In procesul penal, Fondul de protectie a victimelor strazii are calitatea de parte responsabila civilmente si poate fi obligat singur, iar nu in solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate

In M. Of. nr. 866 din 23 decembrie 2010 a fost publicata Decizia nr. 3/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite.
Din cuprins:
DECIZIA Nr. 3
din 15 iunie 2010

Dosar nr. 3/2010
Sub presedintia doamnei judecator Lidia Barbulescu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii cu privire la stabilirea calitatii procesuale a Fondului de protectie a victimelor strazii (art. 25^1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare) si a posibilitatii obligarii acestuia, in cadrul procesului penal, la despagubiri civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate pentru raspundere civila.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind prezenti 73 de judecatori din 113 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Scutea Gabriela – adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca, in procesul penal, Fondul de protectie a victimelor strazii are calitatea de parte responsabila civilmente, conform art. 24 alineatul ultim din Codul de procedura penala. Acesta va raspunde civil pentru inculpat, suportand plata despagubirilor pe care le avanseaza si pe care, in final, le va recupera pe calea regresului.
Constatandu-se ca pentru pronuntarea asupra chestiunilor de drept la care se refera recursul in interesul legii se impune ca Sectia civila si de proprietate intelectuala sa formuleze un punct de vedere cu privire la practica neunitara pronuntata in aceasta materie, in vederea deliberarii, pronuntarea a fost amanata la 7 iunie 2010 si apoi la 15 iunie 2010.

SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
I. In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar cu privire la calitatea procesuala a Fondului de protectie a victimelor strazii si la posibilitatea obligarii acestuia, in cadrul procesului penal, la despagubiri civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate pentru raspundere civila, examenul jurisprudentei evidentiind 5 orientari.
Potrivit primei orientari a practicii, instantele au considerat Fondul un garant si l-au obligat, cu sau fara mentionarea expresa a acestei calitati, in solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor. Temeiul in drept al acestei obligari l-au constituit fie dispozitiile art. 998 si urmatoarele din Codul civil, fie dispozitiile art. 998 si urmatoarele din Codul civil alaturi de dispozitiile privind Fondul de protectie a victimelor strazii, fie chiar dispozitiile art. 1003 din Codul civil.
Intr-o a doua orientare, instantele au considerat Fondul de asemenea un garant si au motivat lipsa calitatii acestuia de parte responsabila civilmente, obligandu-l, cu invocarea dispozitiilor privind Fondul de protectie a victimelor strazii, la plata despagubirilor in solidar cu inculpatul sau singur ori au obligat numai inculpatul, Fondului constatandu-i calitatea de garant al obligatiei de despagubire in cauza.
Potrivit celei de-a treia orientari a practicii, s-a considerat ca Fondul are calitatea de asigurator de raspundere civila, fiind obligat in solidar cu inculpatul la plata despagubirilor.
In a patra orientare a practicii, instantele au considerat Fondul garant al obligatiei de despagubire, mentionand expres acest aspect, obligand numai inculpatul la plata despagubirilor. O parte a acestei jurisprudente a motivat introducerea in cauza a Fondului numai pentru opozabilitatea hotararii.
Intr-o ultima orientare, instantele au considerat ca Fondul nu poate avea o simpla obligatie de garantare a despagubirii, nefiind un simplu garant, ci “un obligat principal” la despagubirea persoanei pagubite. In aceasta orientare s-a retinut ca, in procesul penal, nu exista decat partile definite in dispozitiile art. 23 – 24 din Codul de procedura penala, aceea de garant nefiind una dintre ele; printr-un ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nu se pot crea parti, participanti in procesul penal, si, pentru acest motiv, nu se poate vorbi de un garant, ca participant in procesul penal.
