TVA intre 5% si 24%

Autor:

Lucian Tatu,
Conf. univ. dr. ASE Bucuresti, Catedra de Finante
Redactor-sef Curierul fiscal

Sfarsitul lui octombrie si inceputul lui noiembrie (si probabil si ceva vreme de aici incolo) o noua tema de discutie pe agenda zilnica (chiar daca cu ceva intermitente) a fost si va fi nivelul cotei de TVA pentru unele produse de baza (paine, lapte, carne, ulei vegetal si zahar). Va fi 5%? Va fi 24%? O problema destul de importanta, dar tratata ca intr-un joc de copii. Parca vad jocurile copilariei unde incepe o cearta pe nimicuri (dar importante pe moment pentru copii). Rezultatul certei nu e dat de o analiza atenta a nimicului de la care a pornit, ci de cine este mai mare. Numai ca in certurile copilariei, chiar daca apar si lacrimi, uneori si paruieli, vine seara, totul se uita si a doua zi jocul continua ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. In cazul TVA, indiferent care va fi rezultatul final, nu va fi ca in jocurile copilariei, rezultatul confruntarii va conta si maine, si poimaine si va conta pentru multi, neamestecati in cearta.
Nu vreau sa plec de la premisa ca e bine pentru Romania sa se reduca cota de TVA la 5%. Cum de altfel nici nu vreau sa plec de la premisa ca e mai bine sa ramana la 24%. Vreau sa inteleg de ce e mai bine cu o cota decat cu alta. Am urmarit dezbaterile din ultima perioada. Senzatia e ca tot am castigat ceva: cu un abonament la cablu am economisit multe bilete la circ sau la comedii spumoase la cinematograf. Totusi, atat la circ, cat si la cinematograf rezultatul nu imi afecteaza viata.
E normal sa fie tabere opuse (mai ales in confruntarile de idei, in gasirea de solutii), e normal ca pe langa clasa politica la o dezbatere referitoare la nivelul cotei sa participe si mediul privat, cetatenii. E normal (ce simplu suna!). Anormal e modul in care are loc dezbaterea. Vroiam sa vad niste opinii argumentate, sa vad cifre, sa vad analize atat pe cifre, cat si pe comportament (economia nu trebuie sa tine cont doar de cifre, ci si de oameni). Doar simple opinii puteam enunta si eu si oricare dintre noi (sa facem analize mai avem nevoie si de acces la informatii la cifre la nivel macroeconomic), dar opinia noastra nu stabilea soarta unu popor.
Ma asteptam sa se estimeze (antentie, nu sa se ghiceasca, sa se dea cu pararea) pornind de la fundamente stiintifice care este impactul pastrarii cotei la 24% si, de asemenea, care este impactul scaderii cotei la 5%. Poate ca in joc e o suma de bani echivalentul la 10 km de autostrada, sau poate a 1000 sau poate a unui strat de flori.
Singurul lucru cert este ca daca scade cota de TVA la produsele din lege, cel putin pe termen scurt, romanul va putea manca mai multa carne, va putea bea mai mult lapte, va putea manca mai multa paine unsa cu ulei, …, sau daca isi va mentine constant consumul, va ramane cu ceva bani (care eventual pot fi cheltuiti pe alte produse – consum ce va genera impozite). In  rest, doar franturi de idei, sau generalitati:
1) Scaderea cotei de TVA va duce la diminuarea evaziunii fiscale in domeniul respectiv. Un lucru in principiu adevarat, dar cu cat va scadea, ce efecte va avea scaderea evaziunii fiscale, statul va  incasa mai mult sau mai putin la buget in urma scaderii cotei. Ca simpla enuntare a unei observati valabile in majoritatea cazurilor, fara o cuantificare cat de cat exacta e ca si cum ai spune ca s-a innorat afara si va ploua, fara sa sti cat anume, cand si unde.
2) Mentinerea cotei la 24% va face ca deficitul bugetar sa nu se accentueze, ne vom incadra in tinta de deficit buget, in viitor va fi bine. E sigur, sau e doar un deziderat?
3) Nu ne putem permite scaderea cotei ca nu avem suficiente resurse la buget sa acoperim cheltuielile statului. Poate e adevarat sau poate se pot regandi cheltuielile.

Inca sper ca, poate, la un moment dat se vor face unele calcule de genul: scaderea unei cote va duce la o diminuare a incasarilor la buget cu o suma de (19% x valoarea consumului in cazul de fata). Totusi, ce avem de castigat? Pai, scaderea cotei va duce la diminuarea preturilor pentru produsele respective (diminuare adevarata, nu in 2 luni sa ajungem la aceleasi preturi) ceea ce va face ca, in conditiile noilor preturi, randamentul evazionistilor sa scada (sau chiar sa obtina pierderi) si se va ajunge la o diminuare a evaziunii fiscale cu …, ceea ce va duce la incasari suplimentare la buget cu …. Producatorii corecti isi vor mari capacitatile de productie, vor angaja noi oameni, ceea ce va avea un impact asupra bugetului de …. Orientarea consumului spre produse de genul acesta, teoretic mai sanatoase, si eventuala creste a consumul fizic pe persoana va duce la o stare de sanatate a populatie mai buna, ce va genera, la randul ei, economiii la buget de ….. Ar mai fi ramas de comparat pierderile cu castigurile (nu ma refer la cele electorale) si totul ar fi fost simplu. Si ar mai fi fost ceva: incadrarea intr-o strategie, ca o suta de masuri bune pot duce la dezastrul cand sunt puse la gramada, fara nicio ratiune.
Practic, sa poti sa ajungi la asa ceva trebuie sa incurajezi studiile, sa pui la dispozitie date, sa cauti sa incurajezi pregatirea educativa si stiintifica in Romania, sa mai intrebi si in stanga si in dreapta. Sa faci o dezbatere adevarata, bazate pe argumente, nu pe interese. Sa se mai tina cont si de opiniile specialistilor (si cand zic specialisti, ma refer la sensul adevarat la cuvantului, nu la ce a ajuns sa se inteleaga prin acesta in ziua de azi). Practic sa constientizezi ca masurile luate, indiferent care ar fi ele, trebuie explicate, argumentate, sa se renunte la romanescul LASA CA STIU EU CA ASA E MAI BINE. E MAI BINE, NU MAI INTREBA CA NU AI INTELEGE.
Si ar mai fi inca ceva: modificarile importante trebuie gandite cu ceva timp inainte, nu pe fuga, ca daca vrei ca in doua saptamani sa gasesti solutia miraculoasa doar te poti insela.
In loc de incheiere: Daca va spun ca vanzarea produselor respective in regim de scutire de TVA, cu drept de deducere, ar fi mai buna, CA ASA ZIC EU CA E MAI BINE (argumentul suprem) m-ati crede? Nu stiu daca ratiunea, dar cel putin stomacul mi-ar da dreptate.
As fi vrut sa vin cu argumente stiintifice, dar lipsa de date, imposibilitatea realizarii unor studii de impact, ma fac sa raman mai departe cu dilema 5 sau 24%? Dar raman la concluzia ca problema pretului final cu amanuntul al acestor produse nu se va rezolva doar cu diminuarea sau majorarea TVA, ci cu o productivitate mai buna.