Anularea Hotararii Guvernului nr. 1.792/2006 si a Hotararii Guvernului nr. 1.874/2006

In M. Of. nr. 720 din 28 octombrie 2010 a fost publicata Decizia nr. 2579/2008 a Inaltei Curti de casatie si Justitie, Sectia de contencios administrativ si fiscal.
Din cuprins:
    S-a luat in examinare recursul declarat de Sindicatul Liber “Romaniafilm” impotriva Sentintei nr. 2.363 din 3 octombrie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
    La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant Sindicatul Liber “Romaniafilm”, prin consilier juridic Rodica Mantescu, si intimatul-intervenient Ministerul Culturii si Cultelor, prin consilier juridic Vasile Amelia, si au lipsit intimatul-parat Guvernul Romaniei, intimatii-intervenienti Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Confederatia Nationala Sindicala “Cartel Alfa”.
    Din partea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a prezentat procuror Daniela Tudose.
    Procedura completa.
    S-a prezentat referatul cauzei, dupa care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul pentru dezbateri.
    Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei atacate si anularea Hotararii Guvernului nr. 1.792/2006 privind transmiterea unor imobile din domeniul privat al statului si din administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor “Romaniafilm” in domeniul public al unor orase, municipii si/sau judete si in administrarea consiliilor locale sau, dupa caz, judetene ale acestora si a Hotararii Guvernului nr. 1.874/2006 pentru aprobarea Strategiei privind vanzarea salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, precum si a terenurilor aferente acestora, aflate in proprietatea privata a statului si in administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor “Romania-Film”.
    In motivare, recurentul a aratat ca pentru judecarea primului capat de cerere, respectiv anularea Hotararii Guvernului nr. 1.792/2006, Curtea de Apel Bucuresti nu era competenta teritorial, intrucat prin acest act administrativ s-a dispus transmiterea a 18 cinematografe din domeniul privat al statului si din administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor “Romaniafilm” in domeniul public al unor orase, municipii sau judete si in administrarea consiliilor locale sau, dupa caz, judetene ale acestora.
    Recurentul a mai sustinut faptul ca, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, si hotararea de trecere a bunurilor poate fi atacata, in conditiile legii, la instanta de contencios administrativ competenta in a carei raza teritoriala se afla bunul. Acest text de lege contine o noua imperativa de stricta aplicare derogatorie de la dreptul comun, respectiv Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fapt pentru care exceptia de necompetenta teritoriala are un caracter absolut.
    Pe cale de consecinta, intrucat niciunul dintre imobilele transmise din domeniul public in domeniul privat nu se afla in raza teritoriala a Curtii de Apel Bucuresti, rezulta ca aceasta instanta nu era competenta sa judece cauza privind anularea Hotararii Guvernului nr. 1.792/2006, exceptie pe care Curtea de Apel Bucuresti a respins-o in mod neintemeiat.
    La solicitarea Inaltei Curti, intimatul-intervenient Ministerul Culturii si Cultelor arata ca nu se impunea obtinerea avizului consultativ al Consiliului Economic si Social, asa cum prevad dispozitiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 109/1997 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social, aratand totodata ca nu au fost constatate prejudicii materiale fata de recurent.
    Avand cuvantul pe fond, Ministerul Culturii si Cultelor a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala.
    Reprezentanta Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei atacate si anularea Hotararii Guvernului nr. 1.792/2006 si a Hotararii Guvernului nr. 1.874/2006.
    Aceasta a aratat ca cele doua acte administrative contestate in cauza au avut la baza o documentatie incompleta, intrucat nu a existat avizul Consiliului Economic si Social. In plus, aceasta a precizat ca din cuprinsul acestor acte administrative lipsesc datele de identificare ale imobilelor; de asemenea, notele de fundamentare ale celor doua hotarari sunt lipsite de continut si de orice elemente economice care ar putea sa determine valoarea patrimoniala a acestora.

    CURTEA,
asupra recursului de fata, din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
    Prin actiunea inregistrata la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia contencios administrativ si fiscal la data de 2 martie 2007, reclamantul Sindicatul Liber “Romaniafilm” a solicitat, in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei, anularea Hotararii Guvernului nr. 1.792/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.014 din 20 decembrie 2006, si a Hotararii Guvernului nr. 1.874/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 13 din 9 ianuarie 2007, precum si suspendarea executarii acestora.