II. Analizand problema de drept care formeaza obiectul recursului in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite constata urmatoarele:
Legislatia comunitara reglementeaza asigurarea de raspundere civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei raspunderi in Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 septembrie 2009, prin care au fost codificate: Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislatiilor statelor membre cu privire la asigurarea de raspundere civila auto si introducerea obligatiei de asigurare a acestei raspunderi, a doua Directiva 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislatiilor statelor membre privind asigurarea de raspundere civila pentru pagubele produse de autovehicule, a treia Directiva a Consiliului 90/232/CEE din 14 mai 1990 privind armonizarea legislatiei statelor membre referitoare la asigurarea de raspundere civila pentru pagubele produse de autovehicule, Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la asigurarea de raspundere civila auto si de modificare a directivelor 73/239/CEE si 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directiva privind asigurarea auto) si Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE si 90/232/CEE si a Directivei 2000/26/CE.
Cap. 4 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de raspundere civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei raspunderi (versiunea codificata) stabileste regulile referitoare la despagubirea pentru prejudiciile cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost indeplinita obligatia de asigurare.
Art. 10 din cap. 4 al Directivei 2009/103/CE, consacrat “organismului responsabil cu despagubirea”, stabileste in alin. (1) paragraful 1 ca “fiecare stat membru instituie sau autorizeaza un organism responsabil cu despagubirea, cel putin in limitele obligatiei de asigurare, a pagubelor materiale sau a vatamarilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost indeplinita obligatia de asigurare”, iar in alin. (1) paragraful 2 teza finala ca “statele membre nu pot autoriza organismul sa conditioneze plata despagubirii de dovedirea de catre victima, intr-un fel sau altul, a incapacitatii sau refuzului persoanei responsabile de a plati”.
In indeplinirea obligatiei de transpunere in dreptul intern a prevederilor cuprinse in directivele privind asigurarea de raspundere civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei raspunderi, prin dispozitiile art. 25^1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost reglementat Fondul de protectie a victimelor strazii – “organism responsabil cu despagubirea”, in sensul art. 10 din Directiva 2009/103/CE.
Scopul constituirii Fondului de protectie a victimelor strazii este, potrivit dispozitiilor art. 25^1 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, intre altele, acela de a despagubi persoanele pagubite prin accidente de vehicule, “daca autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a ramas neidentificat sau nu era asigurat pentru raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate ca, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, proprietarul acestuia avea obligatia sa incheie o astfel de asigurare”.
Normele privind Fondul de protectie a victimelor strazii, adoptate in temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si puse in aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 1/2008, cu modificarile ulterioare, prevad: in art. 3 alin. (1), ca Fondul acorda despagubiri persoanelor pagubite prin accidente de vehicule, daca vehiculul care a provocat accidentul a ramas neidentificat ori nu era asigurat pentru raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate ca legea prevedea obligativitatea asigurarii; in art. 3 alin. (3), ca in cazul in care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost indeplinita obligatia de a incheia asigurarea R.C.A., “Fondul acorda persoanelor prejudiciate despagubiri atat pentru daune materiale, cat si pentru vatamari corporale sau decese”; iar in art. 3 alin. (4) teza I, ca “Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligatiei de despagubire fara insa a putea opune persoanelor pagubite beneficiul de discutiune in raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului”.
Aceleasi norme reglementeaza, in acord cu art. 10 din Directiva 2009/103/CE, procedura prin care Fondul acorda despagubiri persoanelor pagubite prin accidente de vehicule, pe baza unei cereri de despagubire – procedura ce constituie regula in materia despagubirii persoanelor pagubite prin accidente de vehicule, provocate fie de un vehicul neidentificat, fie de un vehicul pentru care nu a fost indeplinita obligatia de asigurare.
Nici legislatia comunitara, nici dreptul intern nu exclud insa posibilitatea valorificarii drepturilor persoanelor pagubite prin accidente de vehicule in raport cu Fondul de protectie a victimelor strazii pe calea actiunii in justitie. In acest caz, Normele privind Fondul de protectie a victimelor strazii prevad: in art. 11 alin. (1), ca drepturile persoanelor pagubite prin accidente de vehicule supuse inmatricularii, in care autorul a ramas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercita impotriva Fondului; in art. 11 alin. (2), ca “persoanele prejudiciate care au inaintat actiune in justitie impotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despagubite de Fond in baza hotararii judecatoresti”, Fondul avand “legitimare procesuala pasiva, in calitate de garant al obligatiei de despagubire, in limitele si in conditiile prevazute de reglementarile legale in vigoare”; iar in art. 13 teza I, ca “dupa plata despagubirilor, Fondul se subroga in drepturile persoanelor prejudiciate”.
