Decizia CC nr. 1461/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Opinie separata

In M. Of. nr. 860 din 22 decembrie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1461/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice – Directia Generala a Finantelor Publice Arad, in Dosarul nr. 3.591/108/2009 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civila, care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.710D/2010.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in Dosarele nr. 1.711D/2010 si nr. 1.712D/2010, avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice – Directia Generala a Finantelor Publice Arad in Dosarele nr. 4.575/108/2009 si nr. 6.113/108/2009 ale Curtii de Apel Timisoara – Sectia civila.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, avand in vedere identitatea de obiect a cauzelor, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.711D/2010 si nr. 1.712D/2010 la Dosarul nr. 1.710D/2010, care este primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenita inadmisibila.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 21 iunie 2010, pronuntate in dosarele nr. 3.591/108/2009, nr. 4.575/108/2009 si nr. 6.113/108/2009, Curtea de Apel Timisoara – Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice – Directia Generala a Finantelor Publice Arad, in cadrul solutionarii unor actiuni prin care se solicita plata unor despagubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnari cu caracter politic si masuri administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 138 alin. (5) potrivit carora “Nicio cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare”, ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului de catre Guvern si celelalte organe ale administratiei publice, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea in Uniunea Europeana si ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea in drepturi.
1. In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 138 alin. (5) si ale art. 111 alin. (1), autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, “este deosebit de important, defavorabil, cu majorari ale cheltuielilor bugetare de stat, cu atat mai mult cu cat nu se cunoaste cuantumul despagubirilor ce pot fi acordate persoanelor indreptatite”. Invoca in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 36/1996, precum si prevederile art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice. Totodata, arata ca proiectul legii in discutie a fost transmis Parlamentului spre adoptare de catre Guvern, iar inregistrarea proiectului de lege la Senat, ca prima Camera sesizata, a avut loc la data de 21 noiembrie 2007. Expunerea de motive nu a fost insotita de fisa financiara a actului normativ, care sa aiba in vedere dispozitiile art. 15 din Legea nr. 500/2002, singura analiza financiara fiind cea prevazuta la Sectiunea a 4-a – Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atat pe termen scurt, pentru anul curent, cat si pe termen lung, cerinta constitutionala nefiind respectata, iar legea fiind adoptata la 2 ani de la data analizei ce cuprindea modificarile cheltuielilor bugetare in anii 2008, 2009, 2010 si 2011.
Dincolo de faptul ca analiza financiara din expunerea de motive devenise caduca prin trecerea a 2 ani pana la adoptare, aceasta analiza nu satisface, in opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, exigentele constitutionale si legale, intrucat are un caracter formal, fara acoperire reala, estimand ca numarul de cereri nu va fi mai mare de 10.000, iar valoarea despagubirilor ce ar putea fi acordate de catre instantele de judecata pentru prejudiciul material suferit nu va depasi 33.000 lei de persoana. Or, pe de o parte, pana in luna ianuarie 2010, dupa 6 luni de aplicare a legii, doar pe rolul Tribunalului Constanta exista 600 de cauze cu un asemenea obiect, putandu-se estima ca numarul va ajunge la 3.600 la sfarsitul perioadei de 3 ani, la nivelul unui singur judet, iar pe de alta parte, instantele judecatoresti – in lipsa unor criterii legale de cuantificare a despagubirilor – au obligat statul la plata de despagubiri de zeci de ori mai mari, in valoare de 600.000 de euro.
2. Referitor la incalcarea dispozitiilor art. 148 alin. (2) din Constitutie, autorul exceptiei de neconstitutionalitate arata ca art. 104 din Tratatul de la Maastricht, instituind Uniunea Europeana (tratat care a devenit parte a dreptului intern “prin Legea nr. 154/2005”), reglementeaza o anumita disciplina bugetara, impunand statelor membre o obligatie generala, aceea de a evita deficitele publice excesive. Raportul dintre datoria publica si produsul intern brut (PIB) nu trebuie sa depaseasca “valorile de referinta” stabilite prin Protocol (anexa la Tratat), respectiv 3% pentru raportul dintre deficitul public prevazut sau real si PIB. Or, avand in vedere ca prin Legea bugetului de stat pe anul 2010 nr. 11/2010 deficitul bugetar s-a stabilit la 35.024,1 milioane lei si ca estimarea minimala este de peste 150.000 de cereri de chemare in judecata (3.600 x 42 judete) in cei 3 ani de aplicare si presupunand ca fiecare beneficiar va primi in medie 30.000 euro, efortul bugetar va fi de 1,5 miliarde euro anual, respectiv 6 miliarde lei (aproximativ 1% din PIB). Acoperirea acestor sume nu se va putea face nici prin alocare de sume suplimentare de la Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, nici prin rectificari bugetare.
