Asemanarea dintre cocosul din pilda tovarasului Stalin si parerea despre muncitorul roman a domnului Presedinte Basescu
Gheorghe Popa, jurist si economist
La inceputurile regimurilor totalitare circula o istorioara plina de talc. Se spune ca la una din intalnirile tovarasesti, Stalin a facut cadou fiecaruia dintre conducatorii tarilor fratesti, cate un cocos cu rugamintea ca la intalnirea urmatoare acestia sa aduca la Moscova si cocosul cadorisit. Ajunsi acasa tovarasii conducatori au dat ordin ca lighioana in cauza sa fie intretinuta dupa cele mai ridicate standarde in materie avicola, ca doar era cadou de la tatucu popoarelor.
La urmatoarea intalnire Stalin le-a spus interlocutorilor sa dea cateva comenzi cocosilor pentru a vedea cum raspund lighioanele la ordinele stapanilor. Cocosii bine hraniti si intretinuti, chiar daca au fost imbiati si ademeniti cu felurite bunatati, au ignorat total comenzile primite. Ba unii dintre ei si-au tratat stapanii cu spatele. Vazand acestea, Stalin poruncii sa i se aduca si cocosul sau pentru a arata tovarasilor conducatori ai tarilor fratesti cum stau lucrurile in materie de conducere a popoarelor. A fost adus astfel un cocos pricajit, zgribulit, ciufulit si mort de foame care pentru cateva graunte ciugulite din palma tatucului a executat toate comenzile primite.
In cazul nostru, in opinia Domnului Presedinte Basescu exprimata miercuri seara pe postul national de televiziune, cocosii reprezinta muncitori si bugetarii romani care, ingrasati cu clauzele din contractele individuale si colective de munca luate din actualul Cod al muncii, intorc spatele angajatorilor precum cocosii tovarasilor conducatori si bineinteles nu au randamentul dorit de patroni/angajatori. Pe cale de consecinta legislatia muncii trebuie „flexibilizata” astfel ca muncitorii si bugetarii sa fie la cheremul angajatorilor, sa le execute orbeste ordinele si sa ciuguleasca resturile aruncate drept salarii precum cocosul grauntele din palma tovarasului Stalin.
Nu a fost informat oare de cine trebuie cum se poarta unii angajatori atunci cand nu mai au nevoie de un salariat sau nu mai suporta figura sau atitudinea acestuia prin firma administrata ca pe propria mosie? Nu si-a pus niciodata intrebarea domnul Presedinte, cati salariati au puterea sa se lupte prin instante cu avocatii angajatorilor pentru a-si obtine drepturile conferite lor de actuala legislatie a munciii? Atunci il ajutam noi si ii putem spune ca pe simplul muncitor patronul nu il mai primeste la lucru iar bugetarului sau functionarului din firmele private i se cere imperios demisia, daca nu a fost cumva a fost obligat sa o semneze in alb la angajare. Referitor la numarul salariatilor care au puterea sa se lupte cu angajatorii cred ca pot fi numarati pe degete.
Cauza pentru care peste un milion de salariati nu au contracte de munca semnate, asa cum afirma dl. Presedinte in emisiunea amintita, nu o constituie frica angajatorilor de prevederile protectoare ale legislatiei muncii care i-ar impiedica sa disponibilizeze salariatii cand nu mai sunt de folos firmei, ci excesiva fiscalizare a veniturilor obtinute din salarii si mai ales multimea de contributii la diverse fonduri si fondulete pe care trebuie sa le plateasca angajatorul pentru salariile angajatilor.
Il rugam pe dl. Presedinte sa-l sfatuiasca pe dl. Boc sa mai coboare putin din abisul astral procentele contributiilor privind salariile si il asiguram ca dimensiunile alarmante ale fenomenului reprezentat de munca la negru se vor reduce proportional cu intelepciunea fiscala a Guvernului.
Asta cat mai repede pana cand nu gasesc angajatorii o solutie si pentru angajarea salariatilor romani potrivit legislatiei bulgaresti la firmele lor inregistrate deja in Bulgaria!
