Decizia Curtii Constitutionale nr. 930/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 si art. 218 alin. (2) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 588 din 19 august 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 930/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 si art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 si art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Remia Com Impex” – S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 816/54/2009 al Curtii de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ si fiscal.
    Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 29 iunie 2010, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate în încheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozitiile art. 14 si ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amanat pronuntarea pentru data de 6 iulie 2010.

    CURTEA,
avand în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Încheierea din 13 octombrie 2009, pronuntata în Dosarul nr. 816/54/2009, Curtea de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 si art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Remia Com Impex” – S.R.L. din Craiova într-o cauza avand ca obiect solutionarea contestatiei împotriva unui act administrativ fiscal.
    În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile criticate deroga de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ceea ce are drept efect extinderea, în mod nejustificat, a ciclului procesual si amanarea, în mod nepermis, a momentului la care actul administrativ fiscal poate fi atacat în justitie. Astfel, în timp ce se parcurge procedura administrativa prealabila, actul administrativ vatamator continua sa existe si sa produca efecte juridice, contribuabilul fiind executat silit de organele fiscale.
    Curtea de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului apreciaza ca textele legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 si art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au urmatorul cuprins:
    – Art. 213 alin. (5): “Organul de solutionare competent se va pronunta mai întai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar cand se constata ca acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.”;
    – Art. 214: “(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand:
    a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o înraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data în procedura administrativa;
    b) solutionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
    (2) Organul de solutionare competent poate suspenda procedura, la cerere, daca sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili si termenul pana la care se suspenda procedura. Suspendarea poate fi solicitata o singura data.
    (3) Procedura administrativa este reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent potrivit alin. (2), indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
    (4) Hotararea definitiva a instantei penale prin care se solutioneaza actiunea civila este opozabila organelor fiscale competente pentru solutionarea contestatiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila.”;
    – Art. 216: “(1) Prin decizie contestatia va putea fi admisa, în totalitate sau în parte, ori respinsa.
    (2) În cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat.
    (3) Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatie în care urmeaza sa se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de solutionare.
    (4) Prin decizie se poate suspenda solutionarea cauzei, în conditiile prevazute de art. 214.”;
    – Art. 217: “(1) Daca organul de solutionare competent constata neîndeplinirea unei conditii procedurale, contestatia va fi respinsa fara a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
    (2) Contestatia nu poate fi respinsa daca poarta o denumire gresita.”;
    – Art. 218 alin. (2): “(2) Deciziile emise în solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse în procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, în conditiile legii”.
    Textele constitutionale invocate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 52 privind dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, art. 126 alin. (6) privind controlul judecatoresc al actelor administrative. Totodata, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constata urmatoarele:
    Demersul autorului exceptiei de neconstitutionalitate pleaca de la o premisa particulara, si anume parcursul procesual pe care îl are judecarea cauzei sale. Astfel, se observa ca acesta a atacat procesul-verbal al inspectiei fiscale, si nu decizia de impunere. Prin acest proces-verbal, printre altele, s-a dispus sesizarea parchetului, întrucat existau indicii în sensul savarsirii unor infractiuni de natura economica.
    Curtea observa ca procesul-verbal mentionat a fost atacat în caile administrative de atac, iar organul de solutionare a contestatiei l-a anulat si a stabilit ca organele de inspectie fiscala urmeaza “sa valorifice constatarile efectuate prin procesul-verbal si sa emita decizia de impunere, conform legii”. Ulterior, pe cale judecatoreasca, a fost anulata decizia organului de solutionare a contestatiei, iar instanta a obligat organul în cauza sa pronunte o solutie pe fond. Acesta din urma, vazand ca prin procesul-verbal initial a fost sesizat parchetul, în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura fiscala a suspendat judecarea contestatiei administrative, nemaiputand, deci, solutiona pe fond contestatia introdusa. Ulterior, a fost atacata în instanta si aceasta ultima decizie a organului de solutionare a contestatiilor, faza procedurala în care s-a ridicat prezenta exceptie de neconstitutionalitate.
    Toate aceste aspecte tin de interpretarea si aplicarea legii, sunt aspecte de fapt, care pot/vor fi corectate de instantele judecatoresti în caile de atac. În aceasta situatie, încalcarea eventuala a “termenului rezonabil” în care trebuie solutionata cauza nu se datoreaza textului legii, ci comportamentului partilor si institutiilor administrative sau judecatoresti în aceasta cauza concreta. Însa Curtea Constitutionala judeca numai în drept, astfel încat conduita procesuala a contribuabilului contestator sau unele decizii administrative sau judecatoresti discutabile nu pot constitui temei pentru constatarea neconstitutionalitatii unor texte legale. În consecinta, tinand cont de prevederile art. 2 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate apare ca fiind inadmisibila.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    În numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 si art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Remia Com Impex” – S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 816/54/2009 al Curtii de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ si fiscal.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata în sedinta publica din data de 6 iulie 2010.