    In motivarea in fapt a actiunii, reclamantul a aratat ca actele administrative contestate au fost adoptate cu incalcarea dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 328/2006, intrucat a reglementat procedura de vanzare catre alte persoane decat utilizatorii actuali, fara a respecta dispozitiile art. 7 pct. 9 din Hotararea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, referitor la colaborarea si consultarea sindicatelor si patronatului de catre Ministerul Culturii si Cultelor. In plus, reclamantul a mentionat ca hotararile in discutie au fost emise fara avizul ministrilor de resort.
    In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004.
    Paratul Guvernul Romaniei a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului, cu motivarea ca actele administrative atacate au fost emise cu respectarea dispozitiilor legale. De asemenea, paratul a cerut respingerea cererii de suspendare a executarii celor doua acte, intrucat in speta nu sunt indeplinite conditiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
    Confederatia Nationala Sindicala “Cartel Alfa” a formulat cerere de interventie accesorie in interesul reclamantului, prin care a solicitat admiterea actiunii si anularea actelor administrative.
    Ministerul Internelor si Reformei Administrative, precum si Ministerul Culturii si Cultelor au formulat cereri de interventie in interesul paratului, in care au aratat ca au calitatea de coautori la cele doua hotarari ale Guvernului analizate in cauza.
    Curtea de apel, prin incheierea de sedinta de la termenul din 20 iunie 2007, nu a incuviintat in principiu cererea de interventie in interesul reclamantului formulata de Confederatia Nationala Sindicala “Cartel Alfa”; pe de alta parte, instanta a admis in principiu cererile de interventie in interesul paratului formulate de Ministerul Internelor si Reformei Administrative si de Ministerul Culturii si Cultelor, pentru considerentele expuse in cuprinsul incheierii.
    Reclamantul a depus la dosar cerere completatoare la actiunea introductiva de instanta (filele 43 – 47), in care a mentionat ca cele doua acte administrative au fost emise cu incalcarea dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 109/1997, modificata si completata prin Legea nr. 492/2001 si prin Legea nr. 58/2003, intrucat nu au avut la baza si avizul consultativ care trebuia dat de catre acest organ consultativ al Parlamentului.
    In raport cu dispozitiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, paratul a prezentat documentatia care a fost avuta in vedere la emiterea celor doua hotarari.
    Curtea de Apel Bucuresti – Sectia contencios administrativ si fiscal, prin Sentinta nr. 2.363 din 3 octombrie 2007, a respins actiunea ca neintemeiata.
    Pentru a hotari astfel, instanta a retinut, in esenta, urmatoarele:
    Hotararea Guvernului nr. 1.792/2006 nu a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 213/1998, intrucat in anexa la aceasta sunt mentionate datele de identificare ale imobilelor care se transmit in domeniul public al oraselor, municipiilor si/sau judetelor si in administrarea consiliilor locale ori, dupa caz, judetene ale acestora.
    De asemenea, pentru emiterea Hotararii Guvernului nr. 1.792/2006 nu era necesar avizul din partea Consiliului Economic si Social. In plus, intrucat transmiterea imobilelor respective s-a facut cu obligatia de a se pastra destinatia acestora, precum si cu preluarea personalului aferent, nu se poate aprecia ca ar exista o vatamare a persoanelor care desfasoara activitate in acest domeniu.
    Prin Hotararea Guvernului nr. 1.874/2006 a fost elaborata strategia de privatizare a salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, precum si a terenurilor aferente, aflate in proprietatea privata a statului si in administrarea RADEF “Romaniafilm”, in temeiul si cu respectarea dispozitiilor art. 67 alin. (1) si alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 328/2006, cu modificarile ulterioare.
    Prima instanta a apreciat ca nu poate retine sustinerea reclamantului cu privire la nerespectarea termenului prevazut la art. 67 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005, intrucat aceste dispozitii legale au fost abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2006 (art. I pct. 6).
    De asemenea, instanta de fond a considerat ca nu pot fi primite nici afirmatiile reclamantului in sensul ca Hotararea Guvernului nr. 1.874/2006 este nelegala, intrucat a reglementat si alte modalitati de privatizare decat vanzarea catre utilizatori.
    In opinia instantei, pentru punerea in aplicare a dispozitiilor art. 67 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 328/2006, a fost elaborata strategia aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 1.874/2006, care reglementeaza atat vanzarea imobilelor catre utilizatorii actuali, cat si vanzarea salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, precum si a terenurilor aferente, aflate in proprietatea privata a statului si in administrarea RADEF “Romaniafilm”.