Atat dispozitiile legislatiei comunitare, cat si dispozitiile dreptului intern stabilesc asadar reguli speciale conform carora Fondul de protectie a victimelor strazii acorda despagubiri persoanelor pagubite prin accidente de vehicule. In cadrul acestor reguli se disting cele referitoare la valorificarea drepturilor persoanelor pagubite pe calea actiunii in justitie, potrivit carora: drepturile persoanelor pagubite prin accidente de vehicule, in care autorul a ramas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercita impotriva Fondului; persoanele prejudiciate care au inaintat actiune in justitie impotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despagubite de Fond in baza hotararii judecatoresti; Fondul are legitimare procesuala pasiva, in calitate de garant al obligatiei de despagubire, fara insa a putea opune persoanelor pagubite beneficiul de discutiune in raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului; iar dupa plata despagubirilor, Fondul se subroga in drepturile persoanelor prejudiciate.
In ipoteza in care accidentul a fost provocat de un vehicul ce nu este asigurat de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, drepturile persoanei pagubite pot fi valorificate prin exercitarea actiunii civile alaturate actiunii penale in cadrul procesului penal.
In conformitate cu dispozitiile art. 14 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, actiunea civila, care poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si a partii responsabile civilmente, iar potrivit art. 24 alin. 3 din acelasi cod, persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului se numeste parte responsabila civilmente.
Or, in raport cu dispozitiile Legii nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale normelor adoptate in temeiul acestei legi, Fondul de protectie a victimelor strazii este persoana chemata sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, autor al accidentului, in ipoteza in care vehiculul nu este asigurat de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule si, in consecinta, in aceasta ipoteza, Fondul are calitatea de parte responsabila civilmente.
Raspunderea civila a Fondului de protectie a victimelor strazii, ca parte responsabila civilmente, este insa guvernata de regulile speciale cuprinse in dispozitiile Legii nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale normelor adoptate in temeiul acesteia, dispozitii care transpun legislatia comunitara, urmaresc obiectivul inscris in preambulul Directivei 2009/103/CE ca victima sa nu ramana nedespagubita in cazul in care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat (pct. 14) si pornesc de la ideea, reflectata in preambulul aceleiasi directive, ca, in cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despagubeste victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o pozitie mai buna decat victima la intentarea unei actiuni impotriva partii responsabile (pct. 18). In acest sens, Normele privind Fondul de protectie a victimelor strazii stabilesc, in art. 11 alin. (1) si (2), ca drepturile persoanelor prejudiciate se exercita impotriva Fondului si ca aceste persoane vor fi despagubite de Fond in baza hotararii judecatoresti, iar in art. 13 ca, dupa plata despagubirilor, Fondul se subroga in drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului avand obligatia sa ramburseze Fondului despagubirile platite. Normele invocate conduc la concluzia ca Fondul va putea fi obligat, singur, la plata despagubirilor, iar dupa plata acestora se va subroga in drepturile persoanelor prejudiciate, indreptandu-se impotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despagubirilor achitate.
Prin urmare, solutionand actiunea civila alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, instanta de judecata, prin hotarare judecatoreasca, va putea obliga Fondul, singur, iar nu in solidar cu inculpatul, autor al accidentului, la plata despagubirilor pentru prejudiciile produse prin accident, in ipoteza in care vehiculul nu este asigurat de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili – in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 25^1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele ale art. 24 din Codul de procedura penala – ca, in procesul penal, Fondul de protectie a victimelor strazii are calitatea de parte responsabila civilmente si poate fi obligat singur, iar nu in solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:

Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 25^1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele ale art. 24 din Codul de procedura penala, se stabileste ca:
In procesul penal, Fondul de protectie a victimelor strazii are calitatea de parte responsabila civilmente si poate fi obligat singur, iar nu in solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 15 iunie 2010.