3. Privitor la incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, autorul exceptiei de neconstitutionalitate arata ca prin prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu se realizeaza un tratament juridic unitar pentru persoanele care au suferit condamnari cu caracter politic sau masuri administrative asimilate acestora, intrucat se produce o inechitate sociala a reparatiei acordate cu titlu de prejudiciu moral in cadrul aceleiasi categorii de beneficiari, in egala masura avand impact moral incontestabil “privarea de libertate in locuri de detentie sau pentru efectuarea de cercetari; internarea in spitale de psihiatrie; stabilirea de domiciliu obligatoriu; stramutarea intr-o alta localitate; deportarea in strainatate, dupa 23 august 1944, pentru motive politice; exmatricularea din scoli, licee si facultati; incetarea contractului de munca sau retrogradarea, dispuse din motive politice”. Exista o categorie de persoane care au fost persecutate de regimul politic si nu au beneficiat pana la aparitia Legii nr. 221/2009 de o minima reparatie morala, insa prin dispozitiile legale contestate se creeaza situatia unei discriminari intre cei condamnati politic si cei supusi unor masuri administrative cu caracter politic, de vreme ce legiuitorul nu face distinctia intre situatia in care s-a aflat o persoana supusa unui regim de detentie si situatia in care s-a aflat o persoana asupra careia s-a luat o masura administrativa. Totodata, se creeaza discriminari intre persoanele care au obtinut o minima reparatie inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 221/2009 si cele care obtin aceste despagubiri dupa acest moment.
Raspunderea statului trebuie sa se faca in acord cu principiul proportionalitatii, iar posibilitatea compensarii prejudiciului moral cu o suma de bani stabilita cu titlu de daune morale are drept scop nu atat a repune victima intr-o situatie similara cu cea avuta anterior, cat a-i procura satisfactia de ordin moral, susceptibila mai mult de o recunoastere a insasi masurii luate asupra sa, ca fiind abuziva, principiu urmarit de legiuitorul roman atat prin Decretul-lege nr. 118/1990 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, cat si prin Legea nr. 221/2009.
In final arata ca, referitor la daunele morale in general, sub aspectul cuantumului, statuand in echitate, astfel cum prevede art. 41 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a adoptat o pozitie moderata prin acordarea unor sume rezonabile, cu titlu de reparatie morala, invocand, cu titlu de exemplu, “Cauza Taralunga, Cauza Temesan sau Cauza Oancea”.
Curtea de Apel Timisoara – Sectia civila nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din incheierile de sesizare, il constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, care aveau urmatoarea redactare:
– Art. 5 alin. (1) lit. a): “(1) Orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare;”
Dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, dispozitiile modificatoare avand urmatoarea redactare:
“Art. I – Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
<<a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare in cuantum de pana la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendentii de gradul al II-lea;>>”.
Curtea constata ca art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 modifica si completeaza dispozitiile de lege criticate, prin introducerea a 3 puncte ce stabilesc plafoane maxime ale cuantumului despagubirilor, iar fraza a doua a art. 5 alin. (1) lit. a) din lege a fost preluata si completata prin art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 referitor la introducerea unui nou alineat al art. 5, si anume alin. (1^1).
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozitiile de modificare si de completare se incorporeaza, de la data intrarii lor in vigoare, in actul de baza, identificandu-se cu acesta.
Prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. III/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, instanta de contencios constitutional a statuat ca, in cazul in care, dupa invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate in fata instantelor judecatoresti, prevederea legala supusa controlului a fost modificata, Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii prevederii legale, in noua sa redactare, numai daca solutia legislativa din legea modificata este, in principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificarii.
Or, Curtea observa ca dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate si completate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010, cuprind doua solutii legislative distincte, si anume: pe de-o parte, teza intai privind acordarea unor despagubiri (solutie legislativa preluata si de dispozitiile modificatoare), iar pe de alta parte, teza a doua, adica pct. 1 – 3 ale lit. a), referitoare la plafonarea cuantumului acestor despagubiri (solutie legislativa introdusa prin dispozitiile modificatoare).
