Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Codul de procedura fiscala
In M. Of. nr. 759 din 15 noiembrie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1207/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “OIL E 15” – S.R.L. din Sibiu in Dosarul nr. 8.446/306/2009 al Judecatoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens face referire la Decizia nr. 944 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 581 din 17 august 2010.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 decembrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 8.446/306/2009, Judecatoria Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “OIL E 15” – S.R.L. din Sibiu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca atat timp cat a fost suspendata solutionarea contestatiei pe cale administrativa, ca urmare a sesizarii organului de urmarire penala de catre organele fiscale, instituirea masurilor prevazute de art. 129 din Codul de procedura fiscala este discriminatorie. Solutionarea acestei sesizari se intinde pe o perioada indelungata de timp, ceea ce impiedica si solutionarea contestatiei formulate impotriva deciziei de impunere, masurile asiguratorii dispuse afectand intregul patrimoniu al societatii.
Judecatoria Sibiu arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului arata ca textul criticat nu este contrar prevederilor constitutionale privind dreptul de proprietate. Potrivit normelor constitutionale, legiuitorul este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principiala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, in egala masura ocrotite. De asemenea, textul criticat nu aduce atingere principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, intrucat se aplica tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fara a institui privilegii sau discriminari pe considerente arbitrare in cadrul acestei categorii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmatorul continut: “(1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
(3) Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 – Egalitatea in drepturi si art. 44 – Dreptul de proprietate.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, raspunzand unei critici identice, a statuat prin Decizia nr. 944 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 581 din 17 august 2010, ca masurile asiguratorii prevazute de Codul de procedura fiscala constau in indisponibilizarea unor bunuri sub forma popririi sau a sechestrului impus asupra bunurilor debitorului. Autorul exceptiei este nemultumit de faptul ca, desi parcurge procedura administrativa prevazuta de art. 205 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala, procedura de executare silita indreptata impotriva sa nu se suspenda. In aceste conditii, masurile asiguratorii, potrivit textului de lege criticat, “raman valabile pe toata perioada executarii silite” si, mai mult, “odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii”.
Aceasta viziune a legiuitorului a fost determinata de imperativul eficientizarii procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le inregistreaza la bugetul de stat. In acest sens, art. 215 alin. (1) din Codul de procedura fiscala prevede in terminis ca introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal. Acest lucru echivaleaza cu continuarea procedurilor de executare silita de catre organele fiscale impotriva debitorului. In aceste conditii, pentru a se recupera creantele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevazut ca masurile asiguratorii sa ramana valabile pe toata durata executarii silite, ca o garantie pentru recuperarea creantei fiscale datorate. Faptul ca odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii nu este decat o aplicare a imperativului mai sus enuntat.
De asemenea, Curtea a constatat ca nu se poate retine incalcarea textelor constitutionale invocate in sustinerea exceptiei, avandu-se in vedere ca, potrivit art. 129 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, masurile asiguratorii vor fi ridicate in cazul in care debitorul constituie o garantie la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz.
Intrucat nu au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie, solutia adoptata in precedent, precum si considerentele pe care aceasta se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “OIL E 15” – S.R.L. din Sibiu in Dosarul nr. 8.446/306/2009 al Judecatoriei Sibiu.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu
