Decizia Curtii Constitutionale nr. 893/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. (2) din Codul fiscal si art. 220 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 582 din 17 august 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 893/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Schuster Import Export” – S.R.L. din Hadareni in Dosarul nr. 2.634/320/2008 al Judecatoriei Ludus.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, invocsnd, in acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avsnd in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 15 octombrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 2.634/320/2008, Judecatoria Ludus a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Schuster Import Export” – S.R.L. din Hadareni intr-o cauza avsnd ca obiect solutionarea unei plsngeri contraventionale.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca art. 209 alin. (3) din Codul fiscal este neconstitutional, contravenind art. 45 din Constitutie, intrucst obliga inregistrarea comerciantului la autoritatea fiscala, precum si la plata accizei corespunzatoare achizitiilor intracomunitare. Se mai sustine ca sunt incalcate si prevederile art. 148 alin. (2) din Constitutie, coroborate cu art. 25, art. 28 si art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatilor Europene. In fine, se apreciaza ca art. 220 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura fiscala, prin faptul ca prevede confiscarea marfii legal achizitionate, incalca dreptul de proprietate privata.
    Judecatoria Ludus apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinsnd incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 209 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romsniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, si art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romsniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, alin. (3) al art. 209 a devenit alin. (2), astfel incst prin prezenta decizie, Curtea urmeaza a se pronunta cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 209 alin. (2) din Codul fiscal si art. 220 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura fiscala, care au urmatorul cuprins:
    – Art. 209 alin. (2) din Legea nr. 571/2003: “(2) Operatorii economici care achizitioneaza din teritoriul comunitar produsele prevazute la art. 207, inainte de primirea produselor trebuie sa fie inregistrati la autoritatea competenta, in conditiile prevazute in normele metodologice, si sa respecte urmatoarele cerinte:
    a) sa garanteze plata accizelor in conditiile fixate de autoritatea competenta;
    b) sa tina contabilitatea livrarilor de produse;
    c) sa prezinte produsele oricsnd li se cere aceasta de catre organele de control;
    d) sa accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.”;
    – Art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003: “(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum si cu:
    a) confiscarea produselor, iar in situatia in care acestea au fost vsndute, confiscarea sumelor rezultate din aceasta vsnzare, in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) si y);”.
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 45 privind libertatea economica, ale art. 44 alin. (2) si (8) privind dreptul de proprietate privata si ale art. 148 alin. (2) privind aplicarea cu prioritate a reglementarilor obligatorii ale Uniunii Europene. Totodata, mai sunt invocate, in sustinerea exceptiei, dispozitiile art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 25, art. 28 si art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatilor Europene, devenite, dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), art. 30, art. 34 si art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
    Examinsnd exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
    1. Textul art. 209 alin. (2) din Codul fiscal, stabilind ca operatorii economici care achizitioneaza din teritoriul comunitar produsele prevazute la art. 207 din acelasi cod (cafea verde, prajita sau solubila), inainte de primirea produselor trebuie sa fie inregistrati la autoritatea competenta, in conditiile prevazute in normele metodologice, nu contravine art. 45 din Constitutie. Libertatea economica trebuie exercitata in limitele si conditiile legii; legiuitorul este indreptatit sa impuna, astfel, conditii in care operatorii economici pot achizitiona anumite produse tocmai datorita regimului special, din punct de vedere fiscal, al acestor produse. In speta, fiind vorba de cafea, produs accizabil, in conformitate cu art. 207 si urmatoarele din cod, este firesc ca legiuitorul sa impuna anumite conditii suplimentare operatorilor economici atunci csnd acestia achizitioneaza un atare produs in scopul comercializarii sale.
    Cu privire la pretinsa incalcare a prevederilor art. 148 alin. (2) din Constitutie, prin raportare la art. 30, art. 34 si art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, se constata ca instanta constitutionala, prin Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romsniei, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, a statuat ca “nu are competenta de a transa un conflict intre norma nationala si cea comunitara, aceasta competenta revenind instantei de drept comun”.
    II. Art. 220 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, in integralitatea sa, a mai fost supus controlului de constitutionalitate. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 212 din 4 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romsniei, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010, a retinut ca “proprietatea privata poate constitui obiectul unor masuri restrictive, cum sunt cele care vizeaza bunurile folosite sau rezultate din savsrsirea unor infractiuni ori contraventii; potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (8) teza intsi din Constitutie, <<Averea dobsndita licit nu poate fi confiscata>>, ceea ce presupune, per a contrario, ca poate fi confiscata averea dobsndita in mod ilicit si deci este posibila instituirea unor sanctiuni pentru ipoteza in care desfasurarea activitatii de comercializare a unor produse de catre operatorii economici contravine legii”.
    Aceste considerente sunt aplicabile si cu privire la critica de neconstitutionalitate formulata in raport cu art. 220 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura fiscala. Mai mult, se retine faptul ca o atare confiscare a bunurilor intrate in patrimoniul operatorului economic se justifica prin prisma faptului ca savsrsirea unei fapte de incalcare a legii este ceea ce genereaza cresterea patrimoniului acestuia.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Schuster Import Export” – S.R.L. din Hadareni in Dosarul nr. 2.634/320/2008 al Judecatoriei Ludus.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 iulie 2010.