Aventuri in hatisurile fiscalitatii
Autor:
Horatiu Sasu, jurist si economist, consultant in afaceri
Articolul din aceasta luna e putin mai altfel decat am obisnuit cititorii. Pur si simplu va relata senzatiile deosebite incercate de cineva care chiar doreste sa produca, dar, daca se poate, cea mai mare parte pentru el, iar nu pentru cel mai ineficient administrator recunoscut ca atare: statul.
In numerele trecute ale revistei am conturat anumite alternative pe care le poate avea oricine la un contract de munca: PFA, conventia civila, desfasurarea unor activitati sub formele variate ale proprietatii intelectuale, asocierii in participatiune etc.
Iar ce am zis am si incercat, trecand din regim de salariat in cel de PFA. Veti vedea ca povestea de mai jos duce la o concluzie amara la nivelul intregii tari…
Un telefon bine intentionat
Intr-o seara linistita de sambata, cand ziceam ca am terminat cu treburile si ar cam fi timpul sa ma relaxez vine bomba.
Da’ bomba.
Un bun amic, de altfel bine intentionat, ma pune pe jar: „Uita-te pe site-ul Finantelor si vezi ce pregatesc”. Era vorba de proiectul celebrei Ordonante 58, cea cu „activitati dependente”, „venituri profesionale” (aparute ulterior in ordonanta) neexplicate si altele. Adica o impozitare careia, cinstit, nu ii vedeam rostul.
Cand spun „impozitare” ma refer si la contributii, si la impozite majorate, la tot.
Bunaoara, nu inteleg de ce sa fiu silit (acesta e cuvantul) sa cotizez la un sistem de sanatate la care, desi am cotizat ani buni si bani grei, cand sa iau un medicament compensat aflu fie ca nu este, fie ca nu l-a mai luat farmacia pentru ca primeste banii dupa luni de zile, fie ca nu mai e compensat. Si scot milioane (vechi) din buzunar la contributia la sanatate si alte milioane (tot vechi) pentru medicamentele compensate sau gratuite.
Ei bine, cotizez, dar nu trebuie sa fiu silit. Sau, daca tot vrea statul mai mult de la cine poate sa dea, sa faca un sistem minim de asistenta sociala, chiar si pentru cine nu plateste, si total alte conditii pentru cine plateste.
Dar statul sileste sa platesti, fara a oferi nimic in schimb. Ba din contra. Deh, „principiul prevalentei economicului asupra juridicului”, nu?
Cam acestea imi treceau prin cap in timp ce discutam cu prietenul. Conditiile pentru activitate „dependenta” le ocolisem, de luni de zile, parca instinctiv. Numai ca, parsiv, in Ordonanta apare, in sprijinul bunului plac al inspectorilor de a decreta orice activitate ca fiind „activitate dependenta”, si textul „orice alte elemente care reflecta natura dependenta a activitatii”.
Vreau sa reamintesc ca analogia legii a facut ravagii in perioada comunista, mai ales in materie penala, umpland inchisorile de oameni nevinovati. Ce conteaza ca ne intoarcem cu 70 de ani in urma? Economicul sa prevaleze!
SRL – urgent!
Imediat au inceput sa vuiasca forumurile. Sute de mii de oameni erau in situatia de a plati dari in solidar cu societatile carora le prestau servicii ca PFA sau pe baza de drept de autor . Cu alte cuvinte, daca una din societatile la care presta un PFA ajungea in insolventa, atunci PFA platea cu pana la 80% din incasari, numai ca sa plateasca dari de pe urma carora nu se alegea cu nimic.
Citeste continuarea in Curierul fiscal nr. 8/2010, 60 pag., pret: 21,90 lei. La achizitionarea de pe site-ul www.beck.ro, beneficiati de 25% reducere. Pret redus: 16,43 lei!
Pentru a cumpara, click aici
