Punerea in aplicare a Instructiunilor privind restrictionarile direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarilor economice

In M. Of. nr. 553 din 5 august 2010 a fost publicat Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 387/2010 pentru punerea in aplicare a Instructiunilor privind restrictionarile direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarilor economice.
Din cuprins:
    ART. 1
    In urma adoptarii in plenul Consiliului Concurentei, se pun in aplicare Instructiunile privind restrictionarile direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarilor economice, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
    ART. 2
    Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmari punerea in aplicare a prevederilor prezentului ordin.
    ART. 3
    Instructiunile intra in vigoare la data publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
                   
    ANEXA 1

                               INSTRUCTIUNI
privind restrictionarile direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarilor economice

    In temeiul prevederilor art. 27 alin. (1) si alin. (3) lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,

    Consiliul Concurentei adopta prezentele instructiuni.

    I. Introducere

    1. Prezentele instructiuni ofera indrumari privind interpretarea notiunii de restrictionari direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarilor economice (denumite in continuare restrictionari auxiliare), cu scopul de a oferi siguranta juridica intreprinderilor implicate intr-o concentrare economica. Indrumarile oferite in sectiunile urmatoare stabilesc principiile de evaluare, pentru a sti daca si in ce masura tipurile de acorduri cel mai des intalnite sunt considerate a fi restrictionari auxiliare.
    2. Instructiunile reglementeaza evaluarea restrictionarilor auxiliare, introducand totodata un principiu de autoevaluare a respectivelor restrictionari potrivit caruia autoritatea de concurenta nu este obligata sa procedeze la analiza individuala a acestora. Intreprinderile implicate trebuie sa evalueze daca si in ce masura acordurile la care acestea sunt parti pot fi considerate auxiliare unei concentrari economice. Pentru acele cazuri care genereaza incertitudine si care nu sunt reglementate de prezentele instructiuni, intreprinderile pot solicita Consiliului Concurentei sa evalueze in mod expres caracterul auxiliar al restrictionarilor existente.
    3. In masura in care restrictionarile sunt direct legate si necesare implementarii concentrarii economice se aplica exclusiv Regulamentul privind concentrarile economice. Pentru restrictionarile care nu pot fi considerate direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarii economice, art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare lege, respectiv art. 101 si 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene raman in mod potential aplicabile. Faptul ca un acord sau un aranjament nu se considera a fi auxiliar unei concentrari economice nu prejudiciaza statutul juridic al acestuia. Astfel de acorduri sau aranjamente trebuie evaluate potrivit prevederilor art. 5 si 6 din lege, respectiv ale art. 101 si 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

    II. Principii generale

    4. O concentrare economica consta in acorduri si aranjamente contractuale care stabilesc controlul, in sensul prevederilor art. 10 alin. (5) din lege. Toate acordurile care indeplinesc scopul principal al concentrarii economice, cum ar fi cele legate de vanzarea de actiuni sau de active ale unei intreprinderi, fac parte integranta din concentrarea economica. Pe langa aceste acorduri si aranjamente, partile la concentrare pot incheia si alte acorduri care nu constituie o parte integranta a concentrarii economice, dar care pot restrange libertatea de actiune pe piata a partilor. In cazul in care aceste acorduri contin restrictionari auxiliare, acestea sunt acoperite de decizia care declara concentrarea economica compatibila cu un mediu concurential normal.
    5. Criteriile privind legatura directa si necesitatea sunt, prin natura lor, obiective. Restrictionarile nu sunt direct legate si necesare punerii in aplicare a unei concentrari economice doar pentru ca partile le considera ca atare.
    6. Pentru ca restrictionarile sa fie considerate “direct legate de punerea in aplicare a concentrarii economice”, acestea trebuie sa fie strans legate de concentrarea economica insasi. Nu este suficient ca un acord sa fie incheiat in acelasi context sau in acelasi timp cu concentrarea economica*1). Restrictionarile care sunt direct legate de concentrare se raporteaza, din punct de vedere economic, la tranzactia principala si au scopul de a permite o tranzitie fara dificultati intre vechea si noua structura a intreprinderii dupa realizarea concentrarii economice.
————
    *1) In acelasi mod, o restrictionare poate fi, in cazul in care toate celelalte cerinte sunt indeplinite, “direct legata”, chiar daca nu a fost incheiata in acelasi timp cu acordul care indeplineste scopul principal al concentrarii economice.

