Atac la independenta justitiei
Autor:
Dan Sova, conferentiar universitar doctor la Facultatea de Drept, Universitatea Bucuresti
Trei instante din tara au pronuntat solutii impotriva taierii cu 25% a salariilor stabilite de Guvernul Romaniei prin lege promovata prin angajarea raspunderii. Din informatiile pe care le detinem, sunt inca 84 de procese pe rol cu acelasi obiect si, daca vor mai fi castigate macar cateva, este posibil sa avem pe rolul instantelor circa 1 milion de procese pornite de toti cei care au fost afectati de masurile aberante si, sustinem noi in continuare, neconstitutionale ale Guvernului de taiere a salariilor. Se pare ca cele 3 hotarari au dat fiori reci executivului, disperat ca nici una din masurile de austeritate propuse nu reuseste sa le incadreze si in anumite limite constitutionale sau legale. Nu mai adaug ca nici una din deciziile executivului in materie de austeritate nu respecta Conventia Europeana a Drepturilor Omului ( la care Romania a aderat in 1994) si nici Carta Europeana a Drepturilor Omului pe care tocmai a ratificat-o tara noastra odata cu Tratatul de la Lisabona.
Problema executivului nu este una de neglijat. Fireste ca, daca se va declansa un fenomen de masa in ce priveste contestarea scaderilor salariale si, asa cum s-a vazut, “riscul” admiterii acestor actiuni este urias, Guvernul va avea o problema bugetara majora. Dar, problema care se pune in speta este daca atunci cand consideri ca ai dreptate, sau cand consideri ca judecatorii au gresit ( asa cum apreciaza minunatul nostru Guvern) si-ti doresti indreptarea situatiei, oare cum ar trebui sa procedezi? E, vedeti, aici Guvernul nostru este deficitar. Pe langa promovarea unor masuri absolut bezmetice din punct de vedere juridic ( nelegale, neconstitutionale etc), atunci cand constata ca una din institutiile statului nu raspunde cu obedienta puterii politice, inteleptul nostru arc guvernamental nu se gandeste sa restabileasca eventual cadrele normale de functionare a institutiilor prin mijloace democratice si cu respectarea statului de drept, ci incearca sa o faca dupa niste metode comunistoide, specifice regimurilor autoritare, care bineanteles ca sunt hilare in contextul european al Romaniei si nu fac altceva decat sa arunce, o data in plus, derizoriul asupra actualei guvernari.
La ce ma refer: fata in fata cu situatia posibila ca magistratii sa fi gasit o portita prin care sa accepte cererile formulate de cei nedreptatiti prin taierile de salarii, Ministerul justitiei a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, nici mai mult nici mai putin, decat sa trimita Inspectia Judiciara in control la instantele ( judecatorii) care au pronuntat aceste hotarari.
Uitandu-ne insa cu atentie la reglementarea legala, am observat ca art.45 din Legea 317/2004 spune ca Inspectia Judiciara poate fi sesizata in legatura cu activitatea ori conduita necorespunzatoare a judecatorilor sau procurorilor, cu incalcarea obligatiilor porfesionale in raporturile cu justitiabilii ori cu savarsirea de catre acestia a unor abateri disciplinare. Nici una dintre aceste conditii nu este indeplinita. Pronuntarea unei anumite hotarari judecatoresti nu poate fi cenzurata de Inspectia Judiciara, ci doar de instanta de apel sau recurs. Mi se pare inimaginabil cum a putut cuiva sa-i dea prin cap sa sesizeze Inspectia Judiciara doar pentru ca un magistrat a imbratisat o anumita opinie juridica, o anumita constructie logica. Daca cineva crede ca bunul mers al justitiei se poate realiza prin amenintari si presiuni se inseala. Si cine anume se manifesta astfel? Un guvern care a decis amanarea executarii hotararilor judecatoresti prin care se recunoasteau drepturi salariale magistratilor si functionarilor publici? Adica un stat care, fara nici o motivare si suport, refuza executarea hotararilor judecatoresti?
Sa revenim la normalitate: pentru situatia in care cineva ar fi considerat ca acele hotarari nu sunt corect fundamentate, ori ca rationamentul judecatorului incalca rigorile logicii juridice etc, in primul rand trebuia sa astepte pronuntarea unei hotarari irevocabile. Dupa aceea, luand Constitutia Romaniei in mana, ar fi aflat ca judecatorii sunt independenti si inamovibili si pronunta hotarari doar in conformitate cu legea si propria constiinta. Apoi, constatand ca nu exista nici un mijloc de presiune de natura politica sau administrativa la dispozitie impotriva corpului magistratilor si ar fi constatat in acelasi timp ca este posibil ca magistratul sa fi depasit competenta generala a instantelor si sa fi patruns, din eroare, in domeniul rezervat legiuitorului de exemplu, Guvernul ar fi avut la dispozitie calea declansarii unui litigiu la Curtea Constitutionala prin care sa invoce existenta conflicutului de natura constitutionala intre puterile statului ( legislativa, executiva si judecatoreasca) si in acest context sa solicite magistratilor constitutionali sa rezolve aceasta problema si, implicit, sa rezolve si problema intinderii, dar si limitelor competentei generale a instantelor judecatoresti in materie.
In loc sa procedeze insa tinand seama de rigorile constitutionale si de cele mai generale ale statului de drept, Guvernul Boc, naiv dar incisiv, ca intotdeauna, s-a gandit sa trimita Inspectia Judiciara in scop de presiune si amenintare asupra judecatorilor care si-au permis sa-si exercite profesia exact asa cum scrie la lege: independent, in conformitate cu legea si propria constiinta.
