potenţiale de vot, proporţiile profitului sau pierderii şi modificările capitalurilor proprii alocate societăţii-mamă şi intereselor minoritare sunt determinate pe baza intereselor actuale în capitalurile proprii şi nu reflectă posibila exercitare sau conversie a drepturilor potenţiale de vot.

4. Tranzacţii intragrup. Soldurile, tranzacţiile, veniturile şi cheltuielile din interiorul grupului trebuie eliminate în totalitate. Astfel, soldurile şi tranzacţiile din interiorul grupului, inclusiv veniturile, cheltuielile şi dividendele, sunt eliminate în totalitate. Profiturile şi pierderile rezultate din tranzacţiile din interiorul grupului, care sunt recunoscute în active, cum ar fi activele imobilizate şi stocurile, sunt eliminate în totalitate. Pierderile rezultate din tranzacţiile din interiorul grupului pot să indice o depreciere ce necesită recunoaştere în situaţiile financiare consolidate. IAS 12 se aplică diferenţelor temporare care apar din eliminarea profiturilor şi pierderilor rezultate din tranzacţii din interiorul grupului.

5. Ajustări datorate politicilor contabile. Situaţiile financiare consolidate trebuie întocmite folosind politici contabile uniforme pentru tranzacţii similare şi alte evenimente în circumstanţe similare. Dacă un membru al grupului foloseşte alte politici contabile decât cele adoptate în situaţiile financiare consolidate pentru tranzacţii asemănătoare şi evenimente în circumstanţe similare, atunci când aceste situaţii sunt folosite la întocmirea situaţiilor financiare consolidate se fac ajustările adecvate ale situaţiilor sale financiare.

6. Veniturile şi cheltuielile filialei. Veniturile şi cheltuielile filialei sunt incluse în situaţiile financiare consolidate începând de la data dobândirii acesteia, conform IFRS 3 şi până la data la care societatea-mamă încetează să controleze filiala. Diferenţa între încasările obţinute din cedarea filialei şi valoarea sa contabilă de la data cedării, inclusiv valoarea cumulată a oricăror diferenţe de curs valutar legate de filială şi recunoscute ca alte elemente ale rezultatului global în conformitate cu IAS 21, sunt reclasificate la profit sau pierdere consolidat(ă) ca ajustare din reclasificare drept câştig sau pierdere din cedarea filialei.

7. Contabilizarea investiţiei într-o entitate. O investiţie într-o entitate trebuie contabilizată în conformitate cu IAS 39 de la data la care aceasta încetează să mai fie o filială, cu condiţia să nu devină o entitate asociată, conform IAS 28 sau o entitate controlată în comun, în baza IAS 31.

Valoarea contabilă a investiţiei la data la care entitatea încetează să mai fie filială trebuie considerată ca fiind costul evaluării iniţiale a unui activ financiar, în conformitate cu IAS 39.

8. Interesele minoritare. Interesele minoritare trebuie prezentate în situaţia poziţiei financiare consolidată ca element de capitaluri proprii, separat de capitalurile proprii ale proprietarilor societăţii mamă. Interesele minoritare din profitul sau pierderea grupului trebuie, de asemenea, prezentate separat. Profitul sau pierderea este atribuit(ă) proprietarilor societăţii-mamă şi intereselor minoritare. Deoarece ambele sunt componente ale capitalurilor proprii, valoarea atribuită intereselor minoritare nu reprezintă venit sau cheltuială.

Maria BĂDOI, Expert contabil

contact@contabilii.ro