    Prima instanta a aratat ca, potrivit notei de fundamentare si obiectivelor stabilite – in conformitate cu dispozitiile art. 77^1 lit. d) din Legea nr. 328/2006 – a fost stabilita o strategie privind vanzarea acestor imobile, cu scopul de a sustine dezvoltarea si exploatarea filmelor, in principal a celor romanesti sau realizate cu participare romaneasca.
    Strategia aprobata prin hotararea atacata prevede ca prima etapa vanzarea activelor aflate in administrarea regiei catre utilizatorii actuali, prin negociere directa cu acestia, in situatia in care au efectuat investitii in activele respective. In cea de a doua etapa se stabileste si posibilitatea vanzarii activelor catre alte persoane, Ministerul Culturii si Cultelor urmand a monitoriza clauzele privind garantarea realizarii investitiilor, a pastrarii numarului de salariati, asigurarea protectiei sociale si pastrarea obiectivului de activitate.
    Instanta de fond a retinut ca aceste prevederi ale Hotararii Guvernului nr. 1.874/2006 anterior descrise sunt legale, intrucat conditiile impuse prin contractele respective nu sunt de natura sa produca vreo vatamare a intereselor reprezentate de reclamant.
    In plus, instanta a concluzionat in sensul ca la elaborarea Hotararii Guvernului nr. 1.874/2006 au fost respectate prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, deoarece initiatorul acesteia, respectiv Ministerul Culturii si Cultelor, a facut publica strategia adoptata prin afisarea acesteia pe site-ul institutiei. De asemenea, nici in cazul acestei hotarari nu era necesar avizul consultativ al Consiliului Economic si Social, intrucat nu se incadreaza in domeniile prevazute la art. 5 din Legea nr. 109/1997.
    Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea acesteia, in sensul admiterii actiunii si anularii Hotararii Guvernului nr. 1.792/2006 si a Hotararii Guvernului nr. 1.874/2006.
    Recurentul-reclamant si-a intemeiat recursul pe prevederile art. 304^1 coroborate cu ale art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, aratand ca hotararea atacata a fost pronuntata cu incalcarea si cu aplicarea gresita a legii.
    In dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat de catre recurent ca instanta de fond in mod gresit a ajuns la concluzia ca au fost respectate prevederile art. 8 din Legea nr. 213/1998 la momentul adoptarii Hotararii Guvernului nr. 1.792/2006 si ca nu era necesar un aviz din partea Consiliului Economic si Social, cata vreme aceasta hotarare priveste cultura si relatiile de munca.
    Recurentul-reclamant a precizat ca a fost vatamat intr-un drept recunoscut de lege, intrucat organizatia sindicala la care este afiliat – Confederatia Nationala Sindicala “Cartel Alfa” – nu a fost consultata la elaborarea Hotararii Guvernului nr. 1.792/2006.
    Pe de alta parte, recurentul-reclamant a mentionat ca prima instanta nu si-a motivat concluzia la care a ajuns, potrivit careia nici pentru emiterea Hotararii Guvernului nr. 1.874/2006 nu era necesar avizul consultativ al Consiliului Economic si Social.
    In plus, recurentul-reclamant a aratat ca instanta de fond a solutionat gresit si exceptia de necompetenta teritoriala, in raport cu prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
    In cauza au fost formulate intampinari de catre intimatii Guvernul Romaniei, Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Ministerul Culturii si Cultelor, care au solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 22 – 26; 33 – 37 din dosar).
    Examinand cauza in raport cu motivele de recurs invocate si cu prevederile art. 304^1 din Codul de procedura civila, tinand seama de toate argumentele partilor si de dispozitiile legale aplicabile, Inalta Curte apreciaza ca recursul este fondat, pentru considerentele si in limitele care vor fi expuse in continuare.
    Potrivit art. 2^1 alin. (1) din Legea nr. 109/1997, asa cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 58/2003, Consiliul Economic si Social este consultat obligatoriu de catre initiatorii proiectelor de acte normative si ai proiectelor de programe si strategii nematerializate in proiecte de acte normative, din domeniul sau de competenta. Rezultatul acestei consultari se concretizeaza in avize la proiectele de acte normative si la proiectele de programe si strategii.
