Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 141 alin. (1), art. 149 alin. (5) si art. 172 alin. (2) din Codul de procedura fiscala. Respingere

In M. Of. nr. 747 din 9 noiembrie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1161/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 141 alin. (1), art. 149 alin. (5) si art. 172 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 141 alin. (1), art. 149 alin. (5) si art. 172 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Autoservice M Caseiu” – S.R.L. din Dej in Dosarul nr. 330/219/2008 al Tribunalului Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 februarie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 330/219/2008, Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. (1), art. 149 alin. (5) si art. 172 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Autoservice M Caseiu” – S.R.L. din Dej intr-o cauza civila avand ca obiect o contestatie la executare.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca dispozitiile de lege criticate inlatura accesul liber la controlul judecatoresc asupra executarii silite, prin demararea de catre executorii fiscali a executarii silite, fara incuviintarea unei instante de judecata si fara posibilitatea legala de a cere suspendarea provizorie a executarii silite conform art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila. Se arata ca emitentul titlului executoriu este unul si acelasi cu organul de executare, fapt ce deschide calea abuzului de putere cu afectarea imediata a dreptului de proprietate. Se face o comparatie intre regimul juridic aplicabil unui titlu executoriu, altul decat cel fiscal, si unui act fiscal devenit executoriu.
    Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este “inadmisibila”, deoarece textele invocate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta in materie a Curtii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 141 alin. (1), art. 149 alin. (5) si art. 172 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, care au urmatorul continut:
    – Art. 141 alin. (1): “Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.”;
    – Art. 149 alin. (5): “Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de catre organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire, tertului poprit, impreuna cu o copie certificata de pe titlul executoriu. Totodata va fi instiintat si debitorul despre infiintarea popririi.”
    Ulterior sesizarii Curtii cu exceptia de neconstitutionalitate, textul art. 149 alin. (5) a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 54/2010 privind unele masuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, pastrandu-si esenta si avand urmatorul cuprins: “(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de catre organul de executare, printr-o adresa care va fi comunicata tertului poprit, dispozitiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicandu-se in mod corespunzator. Totodata va fi instiintat si debitorul despre infiintarea popririi.”;
    – Art. 172 alin. (2): “Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile.”
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (4) privind statul roman, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justitie si ale art. 126 alin. (1) privind instantele judecatoresti. De asemenea, autorul considera ca textele de lege criticate contravin si prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
    Curtea constata ca, prin mai multe decizii, spre exemplu, prin Decizia nr. 658 din 10 octombrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, instanta constitutionala a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura fiscala. Cu acel prilej, Curtea a aratat ca legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silita, in conditiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 169 alin. (1) teza intai din Codul de procedura fiscala [in prezent art. 172 alin. (1) teza intai], “Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare […]”, iar, potrivit alin. (4) al aceluiasi articol, “Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta”. Nu se poate retine, astfel, incalcarea de catre prevederile art. 141 alin. (1) din Codul de procedura fiscala a dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Intrucat nu au survenit elemente noi, care sa determine reconsiderarea jurisprudentei in materie, considerentele si solutia deciziei mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata. Pentru aceleasi considerente, Curtea constata ca sunt constitutionale si prevederile art. 149 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, astfel incat, si in privinta acestui text, exceptia urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.
    In ceea ce priveste pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, Curtea s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 553 din 9 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009. Cu acel prilej, aceasta a statuat ca “nu se poate retine ca dispozitiile criticate din Codul de procedura fiscala ingradesc accesul liber la justitie pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime, garantat de prevederile art. 21 din Constitutie, ci, dimpotriva, dau posibilitatea partii interesate de a introduce, in anumite conditii, contestatie la executare si impotriva titlului executoriu”. Curtea a retinut ca, la art. 136 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, legiuitorul a prevazut ca, in cazul in care debitorii nu isi platesc de buna voie obligatiile fiscale, pentru stingerea acestora organele fiscale competente vor proceda la executarea silita, iar, potrivit art. 141 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, “executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod, de catre organele de executare [….]”. Totodata, conform prevederilor art. 141 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, “titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata stabilit de lege sau de catre organul competent […]”. Prin urmare, executarea silita este o etapa procedurala ulterioara stabilirii obligatiilor fiscale prin actul administrativ fiscal (titlul de creanta fiscala), act administrativ fiscal impotriva caruia debitorul (contribuabilul) poate formula contestatie in temeiul art. 205 din Codul de procedura fiscala. Mai mult, in temeiul prevederilor art. 215 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, “instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate […]”, ceea ce presupune ca executarea silita nu mai poate avea loc. Asadar, Curtea constata ca acest mijloc procedural de contestare a titlului de creanta confera garantii suficiente in sensul efectivitatii dreptului de acces la justitie, astfel incat masura procesuala prevazuta de art. 403 alin. 2 din Codul de procedura civila ar fi de natura doar sa genereze tergiversarea executarii obligatiilor fiscale. In temeiul dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are deplina libertate sa reglementeze prin lege norme de procedura, cu conditia ca acestea sa nu fie contrare Constitutiei. Imprejurarea ca nu se aplica dispozitiile referitoare la suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala, prevazute la art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila, nu are semnificatia incalcarii dispozitiilor art. 21 din Constitutie, cata vreme, anterior executarii silite, debitorul a putut uza de toate caile legale pentru a stabili cu claritate atat suma datorata, cat si termenul de plata, sau a suspendat chiar, la instanta competenta, executarea actului administrativ fiscal, beneficiind astfel de suficiente garantii privind accesul liber la justitie. Intrucat nu au survenit elemente noi, care sa determine reconsiderarea jurisprudentei in materie, considerentele si solutia deciziei mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, fiind aplicabile, in acelasi timp, si criticilor de neconstitutionalitate aduse textului prin raportare la celelalte prevederi constitutionale invocate de autorul exceptiei.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 141 alin. (1), art. 149 alin. (5) si art. 172 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Autoservice M Caseiu” – S.R.L. din Dej in Dosarul nr. 330/219/2008 al Tribunalului Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 septembrie 2010.