Intrucat in cauza de fata autorul exceptiei de neconstitutionalitate critica solutia legislativa de acordare a despagubirilor [solutie cuprinsa si de dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, in forma anterioara modificarii], Curtea constata ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, asadar, numai dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, care au urmatorul cuprins: “(1) Orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare in cuantum de pana la: [… ]”.
Statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, in calitate de autor al exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca textul de lege criticat incalca prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea in drepturi, ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului de catre Guvern si celelalte organe ale administratiei publice, ale art. 138 alin. (5) potrivit carora “Nicio cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare” si ale art. 148 alin. (2) privind integrarea in Uniunea Europeana.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 si nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009 sunt neconstitutionale.
Curtea observa ca, desi aceste decizii nu au fost publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, pana la data pronuntarii prezentei decizii, sunt aplicabile in cauza dispozitiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 care prevad ca “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale”, astfel ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila.
Prin urmare, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate (opozabil Curtii Constitutionale de la data pronuntarii deciziilor de admitere a exceptiei, respectiv 21 octombrie 2010, iar nu de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, care inca nu s-a efectuat) a intervenit dupa sesizarea Curtii, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa ca devenita inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge ca devenita inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice – Directia Generala a Finantelor Publice Arad in dosarele nr. 3.591/108/2009, nr. 4.575/108/2009 si nr. 6.113/108/2009 ale Curtii de Apel Timisoara – Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 noiembrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,
Ionita Cochintu

OPINIE SEPARATA

Imi exprim dezacordul cu solutia adoptata de Curtea Constitutionala cu votul majoritatii membrilor sai:
Consider ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, astfel cum a fost formulata de statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
1. In primul rand, exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata de catre Ministerul Finantelor Publice, se refera numai la aspecte de oportunitate a reglementarii criticate, si anume la imposibilitatea financiara a statului de a suporta cheltuielile legate de acordarea unor despagubiri foarte mari stabilite de instantele de judecata, in valoare de pana la 600.000 euro. Or, reglementarea acordarii de despagubiri pentru daunele morale suferite de fostii detinuti politici reprezinta o problema de legiferare, care este de competenta exclusiva a autoritatii legiuitoare, asa cum rezulta din art. 61 alin. (1) din Constitutie.
2. In al doilea rand, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, atunci cand analizeaza incidenta acordarii despagubirilor pentru daune morale, in temeiul art. 41 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ia in considerare prejudiciul moral, adica repararea starii de temere, a neplacerilor si a incertitudinilor care au rezultat din incalcarea dispozitiilor Conventiei, precum si a altor daune nemateriale. (A se vedea Hotararea din 19 ianuarie 2010, pronuntata in Cauza Andreescu Muraret si altii impotriva Romaniei, paragraful 29, si Hotararea din 10 noiembrie 2004, pronuntata in Cauza Ernestina Zullo impotriva Italiei, paragraful 25.) Mai mult, atunci cand diferitele elemente care constituie prejudiciul nu pot face obiectul unui calcul exact sau atunci cand distinctia dintre daunele materiale si daunele morale se dovedeste a fi dificila, Curtea poate fi determinata sa le analizeze de o maniera globala. (A se vedea Hotararea din 6 aprilie 2000 in Cauza Comingersoll impotriva Portugaliei, paragraful 29.) Criteriul general invocat de instanta de la Strasbourg este acela ca trebuie sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre despagubirile acordate si incalcarea Conventiei, cum este in speta, atingerea adusa reputatiei, avandu-se in vedere, totodata, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora (Hotararea din 13 iulie 1995, pronuntata in Cauza Tolstoy Miloslovsky impotriva Regatului Unit al Marii Britanii).
3. In ceea ce priveste acordarea de despagubiri materiale pentru daunele morale suferite de fostii detinuti politici, invoc din nou fundamentul juridic si etic al Legii nr. 221/2009 continut in motivele emiterii acestui act normativ si efectele reparatorii ale acestuia. Legea se refera la victimele regimului totalitar comunist stabilit in Romania dupa 6 martie 1945. Acest regim a fost condamnat de mai multe texte internationale. Primul document important, care a incercat sa abordeze regimul totalitar prin analizarea acestuia, il reprezinta Rezolutia nr. 1.096 privind masurile de lichidare a mostenirii fostelor regimuri totalitare comuniste, din 1996 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, care se refera la masurile de eliminare a mostenirii fostelor sisteme totalitare comuniste. Este considerat ca totalitarismul comunist este o versiune noua a vechii tiranii (cf. Hanah Arendt, Originile totalitarismului, Humanitas, 2006; pentru condamnarea regimului comunist din Romania, Vladimir Tismaneanu si altii, Raportul Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste in Romania).
