Decizia Curtii Constitutionale nr. 889/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (1) si art. 120 alin. (7) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 576 din 13 august 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 889/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (1) si art. 120 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (1) si art. 120 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Cabinetul de expertiza contabila – Ana Andriuc in Dosarul nr. 1.173/111/CA/2008 al Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 decembrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 1.173/111/CA/2008, Curtea de Apel Oradea – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (1) si art. 120 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Cabinetul de expertiza contabila – Ana Andriuc intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ fiscal.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca nivelul majorarilor de intarziere ar trebui sa fie stabilit in functie de anumite elemente obiective, care sa fie corelate cu starea economiei. In lipsa unor astfel de elemente, stabilirea majorarilor de intarziere apare ca fiind arbitrara. In fine, se arata ca aceste majorari nu ar trebui sa existe sau sa fie la un nivel foarte scazut, compatibil cu starea economiei.
    Curtea de Apel Oradea – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 119 alin. (1) si art. 120 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare. Textele criticate au urmatorul cuprins:
    – Art. 119 alin. (1): “(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere.”;
    – Art. 120 alin. (7): “(7) Nivelul dobanzii de intarziere este de 0,05% pentru fiecare zi de intarziere si poate fi modificat prin legile bugetare anuale.”
    Textele constitutionale invocate sunt cele ale art. 44 alin. (2) si (8) privind dreptul de proprietate privata si art. 136 alin. (5) privind dreptul de proprietate.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constata ca, ulterior sesizarii sale, notiunea de majorari de intarziere a fost inlocuita cu cea de dobanzi/penalitati de intarziere, dupa caz, iar cuantumul lor a fost diminuat la 0,05% fata de 0,1% cat era anterior sesizarii Curtii Constitutionale. Toate aceste modificari legislative nu afecteaza fondul problemei deduse judecatii Curtii, astfel incat instanta constitutionala este competenta a judeca pe fond prezenta cauza.
    Astfel, textele legale criticate reprezinta o masura de politica fiscala pe care legiuitorul a instituit-o in vederea sanctionarii conduitei culpabile pe care contribuabilii o au prin neachitarea la termenul de scadenta a obligatiilor de plata. O atare sanctiune, evident, are o repercusiune directa cu privire la patrimoniul debitorului, insa diminuarea corespunzatoare a patrimoniului acestuia se datoreaza faptei culpabile pe care a savarsit-o. Prin urmare, nu se pune problema rasturnarii prezumtiei dobandirii licite a averii sau a incalcarii dreptului de proprietate al debitorului obligatiei fiscale.
    De asemenea, faptul ca legiuitorul a stabilit nivelul dobanzii de intarziere la 0,1% pentru fiecare zi de intarziere nu are relevanta constitutionala din moment ce o atare valoare nu este excesiva, ci este stabilita intr-un cuantum rezonabil, dar suficient de disuasiv pentru a nu isi pierde ratiunea pentru care au fost instituite aceste dobanzi de intarziere, si anume de a obliga debitorii obligatiilor fiscale sa isi execute intru totul si pana la termenul scadent obligatiile pe care le au in raport cu bugetul de stat.
    De altfel, Curtea nu ar putea sa modifice nivelul dobanzilor de intarziere stabilite prin lege sau sa introduca anumite criterii pentru determinarea nivelului acestora, intrucat o atare competenta apartine, in mod exclusiv, legiuitorului.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (1) si art. 120 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Cabinetul de expertiza contabila – Ana Andriuc in Dosarul nr. 1.173/111/CA/2008 al Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 iulie 2010.