    7. Acordurile trebuie sa fie “necesare punerii in aplicare a concentrarii economice”, ceea ce inseamna ca, in absenta respectivelor acorduri, concentrarea nu poate fi pusa in aplicare sau poate fi pusa in aplicare doar in conditii considerabil mai nesigure, cu costuri semnificativ mai mari, intr-o perioada de timp apreciabil mai lunga sau cu dificultati mult sporite. Acordurile necesare punerii in aplicare a concentrarii economice au in mod normal scopul de a proteja valoarea transferata, de a mentine continuitatea in aprovizionare si dupa divizarea unei entitati economice existente anterior sau de a contribui la infiintarea unei noi entitati. Pentru a stabili daca o restrictionare este necesara, trebuie nu numai sa se ia in considerare natura acesteia, ci sa se asigure faptul ca durata, obiectul si aria geografica de aplicare ale acesteia nu depasesc ceea ce este necesar in mod rezonabil pentru punerea in aplicare a concentrarii economice. In cazul in care sunt disponibile alternative la fel de eficiente pentru atingerea scopului legitim propus, intreprinderile trebuie sa o aleaga pe aceea care, in mod obiectiv, restrange cel mai putin concurenta.
    8. In cazul concentrarilor economice care sunt realizate in etape, aranjamentele contractuale legate de etapele anterioare stabilirii controlului in sensul prevederilor art. 10 alin. (1) si (5) din lege nu pot fi, in mod normal, considerate direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarii economice. Cu toate acestea, un acord de abtinere de la schimbari semnificative in activitatea vizata pana la incheierea operatiunii se considera direct legata si necesara punerii in aplicare a ofertei comune. Acelasi lucru este valabil si, in contextul unei oferte comune, pentru orice angajament luat de catre participantii la achizitia in comun a unei intreprinderi de a nu face oferte concurente separate pentru aceeasi intreprindere sau de a achizitiona controlul pe alta cale.
    9. Acordurile care au scopul de a facilita dobandirea controlului in comun trebuie considerate direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarii economice. Acest lucru se aplica aranjamentelor dintre parti in ceea ce priveste dobandirea controlului in comun ce are ca scop punerea in aplicare a divizarii activelor pentru a imparti intre ele facilitatile de productie sau retelele de distributie, precum si marcile existente ale intreprinderii achizitionate in comun.
    10. In masura in care o asemenea impartire implica divizarea unei entitati economice preexistente, aranjamentele care fac posibila divizarea in conditii rezonabile trebuie considerate direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarii economice, in temeiul principiilor stabilite in continuare.

    III. Principii aplicabile restrictionarilor des intalnite in cazurile de achizitionare a unei intreprinderi

    11. Restrictionarile convenite intre parti, in contextul transferului unei intreprinderi, pot fi in beneficiul cumparatorului sau al vanzatorului. In general, nevoia cumparatorului de a beneficia de o anumita protectie este mai imperioasa decat nevoia corespunzatoare a vanzatorului. Cumparatorul trebuie sa fie asigurat ca i se va permite sa dobandeasca intreaga valoare a afacerii achizitionate. Astfel, ca regula generala, restrictionarile in favoarea vanzatorului fie nu sunt deloc direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarii economice, fie sfera de aplicare si/sau durata acestora trebuie sa fie mai limitate decat cele ale clauzelor in favoarea cumparatorului.

    A. Clauze de nonconcurenta
    12. Obligatiile de nonconcurenta care sunt impuse vanzatorului in contextul transferului unei intreprinderi sau al unei parti a acesteia pot fi direct legate si necesare implementarii concentrarii economice. Pentru a intra in posesia valorii totale a activelor transferate, cumparatorul trebuie sa poata beneficia de o anumita protectie impotriva concurentei din partea vanzatorului pentru a castiga fidelitatea clientilor si pentru a asimila si exploata know-how-ul*2). Astfel de clauze de nonconcurenta garanteaza transferul catre cumparator al valorii totale a activelor transferate, care includ, in general, atat active corporale, cat si necorporale, precum fondul de comert acumulat sau know-how-ul dezvoltat de vanzator. Aceste restrictionari nu sunt doar direct legate de concentrarea economica, dar sunt de asemenea necesare punerii sale in aplicare, deoarece, in absenta acestora, ar exista motive intemeiate pentru a crede ca vanzarea intreprinderii sau a unei parti din aceasta nu ar putea fi realizata.
————
    *2) Conform definitiei prevazute la art. 1 alin. (1) lit. i) din Regulamentul (CE) nr. 772/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind aplicarea art. 81 alin. (3) din Tratat anumitor categorii de acorduri de transfer de tehnologie, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 123 din 27 aprilie 2004.

