Decizia Curtii Constitutionale nr. 891/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 582 din 17 august 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 891/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Tinioris Mar” – S.R.L. din Constanta in Dosarul nr. 499/212/2009 al Judecatoriei Constanta – Sectia civila.
    La apelul nominal raspunde, pentru partea Serviciul public de impozite, taxe si alte venituri ale bugetului local din Constanta, avocat Constantin Cojocaru, cu delegatie la dosar, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvsntul reprezentantului Serviciului public de impozite, taxe si alte venituri ale bugetului local din Constanta, care solicita respingerea ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate ridicata.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, invocsnd, in acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avsnd in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 aprilie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 499/212/2009, Judecatoria Constanta – Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Tinioris Mar” – S.R.L. din Constanta intr-o cauza avsnd ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca textul de lege criticat este neconstitutional, intrucst incunostintarea contribuabilului de existenta unei decizii de impunere se face prin internet sau prin afisare la sediul organului fiscal. Or, nu orice persoana are acces la internet, iar contribuabilul nu este obligat sa se prezinte la sediul organului fiscal pentru a vedea daca s-a publicat sau nu vreo decizie de impunere impotriva sa. Nelusnd la cunostinta despre existenta unei decizii de impunere, prin executarea acesteia, se ajunge la ingradirea dreptului de proprietate al contribuabilului.
    Judecatoria Constanta – Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, intrucst termenul de contestare al actului fiscal curge de la momentul comunicarii actelor de drept fiscal; or, daca aceasta comunicare se realizeaza prin afisare, contribuabilul nu poate lua la cunostinta in mod efectiv de actul administrativ fiscal in cauza, astfel incst contestatia formulata impotriva acestuia este formala, aceasta urmsnd sa fie respinsa ca tardiv introdusa.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinsnd incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romsniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au urmatorul cuprins:
    “(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art. 35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului”.
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (4) privind accesul liber la justitie, precum si ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea.
    Examinsnd exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constata urmatoarele:
    Textul legal criticat a mai format obiect al unei critici identice de neconstitutionalitate. Curtea, prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romsniei, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, a statuat ca, in sine, textul in cauza nu contravine niciunei dispozitii constitutionale invocate, reglementsnd doar o modalitate ultima si subsidiara de comunicare a actelor administrative fiscale, folosita doar in cazul in care celelalte modalitati de comunicare nu au putut fi indeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instantelor judecatoresti, insa deja acest aspect tine de aplicarea si interpretarea legii. Numai instanta de judecata este cea competenta sa stabileasca daca comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuata in conditiile Codului de procedura fiscala.
    Neintervenind elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziei mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
    Distinct de cele de mai sus, Curtea observa ca instanta de judecata, pentru a aprecia daca actiunea formulata impotriva actului administrativ fiscal a fost tardiv introdusa, va trebui sa verifice, chiar si in faza contestatiei la executare, corectitudinea comunicarii acestuia in conditiile art. 44 alin. (3) din cod, pentru ca, in cazul in care o atare modalitate de comunicare a fost folosita in mod abuziv, inseamna ca, de fapt, actul administrativ fiscal nu a fost comunicat, in conditiile legii, persoanei vizate, ceea ce are efecte directe cu privire la executarea actului respectiv.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Tinioris Mar” – S.R.L. din Constanta in Dosarul nr. 499/212/2009 al Judecatoriei Constanta – Sectia civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 iulie 2010.