Prin aceasta rezolutie se prevede in mod expres faptul ca masurile care trebuie luate in vederea reabilitarii victimelor justitiei totalitare comuniste trebuie sa stabileasca reparatii care nu vor fi mai mici decat ale celor condamnati pe nedrept pentru comiterea de crime. In acest sens trebuie tinut cont si de dispozitiile art. 504 si 505 din Codul de procedura penala, care se refera la repararea de catre stat a pagubei suferite. In conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, fixandu-se un cuantum exact, nu se mai regaseste aplicarea acestor articole.
Aceasta rezolutie a fost precedata de Recomandarea Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei nr. 6.615 din 7 mai 1992 adresata Comitetului de Ministri, in care este atrasa atentia asupra faptului ca “diferite tari din Europa Centrala si de Est” au adoptat masuri de “decomunizare” incompatibile cu standardele europene in materie de drepturi ale omului, precum si de Rezolutia 1.481/2006 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, intitulata “Necesitatea condamnarii internationale a crimelor regimurilor comuniste totalitare”.
Cel mai recent document oficial care se ocupa cu problematica regimului comunist este Declaratia de la Vilnius a Adunarii Parlamentare a Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa, adoptata in 2009. Declaratia cuprinde o rezolutie care are in centrul atentiei respectarea drepturilor omului si a libertatilor civile. Documentul aminteste importanta aplicarii masurilor de prevenire a actiunilor antisemite si readuce aminte statelor membre de angajamentul luat de acestea, in Declaratia din 1990 de la Copenhaga, “de a condamna clar si fara echivoc totalitarismul”.
4. Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, notiunea “bunuri” priveste atat bunurile actuale avand o valoare patrimoniala (a se vedea Hotararea din 23 noiembrie 1983, pronuntata in Cauza Van der Mussele impotriva Belgiei, Series A no. 70, p. 23, & 48), cat si, in situatii precis delimitate, creantele determinate potrivit dreptului intern corespunzatoare unor bunuri cu privire la care cel indreptatit poate avea o speranta legitima ca ar putea sa se bucure efectiv de dreptul sau de proprietate. (A se vedea Hotararea din 20 noiembrie 1995, pronuntata in Cauza Pressos Compania Naviera S.A. si altii impotriva Belgiei, Series A no. 332, p. 21, & 31, Hotararea pronuntata in Cauza Draon impotriva Frantei [MC], nr. 1.513/03, & 65, CEDO 2005-IX, Hotararea pronuntata in Cauza Gratzinger si Gratzingerova impotriva Cehiei (dec.) [GC], no. 39.794/98, ECHR 2002-VII, & 69, Hotararea din 11 iunie 2009, pronuntata in Cauza Trgo impotriva Croatiei.)
Tot potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, atunci cand un stat contractant, dupa ce a ratificat Conventia si implicit Protocolul nr. 1, adopta o legislatie prin care stabileste restituirea totala sau partiala a bunurilor confiscate de regimul anterior, se poate considera ca noul cadru juridic creeaza un nou drept de proprietate pentru categoria de persoane care indeplinesc anumite conditii. (A se vedea Hotararea din 22 iunie 2004, pronuntata in Cauza Broniowski impotriva Poloniei [MC], nr. 31.443/96, & 125, CEDO 2004-V.)
5. In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor pentru daune morale, consider ca acesta este la latitudinea instantei de judecata, in virtutea dreptului suveran al judecatorului de a aprecia. In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotararea din 28 mai 2002 in Cauza Beyeler contra Italiei, a acordat cea mai mare suma de despagubiri de pana acum, in valoare de 1.300.000 euro, proprietarului unei galerii de arta, cu titlu de compensatii pentru pictura “Portrait of a Young Peasant” a lui Vincent Van Gogh.

Judecator,
Iulia Antoanella Motoc,
profesor universitar doctor

Aceasta opinie separata se refera si la deciziile nr. 1.462, 1.463, 1.464, 1.465, 1.466, 1.467 din 9 noiembrie 2010 si la deciziile nr. 1.482, 1.483, 1.485, 1.486, 1.487, 1.488 din 11 noiembrie 2010.