Decizia Curtii Constitutionale nr. 888/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 576 din 13 august 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 888/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Dumitru Manoli in Dosarul nr. 11.511/197/2008 al Tribunalului Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate, intrucat autorul acesteia solicita, in realitate, interpretarea intr-un anumit sens a textului legal criticat.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 octombrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 11.511/197/2008, Tribunalul Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Dumitru Manoli intr-o cauza avand ca obiect solutionarea recursului formulat impotriva unei sentinte prin care plangerea contraventionala a autorului exceptiei de neconstitutionalitate a fost respinsa.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca modul concret in care organele fiscale au intreprins o actiune de control fiscal determina neconstitutionalitatea textului legal criticat.
    Tribunalul Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat autorul exceptiei nu invoca in sustinerea acesteia niciun text constitutional.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, intrucat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 la care trimite textul legal criticat este abrogata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie art. 219 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare. In realitate, obiect al exceptiei in constituie prevederile art. 219 alin. (1) lit. e) din acest cod, care au urmatorul cuprins:
    “(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte: […]
    e) neducerea la indeplinire a masurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (4) si art. 105 alin. (9).”
    Autorul exceptiei nu invoca in sustinerea acesteia niciun text constitutional.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 566 din 4 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 11 februarie 1998, a statuat ca, potrivit prevederilor cuprinse in art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, sunt neconstitutionale acele prevederi legale care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei, iar potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentala si art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederii atacate numai in limitele sesizarii. “Asadar, neindicarea de catre autorul exceptiei a normei constitutionale pentru care considera ca textul legal atacat este neconstitutional constituie un motiv de respingere a exceptiei, intrucat ea nu constituie o veritabila exceptie de neconstitutionalitate, in sensul constitutional al termenului. Aceasta consecinta se impune, intrucat jurisdictia constitutionala nu se poate substitui partii in privinta invocarii motivului de neconstitutionalitate, pentru ca un control din oficiu este inadmisibil, avand in vedere ca nu se poate exercita, decat la sesizare, controlul pe calea exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens este si practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale cu privire la inadmisibilitatea invocarii unei exceptii direct in fata acesteia care, in toate cazurile, s-a referit la motive noi de neconstitutionalitate ce nu fusesera ridicate prin incheierea de sesizare.”
    Astfel, in cauza de fata, instanta de judecata ar fi trebuit sa fie cea care sa califice in final cererea partii ca fiind sau nu o veritabila exceptie de neconstitutionalitate in sensul art. 146 lit. d) din Constitutie. In lipsa indicarii unui text constitutional incalcat, ca cerinta minima, era evident ca cererea partii nu putea fi calificata ca fiind o exceptie de neconstitutionalitate in sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar instanta de judecata nu ar fi trebuit sa sesizeze Curtea Constitutionala, ci sa o respinga ca inadmisibila in temeiul art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992. In aceste conditii, o atare cerere nu este decat o simpla aparare invocata de catre parte in procesul sau pendinte. Eventual, instanta de judecata, tinand cont de rolul sau activ, ar fi trebuit sa ii puna in vedere partii sa isi motiveze cererea pentru a putea sesiza Curtea Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Dumitru Manoli in Dosarul nr. 11.511/197/2008 al Tribunalului Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 iulie 2010.