    13. Cu toate acestea, astfel de clauze de nonconcurenta sunt justificate doar prin scopul legitim de punere in aplicare a concentrarii economice, atunci cand durata, aria geografica de aplicare, obiectul si persoanele care intra sub incidenta acestora nu depasesc ceea ce este necesar in mod rezonabil pentru atingerea respectivului scop.
    14. Clauzele de nonconcurenta sunt justificate pentru perioade de pana la 3 ani, atunci cand transferul intreprinderii cuprinde transferul fidelitatii clientelei, atat sub forma de fond de comert, cat si de know-how. Atunci cand este cuprins doar fondul de comert, clauzele de nonconcurenta se justifica pentru perioade de pana la 2 ani.
    15. Clauzele de nonconcurenta nu pot fi considerate necesare atunci cand transferul se limiteaza de fapt doar la activele corporale (cum ar fi terenul, cladirile sau instalatiile) sau la drepturile exclusive de proprietate industriala si comerciala (ai caror titulari pot actiona imediat impotriva incalcarilor comise de cedentul respectivelor drepturi).
    16. Aria geografica de aplicare a unei clauze de nonconcurenta trebuie sa se limiteze la zona in care vanzatorul a oferit produsele sau serviciile relevante inainte de transfer, deoarece cumparatorul nu are nevoie de protectie impotriva concurentei din partea vanzatorului in teritoriile in care acesta nu a patruns anterior. Aceasta arie geografica de aplicare poate fi extinsa la teritoriile in care vanzatorul intentiona sa patrunda la momentul tranzactiei, cu conditia ca acesta sa fi facut deja investitii in acest sens.
    17. In mod similar, clauzele de nonconcurenta trebuie sa se limiteze la produsele (inclusiv versiuni imbunatatite sau actualizate ale produselor, precum si modelele care le succed) si la serviciile care fac obiectul activitatii economice a intreprinderii transferate. Pot fi incluse aici produsele si serviciile aflate intr-un stadiu avansat de dezvoltare la momentul tranzactiei sau produse complet imbunatatite, dar care inca nu sunt comercializate. Nu este considerata necesara protectia impotriva concurentei din partea vanzatorului pe pietele produsului sau serviciului in care operatorul economic transferat nu activa anterior transferului.
    18. Vanzatorul isi poate impune restrictionari lui insusi, filialelor sale si agentilor sai comerciali. Cu toate acestea, o obligatie de a impune restrictionari similare tertilor nu trebuie considerata direct legata si necesara pentru punerea in aplicare a concentrarii economice. Acest lucru se aplica, in special, clauzelor care ar restrange libertatea revanzatorilor sau a utilizatorilor de a importa sau exporta.
    19. Clauzele care limiteaza dreptul vanzatorului de a achizitiona sau de a detine actiuni la o societate concurenta cu activitatea transferata trebuie considerate direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarii economice in aceleasi conditii ca cele descrise anterior pentru clauzele de nonconcurenta. Exceptie face cazul in care clauzele il impiedica pe vanzator sa achizitioneze sau sa detina actiuni doar in scopul de a face o investitie financiara, fara a-i garanta, direct sau indirect, functii de conducere sau vreo influenta determinanta in societatea concurenta.
    20. Clauzele de nonsolicitare si de confidentialitate au un efect comparabil cu clauzele de nonconcurenta si, prin urmare, sunt evaluate intr-un mod similar cu acestea*3).
————
    *3) In consecinta, clauzele de confidentialitate referitoare la detalii privind clientela, preturile si cantitatile nu se pot prelungi. In schimb, clauzele de confidentialitate privind know-how-ul pot fi justificate in mod exceptional pentru perioade mai lungi de timp.

