Decizia Curtii Constitutionale nr. 940/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^1 alin. (3) si (4) din Codul fiscal

In M. Of. nr. 524 din 28 iulie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 940/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^1 alin. (3) si (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Din cuprins:

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^1 alin. (3) si (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Ioan Rotarescu in Dosarul nr. 9.491/306/2009 al Tribunalului Sibiu – Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 29 iunie 2010, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, in conformitate cu dispozitiile art. 14 si ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amanat pronuntarea pentru data de 6 iulie 2010.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 octombrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 9.491/306/2009, Tribunalul Sibiu – Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^1 alin. (3) si (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Ioan Rotarescu intr-o cauza avand ca obiect succesiune.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate incalca dreptul de proprietate si cel de mostenire, intrucat impun un impozit de 1% din valoarea masei succesorale in cazul in care aceasta nu a fost dezbatuta in termen de 2 ani de la deschiderea succesiunii. In aceste conditii, dobandirea unui bun imobil prin succesiune legala devine mai oneroasa decat pe calea unui act intre vii realizat prin donatie, din moment ce in aceasta situatie rudele si afinii de pana la gradul al III-lea inclusiv sunt scutiti de plata impozitului pe transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor.
    Tribunalul Sibiu – Sectia civila apreciaza ca textele legale criticate sunt constitutionale.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului apreciaza ca textele legale criticate sunt neconstitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 77^1 alin. (3) si (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, care au urmatorul cuprins:
    “(3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate si a dezmembramintelor acestuia cu titlul de mostenire nu se datoreaza impozitul prevazut la alin. (1), daca succesiunea este dezbatuta si finalizata in termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. In cazul nefinalizarii procedurii succesorale in termenul prevazut mai sus, mostenitorii datoreaza un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
    (4) Impozitul prevazut la alin. (1) si (3) se calculeaza la valoarea declarata de parti in actul prin care se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele sale. In cazul in care valoarea declarata este inferioara valorii orientative stabilite prin expertiza intocmita de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiza, cu exceptia tranzactiilor incheiate intre rude ori afini pana la gradul al II-lea inclusiv, precum si intre soti, caz in care impozitul se calculeaza la valoarea declarata de parti in actul prin care se transfera dreptul de proprietate.”
    Textele constitutionale invocate sunt cele ale art. 44 privind dreptul de proprietate privata si ale art. 46 privind dreptul de mostenire.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, Curtea a stabilit ca “fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni”.
    Din cele de mai sus rezulta ca stabilirea prin lege a unui impozit trebuie sa respecte cel putin patru criterii: echitate, proportionalitate, rezonabilitate si nediscriminare. Intrunirea cumulativa a acestor patru criterii legitimeaza din punct de vedere constitutional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduita legiuitorul respecta intru totul dispozitiile art. 56 si 139 din Constitutie, fara a afecta alte drepturi si libertati fundamentale. In schimb, nerespectarea acestor criterii cu valoare constitutionala duce implicit la incalcarea dreptului fundamental aplicabil in cauza.
    Cu privire la rezonabilitatea si echitabilitatea impozitului, Curtea constata ca legiuitorul este in drept sa stabileasca impozite pentru a alimenta in mod constant si ritmic bugetul de stat, insa trebuie sa manifeste o deosebita atentie atunci cand stabileste materia impozabila. Curtea observa ca, potrivit art. 644 din Codul civil, proprietatea bunurilor se dobandeste si se transmite, printre altele, si prin succesiune; transmiterea mostenirii opereaza din virtutea legii din momentul deschiderii mostenirii. Dezbaterea succesiunii este o operatiune juridica ce intervine, desigur, ulterior deschiderii acesteia, mostenitorii putand dezbate succesiunea oricand dupa acest moment. Prin urmare, in aceste conditii, Curtea constata ca legea responsabilizeaza mostenitorii pentru a finaliza procedurile succesorale intr-un timp rezonabil, pentru a nu se mentine ad aeternam o situatie de incertitudine juridica, dand efect astfel si prevederilor art. 644 si urmatoarelor din Codul civil.
    In ceea ce priveste proportionalitatea impozitului, Curtea nu poate decat sa observe indrituirea constitutionala a legiuitorului de a stabili taxe si impozite, fara a putea cenzura cuantumul acestora decat doar in situatia in care afecteaza substanta dreptului. Or, in situatia de fata nu se poate ajunge la o atare concluzie.
    In sfarsit, cu privire la caracterul nediscriminatoriu al normei, se constata ca aceasta se aplica tuturor persoanelor aflate in ipoteza sa de reglementare, fara discriminari si fara exceptii.
    In consecinta, Curtea nu poate retine incalcarea art. 44 si 46 din Constitutie.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^1 alin. (3) si (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Ioan Rotarescu in Dosarul nr. 9.491/306/2009 al Tribunalului Sibiu – Sectia civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 iulie 2010.