Decizia Curtii Constitutionale nr. 838/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 566 din 11 august 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 838/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 215 alin. (1) si (3), art. 257 alin. (2) lit. b) si art. 259 alin. (7) lit. b) si alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 215 alin. (1) si (3) si art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, exceptie ridicata de George Razvan Ionescu in Dosarul nr. 2.439/205/2009 al Judecatoriei Campulung.
    La apelul nominal raspunde, pentru partea Casa de Asigurari de Sanatate Arges, consilier juridic cu delegatie la dosar, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Presedintele dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 8.108D/2009, avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 257 alin. (2) lit. b) si art. 259 alin. (7) lit. b) si alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si art. 91 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Curtea, avand in vedere similitudinea existenta intre obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune in discutie conexarea Dosarului nr. 8.108D/2009 la Dosarul nr. 7.910D/2009.
    Reprezentantul partii prezente si cel al Ministerului Public sunt de acord cu masura conexarii.
    Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 8.108D/2009 la Dosarul nr. 7.910D/2009, care este primul inregistrat.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Casei de Asigurari de Sanatate Arges, care apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocand, in acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 19 octombrie 2009 si 6 noiembrie 2009, pronuntate in dosarele nr. 2.439/205/2009 si nr. 2.501/117/2009, Judecatoria Campulung si Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 215 alin. (1) si alin. (3) si art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, respectiv a art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 257 alin. (2) lit. b) si art. 259 alin. (7) lit. b) si alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si art. 91 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptii ridicate de George Razvan Ionescu si Luiza Iuliana Budusan in cauze avand ca obiect solutionarea unei contestatii la executare, respectiv de anulare a unui act administrativ fiscal.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca textele legale criticate sunt neconstitutionale, intrucat prevad obligativitatea contributiei la asigurarile sociale in conditiile in care calitatea de asigurat nu poate fi impusa niciunei persoane impotriva vointei sale. Desi permit functionarea unui sistem alternativ de asigurare medicala, prevederile criticate nu dau posibilitatea cetatenilor de a-l alege pe cel considerat mai convenabil. Se mai arata ca, desi drepturile care se dobandesc ca urmare a platii contributiei la sistemul de asigurari sociale de sanatate sunt egale, contributia pentru dobandirea acestor drepturi este inegala.
    Cu referire la art. 91 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, se arata ca acest text este neconstitutional, intrucat statul dobandeste o pozitie privilegiata fata de contribuabili din moment ce drepturile sale de creanta se prescriu intr-un termen mai mare decat cel existent in dreptul comun.
    Judecatoria Campulung apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in Dosarul nr. 7.910D/2009, a apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, iar, in Dosarul nr. 8.108D/2009, nu a comunicat punctul sau de vedere.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 215 alin. (1) si alin. (3), art. 257 alin. (2) lit. b) si art. 259 alin. (7) lit. b) si alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, si art. 91 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2003. Cu privire la art. 91 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, Curtea constata ca, in realitate, critica de neconstitutionalitate formulata vizeaza numai alin. (1) al acestui articol de lege, astfel incat Curtea, prin prezenta decizie, va analiza constitutionalitatea art. 91 alin. (1) din Codul de procedura fiscala. In consecinta, textele criticate au urmatorul cuprins:
    – Art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) si alin. (6): “(1) Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii sanatatii populatiei care asigura accesul la un pachet de servicii de baza pentru asigurati. […]
    (3) Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar obiectivele mentionate la alin. (2) se realizeaza pe baza urmatoarelor principii: [… ]
    e) participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate; […]
    (6) Asigurarea voluntara de sanatate nu exclude obligatia de a plati contributia pentru asigurarea sociala de sanatate”.
    – Art. 215 alin. (1) si (3): “Obligatia virarii contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate revine persoanei juridice sau fizice care angajeaza persoane pe baza de contract individual de munca ori in baza unui statut special prevazut de lege, precum si persoanelor fizice, dupa caz. […]
    (3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplica si persoanelor care exercita profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfasoare activitati independente.”;
    – Art. 257 alin. (2) lit. b): “(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra: […]
    b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;”;
    – Art. 259 alin. (7) lit. b) si alin. (8): “(7) Persoanele care au obligatia de a se asigura si nu pot dovedi plata contributiei sunt obligate, pentru a obtine calitatea de asigurat: [… ]
    b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioada. […]
    (8) Pentru situatiile prevazute la alin. (7) termenele de prescriptie privind obligatiile fiscale se calculeaza incepand cu data primei solicitari de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurari de sanatate sau la solicitarea persoanelor in vederea dobandirii calitatii de asigurat, dupa caz”.
    – Art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003: “(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel”.
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) cu referire la demnitatea umana, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea in drepturi, art. 23 privind libertatea individuala, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sanatatii, art. 45 privind libertatea economica, ale art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si ale art. 56 alin. (1) si (2) privind contributiile financiare. Totodata, sunt invocate, in sustinerea exceptiei, si prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la interzicerea generala a discriminarii.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, si Decizia nr. 1.011 din 7 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea Constitutionala a stabilit ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale in raport cu critici identice de neconstitutionalitate.