    B. Acorduri de licenta
    21. Transferul unei intreprinderi sau al unei parti a acesteia poate include transferul catre cumparator, in scopul exploatarii depline a activelor transferate, al drepturilor de proprietate intelectuala si al know-how-ului. Cu toate acestea, vanzatorul poate ramane proprietarul drepturilor in vederea exploatarii lor in cadrul altor activitati decat cele transferate. In aceste cazuri, metoda obisnuita de a garanta cumparatorului deplina utilizare a activelor transferate este de a incheia acorduri de licenta in favoarea acestuia. In mod similar, in cazul in care vanzatorul a transferat drepturile de proprietate intelectuala impreuna cu activitatea, acesta poate dori sa utilizeze in continuare unele sau toate aceste drepturi in cadrul altor activitati decat cele transferate; intr-un astfel de caz, cumparatorul va acorda o licenta vanzatorului.
    22. Licentele de brevete*4), de drepturi similare sau de know-how pot fi considerate necesare punerii in aplicare a concentrarii economice. Acestea pot fi considerate de asemenea parte integranta din concentrarea economica si, in orice caz, nu trebuie sa fie limitate in timp. Respectivele licente pot fi simple sau exclusive si pot fi limitate la anumite domenii de utilizare, in masura in care corespund activitatilor intreprinderii transferate.
————
    *4) Inclusiv cererile de brevetare, modelele de utilitate, cererile pentru inregistrarea modelelor de utilitati, desene si modele industriale, topografia semiconductorilor, certificatele de protectie suplimentara pentru produse medicale sau alte produse pentru care se pot obtine astfel de certificate de protectie suplimentara, precum si certificatele de amelioratori de plante [astfel cum sunt prevazute la art. 1 alin. (1) lit. h) din Regulamentul (CE) nr. 772/2004].

    23. Cu toate acestea, limitarile teritoriale de productie care corespund teritoriului activitatii transferate nu sunt necesare punerii in aplicare a operatiunii de concentrare economica. In ceea ce priveste licentele acordate de vanzatorul activitatii in favoarea cumparatorului, vanzatorul poate face obiectul unor restrictionari teritoriale in acordul de licenta, in aceleasi conditii ca cele stabilite pentru clauzele de nonconcurenta in contextul vanzarii unei activitati.
    24. Restrictionarile din acordurile de licenta care depasesc sfera dispozitiilor mentionate anterior, precum cele care il protejeaza pe cel care acorda licenta mai degraba decat pe beneficiarul acesteia, nu sunt necesare punerii in aplicare a concentrarii economice*5).
————
    *5) In masura in care se incadreaza in dispozitiile art. 5 alin. (1) din lege sau ale art. 101 alin. (1) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, aceste acorduri intra totusi sub incidenta Regulamentului (CE) nr. 772/2004 sau a altor reglementari din dreptul comunitar.

    25. In mod similar, in cazul licentelor de marci, denumiri comerciale, drepturi de desene si modele industriale, drepturi de autor sau drepturi conexe, pot exista situatii in care vanzatorul doreste sa ramana proprietarul acestor drepturi, pentru activitatile retinute, dar cumparatorul are nevoie de aceste drepturi pentru a comercializa bunurile sau serviciile produse de intreprinderea sau partea din intreprindere care i-a fost transferata. In aceste cazuri se aplica aceleasi consideratii ca cele mentionate anterior.

    C. Obligatii de cumparare si de furnizare
    26. In multe cazuri, transferul unei intreprinderi sau al unei parti a acesteia poate implica intreruperea relatiilor traditionale de aprovizionare si de furnizare care existau ca rezultat al integrarii anterioare a activitatilor in cadrul unitatii economice a vanzatorului. Pentru a permite dezmembrarea unitatii economice a vanzatorului si transferul partial al activelor catre cumparator in conditii rezonabile, adesea este necesara mentinerea, pentru o perioada de tranzitie, a legaturilor existente sau a unor legaturi similare intre vanzator si cumparator. Acest obiectiv este atins, in mod normal, prin impunerea de obligatii de cumparare si de furnizare vanzatorului si/sau cumparatorului intreprinderii sau al unei parti a acesteia. Luand in considerare situatia speciala rezultata din dezmembrarea unitatii economice a vanzatorului, aceste obligatii pot fi considerate direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarii economice. Acestea pot fi in favoarea vanzatorului sau a cumparatorului, in functie de circumstantele specifice fiecarui caz.
    27. Scopul acestor obligatii poate fi acela de a garanta continuitatea furnizarii catre oricare dintre parti a produselor necesare pentru continuarea activitatilor retinute de vanzator sau preluate de catre cumparator. Cu toate acestea, durata obligatiilor de cumparare sau de furnizare trebuie limitata la o perioada necesara inlocuirii relatiei de dependenta cu una de autonomie pe piata. Astfel, obligatiile de cumparare sau de furnizare avand drept scop garantarea cantitatilor furnizate anterior se pot justifica pentru o perioada de tranzitie de pana la 5 ani.
    28. Atat obligatiile de furnizare, cat si cele de cumparare, care prevad cantitati fixe, eventual insotite de o clauza de variatie, sunt recunoscute a fi direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarii economice. Cu toate acestea, obligatiile care prevad cantitati nelimitate*6), exclusivitate sau cele care confera statut de furnizor privilegiat sau de cumparator privilegiat nu sunt necesare punerii in aplicare a concentrarii economice.
————
    *6) Conform principiului proportionalitatii, obligatiile ce stabilesc cantitati fixe cu o clauza de variatie sunt, in aceste cazuri, mai putin restrictive in ceea ce priveste concurenta.