    In temeiul art. 5 din actul normativ anterior indicat, Consiliul Economic si Social analizeaza situatia economica si sociala a tarii si face propuneri Guvernului si Parlamentului, in conditiile prevazute de lege, privind: a) restructurarea si dezvoltarea economiei nationale; b) privatizarea, functionarea si cresterea competitivitatii agentilor economici; c) relatiile de munca si politica salariala; d) protectia sociala si ocrotirea sanatatii; e) invatamantul, cercetarea si cultura; f) politicile monetare, financiare, fiscale si de venituri.
    In baza art. 7 alin. (1) din aceeasi lege, initiatorii proiectelor de acte normative si de programe si strategii nationale sau sectoriale, care privesc domeniile prevazute la art. 5, au obligatia de a solicita pentru acestea avizul consultativ al Consiliului Economic si Social. Conform alin. (2) al articolului in discutie, avizul va insoti in mod obligatoriu proiectul de act normativ, de program sau de strategie pana la adoptare.
    Prin Hotararea Guvernului nr. 1.792/2006 s-a dispus transmiterea unor imobile din domeniul privat al statului si din administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor “Romaniafilm” in domeniul public al unor orase, municipii si/sau judete si in administrarea consiliilor locale sau, dupa caz, judetene ale acestora.
    Cinematografele sunt institutii de cultura, ceea ce inseamna ca, in temeiul art. 5 lit. e) din Legea nr. 109/1997, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 58/2003, Guvernului ii revenea obligatia de a solicita avizul consultativ al Consiliului Economic si Social.
    De mentionat ca incadrarea Hotararii Guvernului nr. 1.792/2006 in domeniul prevazut la art. 5 lit. e) din legea mai sus mentionata rezulta si din definitia data cinematografiei, in art. 3 lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005: “… industrie culturala, de importanta nationala, care creeaza plusvaloare prin exploatarea si raspandirea diversitatii culturale, are drept scop realizarea, distribuirea si exploatarea filmelor cinematografice si include totalitatea activitatilor si persoanelor care activeaza in acest domeniu;”.
    In plus, art. 3 din Hotararea Guvernului nr. 1.792/2006 priveste relatiile de munca, domeniu pentru care, de asemenea, este obligatoriu avizul consultativ al Consiliului Economic si Social.
    Existenta avizului consultativ este o conditie procedurala anterioara emiterii unui act administrativ a carei neindeplinire atrage nulitatea actului. Avizul consultativ se caracterizeaza prin aceea ca autoritatea publica, pentru care legea prevede competenta de a emite un act administrativ, este obligata sa solicite avizul, dar are libertatea de a aprecia daca se conformeaza sau nu continutului acestuia.
    Pe de alta parte, intrucat Hotararea Guvernului nr. 1.874/2006 reglementeaza cadrul juridic, modalitatile, criteriile si procedurile de vanzare care se aplica salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, precum si terenurilor aferente acestora, priveste, la randul sau, unul dintre domeniile prevazute la art. 5 lit. e) din Legea nr. 109/1997, modificata, si anume, cultura, situatie in care avizul consultativ al Consiliului Economic si Social era, desigur, obligatoriu. Mai mult, deoarece acest act administrativ implica si transferul salariatilor actuali – astfel cum se prevede la art. 20, aceasta hotarare se refera si la relatiile de munca, domeniu pentru care, de asemenea, era nevoie de avizul anterior indicat, conform art. 5 lit. b) din legea in discutie.
    Pe cale de consecinta, lipsa avizului consultativ atrage nelegalitatea celor doua acte administrative contestate in cauza.
    In alta ordine de idei, trebuie amintite si dispozitiile art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, potrivit carora autoritatea emitenta a unui proiect de act administrativ cu caracter normativ are obligatia sa publice un anunt referitor la acest proiect pe site-ul propriu, sa il faca accesibil publicului prin afisare la sediul propriu sau prin mass-media, sa transmita proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus cereri pentru primirea unor astfel de informatii, sa le primeasca propunerile, sugestiile sau opiniile, sa organizeze intalniri in care sa dezbata public proiectul de act normativ.
    In speta dedusa judecatii, intimatul Guvernul Romaniei nu a facut dovada indeplinirii cerintelor impuse de textul legal anterior enuntat.
