Decizia Curtii Constitutionale nr. 1215/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) si art. 215 alin. (2) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 817 din 7 decembrie 2010 a fost publicat Decizia Curtii Constitutionale nr. 1215/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) si art. 215 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) si art. 215 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Kovacs Florin in Dosarul nr. 2.261/30/2009 al Tribunalului Timis – Sectia comerciala si de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens face referire la Decizia nr. 553 din 9 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 2.261/30/2009, Tribunalul Timis – Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) si art. 215 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Kovacs Florin.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textele criticate incalca principiul nediscriminarii, deoarece posibilitatea avuta de presedintele instantei potrivit art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila de a dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta nu este retinuta si in materie fiscala. De asemenea, se incalca si dispozitiile art. 21 din Legea fundamentala, deoarece contribuabilul este impiedicat sa obtina suspendarea executarii silite in temeiul art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila. Prin stabilirea unui cuantum exagerat al cautiunii, potrivit art. 215 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, se incalca dreptul la un proces echitabil, precum si accesul liber la justitie.
Totodata, sunt invocate si prevederile art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Tribunalul Timis – Sectia comerciala si de contencios administrativ arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 172 alin. (2) si art. 215 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007.
Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:
– Art. 172 alin. (2): “Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile.”;
– Art. 215 alin. (2): “Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare. Instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, o cautiune de pana la 2.000 lei.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 – Egalitatea in drepturi, art. 21 – Accesul liber la justitie, art. 24 – Dreptul la aparare, art. 53 – Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 57 – Exercitarea drepturilor si a libertatilor si art. 124 – Infaptuirea justitiei. Totodata, sunt invocate si prevederile art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 553 din 9 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, a statuat ca executarea silita este o etapa procedurala ulterioara stabilirii obligatiilor fiscale prin actul administrativ fiscal (titlul de creanta fiscala), act administrativ fiscal impotriva caruia debitorul (contribuabilul) poate formula contestatie in temeiul art. 205 din Codul de procedura fiscala. Mai mult, in temeiul prevederilor art. 215 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, “instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate […]”, ceea ce presupune ca executarea silita nu mai poate avea loc.
De asemenea, cu aceeasi ocazie Curtea a retinut ca, in temeiul dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are deplina libertate sa reglementeze prin lege norme de procedura, cu conditia ca acestea sa nu fie contrare Legii fundamentale. Imprejurarea ca in materie fiscala nu se aplica dispozitiile referitoare la suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala, prevazute la art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila, nu are semnificatia incalcarii dispozitiilor art. 21 din Constitutie, cata vreme, anterior executarii silite, debitorul a putut uza de toate caile legale pentru a stabili cu claritate atat suma datorata, cat si termenul de plata sau a suspendat chiar, la instanta competenta, executarea actului administrativ fiscal, beneficiind astfel de suficiente garantii privind accesul liber la justitie.
In ceea ce priveste critica referitoare la stabilirea unui cuantum exagerat al cautiunii, potrivit art. 215 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, se constata ca prin Decizia nr. 500 din 6 mai 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, Curtea a statuat ca instituirea obligatiei de plata a cautiunii ca o conditie a suspendarii executarii actului administrativ fiscal nu poate fi calificata ca o modalitate de a impiedica accesul liber la justitie, contrara prevederilor art. 21 din Constitutie, intrucat plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei formulate impotriva actului administrativ fiscal, ci cautiunea a fost instituita de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executarii actului administrativ fiscal.
Ratiunile care au impus adoptarea, in aceasta materie, a reglementarii criticate sunt aceleasi care au condus la reglementarea art. 403 din Codul de procedura civila, in ai carei termeni cautiunea – al carei cuantum este stabilit de judecator – constituie o conditie pentru a putea solicita si obtine suspendarea executarii pana la solutionarea contestatiei, intrucat, potrivit acestei reglementari, contestatia nu este suspensiva de executare prin ea insasi, creditorul are posibilitatea sa isi valorifice creanta chiar daca s-a formulat contestatie la executare, cata vreme nu s-a platit cautiunea, iar daca, drept urmare a platii acesteia, s-a dispus suspendarea, in masura in care contestatia este respinsa, are garantia repararii eventualului prejudiciu ce i-a fost astfel cauzat. La randul sau, debitorul, chiar daca nu are posibilitatea de a achita cautiunea si de a obtine suspendarea executarii, are dreptul, in situatia in care contestatia sa este admisa, la intoarcerea executarii.
Intrucat nu au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie, solutia adoptata in precedent, precum si considerentele pe care aceasta se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) si art. 215 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Kovacs Florin in Dosarul nr. 2.261/30/2009 al Tribunalului Timis – Sectia comerciala si de contencios administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 2010.