    Curtea a retinut ca “sistemul asigurarilor sociale de sanatate isi poate realiza obiectivul principal datorita solidaritatii celor care contribuie, astfel ca art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) si alin. (6) din Legea nr. 95/2006 reprezinta de fapt o expresie a prevederilor constitutionale care reglementeaza ocrotirea sanatatii si a celor care consacra obligatia statului de a asigura protectia sociala a cetatenilor”.
    In ceea ce priveste conformitatea textelor de lege criticate cu dispozitiile art. 23 alin. (1) din Constitutie, Curtea a statuat ca “respectarea obligatiilor ce revin cetatenilor potrivit legislatiei in vigoare nu poate fi privita ca o violare a libertatii individuale si a sigurantei persoanei”.
    Referindu-se la constitutionalitatea art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, Curtea a aratat ca “este firesc ca valoarea contributiei sa difere de la persoana la persoana, in functie de cuantumul veniturilor realizate. Aceasta diferenta este rezonabila si justificata de situatia obiectiv deosebita in care se afla persoanele care realizeaza venituri mai mari fata de cele ale caror venituri sunt mai reduse, precum si de principiul solidaritatii si subsidiaritatii in colectarea si utilizarea fondurilor, aplicabil in materia asigurarilor sociale de sanatate”.
    De asemenea, Curtea a retinut ca “principiul constitutional al asezarii juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferentierea contributiei persoanelor care realizeaza venituri mai mari. De altfel, cota de contributie, exprimata procentual, este unica, neavand caracter progresiv, astfel ca diferenta valorica a contributiei este determinata de nivelul diferit al venitului”.
    Curtea a statuat ca “legiuitorul, avand in vedere situatia specifica a diferitelor categorii de persoane asigurate, in functie de provenienta veniturilor, a inteles sa stabileasca un tratament juridic diferentiat sub aspectul veniturilor in raport cu care se stabileste contributia lunara” si a constatat ca “nu doar in cazul persoanelor care obtin venituri din activitati independente minimul veniturilor fata de care se calculeaza contributia il reprezinta salariul de baza minim brut pe tara, ci si persoanele prevazute la art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 se afla in aceeasi situatie”. Pentru aceleasi motive ca si cele de mai sus, Curtea a stabilit ca nici dispozitiile art. 215 alin. (1) si (3) din aceeasi lege – care prevad obligativitatea persoanei juridice sau fizice care angajeaza persoane pe baza de contract individual de munca ori in baza unui statut special de a vira contributia pentru asigurarile sociale de sanatate nu contravin prevederilor invocate din Constitutie.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate adusa dispozitiilor art. 259 alin. (7) lit. b) si alin. (8) din Legea nr. 95/2006 si art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, Curtea a stabilit ca “diferenta de regim juridic pe care legiuitorul o instituie intre drepturile de creanta ale institutiilor publice si drepturile de creanta ale celorlalte persoane, Curtea apreciaza ca sunt relevante considerentele Deciziei nr. 158 din 10 noiembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, in care a retinut, in esenta, ca respectarea exigentelor constitutionale privind ocrotirea unor interese nationale, de interes general, ce se sprijina pe contributiile prin impozite si taxe la cheltuielile publice ale cetatenilor, justifica pozitia privilegiata a statului in raport cu celelalte subiecte de drept, sub aspectul protectiei acordate drepturilor de creanta”.
    In speta, Curtea a observat ca “institutiile publice care asigura colectarea contributiilor catre Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate urmaresc asigurarea unui interes general, respectiv indeplinirea obligatiei statului de a ocroti sanatatea publica, ceea ce justifica de asemenea protectia deosebita acordata drepturilor de creanta ale acestor institutii”.
    In sfarsit, analizand sustinerile autorilor exceptiei, referitoare la incalcarea principiului constitutional al neretroactivitatii legii, Curtea a constatat ca “dispozitiile de lege criticate prevad obligatia platii contributiei de asigurari de sanatate pentru o perioada anterioara in sarcina celor care aveau aceasta obligatie, dar nu au indeplinit-o. Astfel, Curtea retine ca obligarea la plata contributiei prevazute de lege si anterior nu poate fi privita ca avand un caracter retroactiv”.
    Avand in vedere ca in cauza nu au intervenit elemente noi, care sa justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atat solutia, cat si considerentele deciziei invocate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 215 alin. (1) si (3) si art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, exceptie ridicata de George Razvan Ionescu in Dosarul nr. 2.439/205/2009 al Judecatoriei Campulung, precum si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 257 alin. (2) lit. b) si art. 259 alin. (7) lit. b) si alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si art. 91 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Luiza Iuliana Budusan in Dosarul nr. 2.501/117/2009 al Tribunalului Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 iunie 2010.