    Inalta Curte constata, de asemenea, ca sunt intemeiate criticile formulate de recurent, in sensul incalcarii dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, intrucat acesta este o organizatie sindicala si se incadreaza in categoria persoanelor vatamate, definite la art. 2 alin. (1) lit. a) teza finala din aceeasi lege – organisme sociale care invoca vatamarea prin actul administrativ atacat a unui interes legitim public, care vizeaza ordinea de drept. Rolul unei organizatii sindicale nu poate fi limitat la initierea conflictelor de interese sau la ocrotirea intereselor de natura salariala ale membrilor sai.
    Pe acest aspect, putem retine ca, in fapt, este vorba de o concretizare in Legea nr. 554/2004 a garantiei realizarii principiului consacrat de art. 102 alin. (2) din Constitutie. Desi aceasta regula este prevazuta expres numai pentru Guvern, se poate afirma, din coroborarea alin. (1) cu alin. (2) al acestui articol, ca ea reprezinta un principiu general al administratiei publice.
    Intr-adevar, art. 102 alin. (2) din Constitutie stabileste ca, in indeplinirea atributiilor sale, Guvernul coopereaza cu organismele sociale interesate, dar in alin. (1) se arata ca Guvernul “exercita conducerea generala a administratiei publice”. Rezulta, prin urmare, ca ceea ce este impus expres prin Constitutie pentru Guvern, ca “sef al executivului”, se impune, asadar, si pentru celelalte organe ale administratiei publice, in discutie fiind, printre altele, principiul transparentei.
    In consecinta, fata de imprejurarea ca lipsa avizului consultativ al Consiliului Economic si Social atrage nulitatea celor doua acte administrative supuse controlului instantei de contencios administrativ, Inalta Curte apreciaza ca nu se mai impune si cercetarea celorlalte critici de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant cu privire la acestea.
    Pe de alta parte, instanta de control judiciar apreciaza ca nu este fondata critica recurentului privind gresita solutionare de catre instanta de fond a exceptiei de necompetenta teritoriala.
    Astfel, potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, reclamantul se poate adresa instantei de la sediul sau sau celei de la sediul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la sediul paratului, nu mai poate invoca exceptia de necompetenta materiala.
    In speta de fata, recurentul-reclamant a depus cererea de chemare in judecata la Curtea de Apel Bucuresti, in conditiile in care ambele parti isi au sediul in Bucuresti. In raport cu optiunea exprimata, recurentul-reclamant nu mai poate invoca exceptia de necompetenta teritoriala.
    Inalta Curte apreciaza ca este fondata cererea de interventie formulata in cauza de Confederatia Nationala Sindicala “Cartel Alfa”, intrucat interventia accesorie are un scop limitat, cuprinzand numai aparari in favoarea reclamantului.
    Intervenienta face parte din confederatiile sindicale reprezentative la nivel national care, potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 109/1997, modificata, au dreptul de a desemna o parte dintre membrii Consiliului Economic si Social, iar prin interventia accesorie se tinde ca solutia sa fie favorabila partii pentru care a intervenit, in sensul imprejurarilor expuse in contextul analizei recursului reclamantului.
    Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, in temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, raportat la art. 312 alin. 1 – 3 din Codul de procedura civila, Inalta Curte va admite recursul, va modifica in tot sentinta atacata, in sensul ca va admite actiunea astfel cum a fost completata si cererea de interventie formulata de Confederatia Nationala Sindicala “Cartel Alfa” in interesul reclamantului.
    In temeiul art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) teza finala, art. 8 si art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, va anula Hotararea Guvernului nr. 1.792/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.014 din 20 decembrie 2006, si Hotararea Guvernului nr. 1.874/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 13 din 9 ianuarie 2007, urmand a respinge, in consecinta, cererile de interventie in interesul paratului Guvernul Romaniei formulate de Ministerul Internelor si Reformei Administrative, precum si de Ministerul Culturii si Cultelor.

    PENTRU ACESTE MOTIVE
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite recursul declarat de Sindicatul Liber “Romaniafilm” impotriva Sentintei nr. 2.363 din 3 octombrie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
    Modifica in tot sentinta atacata, in sensul ca admite actiunea completata a reclamantului Sindicatul Liber “Romaniafilm” si anuleaza Hotararea Guvernului nr. 1.792/2006 si Hotararea Guvernului nr. 1.874/2006.
    Admite cererea de interventie formulata de Confederatia Nationala Sindicala “Cartel Alfa” in interesul reclamantului.
    Respinge cererile de interventie in interesul paratului Guvernul Romaniei, formulate de Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Culturii si Cultelor.
    Irevocabila.
    Pronuntata in sedinta publica astazi, 20 iunie 2008.