Pozitie unita a Parlamentului European in impasul bugetar pentru 2011

Parlamentul European nu renunta la pozitia sa ferma si unita in contextul actualului impas cu privire la bugetul UE pentru 2011. Aceasta pozitie a fost confirmata si de dezbaterea de marti din plen, la care a participat Presedintele Comisiei, José Manuel Barroso, reprezentantul presedintiei belgiene, Melchior Wathelet, si comisarul european pentru buget Janusz Lewandowski.

Discutiile s-au axat in jurul a trei aspecte prioritare: cifrele pentru bugetul 2011, flexibilitatea bugetara pentru a putea face fata noilor prioritati sau urgente, participarea Parlamentului la discutiile privind viitorul acord financiar multianual si resursele proprii.

 In deschiderea dezbaterii, presedintele Buzek a reamintit oaspetilor participanti ca Parlamentul European a acceptat plafonul propus de Consiliu. “In schimb, am dorit un acord cu privire la flexibilitatea in buget si asupra modului in care Tratatul de la Lisabona va putea fi pus in aplicare in discutiile privind cadrul financiar pe termen lung al Uniunii Europene”, a declarat domnul Buzek.

 Joseph Daul (PPE, FR) a declarat ca “aceasta dezbatere nu este o lupta pentru putere (…) Realitatea este ca actualul buget nu ia in considerare noile competente ale UE, nici faptul ca Parlamentul a solicitat revizuirea bugetara, iar in plus nu exista finantare pentru strategia UE 2020. Consiliul adopta programe fara insa a asigura o finantare adecvata.”

 In numele grupul S&D, Martin Schulz (DE) a precizat ca “Parlamentul este testat. Discutia nu mai este despre bani, ci despre directia in care Europa se indreapta. Este vorba despre dreptul Parlamentului conform prevederilor Tratatului de la Lisabona (…) Noi am fost alesi pentru a decide cu privire la Europa si bugetul acesteia. Acum guvernele nationale doresc sa ne controleze si sa ne monitorizeze. Aceasta abordare este gresita.” Referindu-se la flexibilitate, el a mentionat ca “este in interesul tuturor institutiilor sa se reactioneze in mod flexibil daca este necesar.”

 Liderul liberal Guy Verhofstadt (ALDE, BE) a declarat ca “in legatura cu cifrele bugetului,  nu exista niciun secret ca Parlamentul este pregatit sa le accepte, cu conditia ca exista un acord global, dar a doua parte, flexibilitatea, este la fel de importanta. Flexibilitatea nu este o concesie din partea Consiliului, ea este necesara pentru a finanta noi proiecte (…). Cel mai important lucru este sa rezolvam problema finantarii viitoare a UE. De aceea, aspectul legat de resursele proprii trebuie sa faca parte din acord. Nu este vorba despre revizuirea tratatelor, ci despre punerea in aplicare a prevederilor acestora!”

 Daniel Cohn-Bendit (grupul Verzilor/ALE, FR) a considerat ca Uniunea Europeana se afla la rascruce, intrebarea nefiind despre bani, ci despre promovarea in continuare a ideii europene sau nu. Dorim ca UE sa rezolve problemele care nu pot fi solutionate la nivel national, insa statele membre nu doresc sa confere Uniunii mijloacele necesare pentru a realiza acest lucru (…) Noi suntem pregatiti sa asteptam atat timp cat este nevoie, insa nu vom pune capat acestei dezbateri tocmai la jumatate de drum.”

 Grupul politic ECR a fost reprezentant de Lajos Bokros (HU), care a sustinut ca “500 de milioane de cetateni care platesc impozite nu pot intelege de ce nu s-a ajuns la un acord in primul an al tratatului de la Lisabona. … Dar se poate ajunge la un acord – daca ne putem intelege asupra flexibilitatii.  Daca putem cadea de acord asupra flexibilitatii, Parlamentul poate promite sa nu forteze guvernele sa faca declaratii politice. Va fi o rusine si mai mare sa nu putem obtine un acord nici de data aceasta.”

 Lothar Bisky (DE), din partea grupului GUE/NGL, a subliniat: “Noile competente nu pot fi finantate, cel putin nu in totalitate, in cadrul actualului buget. Statele membre trebuie sa poarte discutii cu Parlamentul pe tema resurselor proprii. Daca incetam dialogul, inseamna ca abandonam ideea integrarii europene”. El a avertizat de asemenea ca “contribuabilii net au tendinta de a uita ce inseamna solidaritatea.”

 Ultimul reprezentant al grupurilor politice a fost Marta Andreasen (EFD, UK), care a declarat in plen urmatoarele: “Sa fim cinstiti, negocierile privind bugetul pentru anul viitor nu au reusit din cauza ambitiei Parlamentului de a obtine cat mai multe puteri privind bugetul. Și ideea de a avea un impozit european a fost intotdeauna inacceptabila pentru noi.”

Raspunzand din partea Presedintiei UE, secretarul de stat belgian pentru buget Melchior Wathelet a insistat pe trei aspecte: bugetul pentru anul 2011, problema flexibilitatii si declaratia politica privind implicarea Parlamentului in discutiile privind viitoarele perspective financiare multianuale si dezbaterea privind resursele proprii. Ministrul belgian considera ca declaratia politica a fost adevarata problema in Consiliu, spunand  “Dar putem avea aceasta discutie. Este inscrisa in tratat si o vom avea, poate mai tarziu.”

 Presedintele Comisiei José Manuel Barroso a declarat: “Trebuie sa demonstram ca toti actorii participanti inteleg pe deplin implicatiile tratatului, ca o colaborare stransa intre institutii la cel mai inalt nivel politic este o consecinta naturala a angajamentului nostru comun de a adopta un cadru financiar adecvat pentru viitor.”

 “Vom folosi dreptul nostru de initiativa pentru a prezenta propuneri privind resursele proprii inainte de luna iunie a anului viitor. In mod evident, Parlamentul trebuie sa fie consultat pe aceasta tema”, a adaugat el. Domnul Barroso a sustinut de asemenea pozitia Parlamentului cu privire la flexibilitate, declarand ca “trebuie sa avem o majoritate calificata pentru un procent de 0.03% din PIB. Sper sa am un mesaj pozitiv din partea Consiliului cu privire la acest subiect.”

 Parlamentul European va vota joi, 25 noiembrie, o rezolutie pe tema negocierilor privind bugetul pentru anul 2011.