    29. Contractele de servicii si de distributie sunt echivalente prin efect cu acordurile de furnizare; in consecinta, se aplica aceleasi consideratii ca si cele mentionate anterior.

    IV. Principii aplicabile restrictionarilor des intalnite in cazul societatilor in comun in sensul prevederilor art. 10 alin. (2) si (4) din lege

    A. Obligatii de nonconcurenta
    30. O obligatie de nonconcurenta intre societatile-mama si societatea in comun poate fi considerata direct legata si necesara punerii in aplicare a concentrarii economice, in cazul in care astfel de obligatii corespund produselor, serviciilor si teritoriilor care fac obiectul acordului de infiintare a societatii in comun sau al statutului acesteia. Astfel de clauze de nonconcurenta reflecta, printre altele, necesitatea de a asigura buna-credinta pe parcursul negocierilor; acestea pot reflecta si necesitatea de a folosi in intregime activele societatii in comun sau de a permite societatii in comun sa asimileze know-how-ul si fondul de comert, oferite de societatile-mama, ori necesitatea de a proteja interesele societatilor-mama in cadrul societatii in comun impotriva actelor de concurenta ce pot fi inlesnite, printre altele, de accesul privilegiat al societatilor-mama la know-how si la fondul de comert transferat sau dezvoltat de societatea in comun. Astfel de obligatii de nonconcurenta intre societatile-mama si societatea in comun se pot considera direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarii economice pe toata perioada existentei societatii in comun.
    31. Aria geografica de aplicare a unei clauze de nonconcurenta trebuie sa fie limitata la zona in care societatile-mama ofereau produsele sau serviciile relevante anterior crearii societatii in comun. Respectiva arie geografica de aplicare se poate extinde la teritoriile in care societatile-mama intentionau sa patrunda la momentul tranzactiei, in conditiile in care facusera deja investitii in acest scop.
    32. Clauzele de nonconcurenta trebuie sa fie limitate la produsele si serviciile care fac obiectul activitatii economice a societatii in comun. Acesta poate include produsele si serviciile aflate intr-un stadiu avansat de dezvoltare la momentul realizarii operatiunii, precum si produsele si serviciile complet dezvoltate, dar care nu au fost comercializate inca.
    33. In cazul in care societatea in comun a fost creata in scopul intrarii pe o noua piata, se va face referire la produsele, serviciile si teritoriile in care aceasta isi va desfasura activitatea, in temeiul acordului sau al statutului societatii in comun. Cu toate acestea, se presupune ca interesul unei societati-mama in cadrul societatii in comun nu trebuie sa fie protejat impotriva concurentei din partea celeilalte societati-mama pe alte piete decat pe cele pe care va activa societatea in comun din momentul infiintarii sale.
    34. Obligatiile de nonconcurenta intre societatile-mama care nu controleaza societatea in comun si aceasta din urma nu sunt direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarii economice.
    35. Aceleasi principii ca si cele privind clauzele de nonconcurenta se aplica clauzelor de confidentialitate si de nonsolicitare.

    B. Acorduri de licenta
    36. O licenta acordata societatii in comun de catre societatile-mama poate fi considerata direct legata si necesara punerii in aplicare a concentrarii economice. Aceasta se aplica indiferent daca licenta este sau nu exclusiva si daca este sau nu limitata in timp. Licenta poate fi restransa la un anumit domeniu de utilizare care corespunde activitatilor societatii in comun.
    37. Licentele acordate de societatea in comun uneia dintre societatile-mama sau acordurile de licenta incrucisate pot fi considerate direct legate si necesare punerii in aplicare a concentrarii economice, in aceleasi conditii ca in cazul achizitiei unei intreprinderi. Acordurile de licenta intre societatile-mama nu sunt considerate direct legate si necesare realizarii unei societati in comun.

    C. Obligatii de cumparare si de furnizare
    38. In cazul in care societatile-mama raman prezente pe o piata situata in amonte sau in aval fata de piata societatii in comun, orice acorduri de cumparare si de furnizare, inclusiv contractele de servicii si de distributie, fac obiectul principiilor aplicabile in cazul transferului unei intreprinderi.

    V. Intrarea in vigoare

    39. Prezentele instructiuni sunt puse in aplicare, prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.