Decizia Curtii Constitutionale nr. 1495/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) si art. 138 alin. (1) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 55 din 21 ianuarie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1495/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) si art. 138 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) si art. 138 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Florin Ciuca in Dosarul nr. 1.012/211/2009 al Tribunalului Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 1.012/211/2009, Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) si art. 138 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Florin Ciuca.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca, in procedura de executare silita a creantelor fiscale, titlul executoriu este reprezentat de actele administrativ-fiscale care atesta scadenta creantei fiscale. Pentru executarea silita a creantelor fiscale este suficient ca actul administrativ fiscal sa ajunga la scadenta, fara a fi nevoie de interventia unor alte organe sau institutii care sa confirme caracterul executoriu al actului administrativ ce constata creanta fiscala. Astfel, executorul fiscal este liber sa aprecieze asupra legalitatii si temeiniciei cererii de executare silita formulate de organul fiscal intocmai ca o instanta de judecata, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Legea fundamentala. In continuare, autorul exceptiei face referire la Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 prin care Curtea Constitutionala a constatat ca modificarea art. 373^1 din Codul de procedura civila, prin dispozitiile art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, a determinat desfiintarea unei importante garantii a dreptului la un proces echitabil al tuturor partilor implicate in procedura executarii silite, prin inlaturarea controlului instantelor judecatoresti asupra inceperii acestei proceduri, fiind incalcate astfel dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (4), art. 21 alin. (3) si ale art. 126 alin. (1), cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale, facand referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 458 din 31 martie 2009 si aratand ca exista o similitudine de situatie din punctul de vedere al aplicarii procedurii speciale reglementate de Codul de procedura fiscala in raport cu procedura de drept comun in materia executarii silite, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului arata ca dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale care stabilesc ca statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale. De asemenea, arata ca dispozitiile criticate nu contravin nici dispozitiilor constitutionale ale art. 126 alin. (1) potrivit carora justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 136 alin. (1) si art. 138 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Dispozitiile art. 136 alin. (1) au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010.
Dispozitiile criticate au urmatorul continut:
– Art. 136 alin. (1): “In cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedeaza la actiuni de executare silita, potrivit prezentului cod, cu exceptia cazului in care exista o cerere de restituire/rambursare in curs de solutionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanta fiscala datorata de debitor.”;
– Art. 138 alin. (1): “Executarea silita se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Acestia trebuie sa detina o legitimatie de serviciu pe care trebuie sa o prezinte in exercitarea activitatii.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale si art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justitiei prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca prevederile art. 56 alin. (1) din Constitutie stabilesc existenta unei obligatii exprese a fiecarui cetatean de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice, incasarea acestora constituind sursa principala de venituri a statului.
Spre deosebire de executarea silita de drept comun, specific executarii silite a creantelor fiscale este faptul ca aceasta faza a procedurii fiscale este pornita si se desfasoara de catre organele fiscale fara incuviintarea altor organe ale statului, in speta instanta de judecata. Titlul de creanta fiscal devine ope legis titlu executoriu, astfel ca el va fi pus in executare fara a mai fi necesara parcurgerea vreunei proceduri prealabile ca in cazul unui titlu de creanta din dreptul comun.
Avand in vedere cele expuse mai sus, Curtea constata ca se afla in prezenta unor norme de procedura speciale, derogatorii de la regulile generale, ce sunt determinate de faptul ca obiectul executarii silite in acest domeniu il reprezinta incasarea creantelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, interesul general ocrotit impunand adoptarea unor reguli care sa asigure protejarea eficienta a creantelor statului si recuperarea lor cu prioritate. De altfel, pentru realizarea veniturilor publice, legiuitorul, in conformitate cu Legea fundamentala, a prevazut intotdeauna norme derogatorii, cu scopul de a face mai eficienta executarea si pentru a-i imprima un ritm mai accelerat.
In continuare, Curtea constata existenta unei abordari constante a instantei de contencios constitutional in sensul ca adoptarea unui regim juridic special in materia creantelor bugetare isi gaseste fundamentul constitutional in dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, conform carora statul trebuie sa asigure, printre altele, protejarea intereselor nationale in activitatea financiara. Acest temei constitutional justifica un drept special, de preferinta in favoarea statului, in ceea ce priveste efortul de incasare a creantelor bugetare si de asigurare a veniturilor publice la bugetul de stat. Numai daca dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi in masura sa isi indeplineasca doua dintre obligatiile fundamentale ce i-au fost prescrise prin art. 47 alin. (1) si art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie: sa adopte masuri de protectie sociala, apte sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent, si sa creeze conditiile necesare pentru cresterea calitatii vietii.
De asemenea, Curtea observa ca, potrivit art. 12 din Codul de procedura fiscala, relatiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta, in scopul realizarii cerintelor legii. Astfel, contribuabilul trebuie sa isi achite de bunavoie obligatiile fiscale, organele fiscale care administreaza creantele respective fiind abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita numai daca contribuabilul nu isi indeplineste obligatia de plata.
In final, Curtea retine ca in dezvoltarea prevederilor constitutionale ale art. 21 si art. 172 din Codul de procedura fiscala, realizand o concretizare a liberului acces la justitie in materia executarii silite a creantelor fiscale, dispune in sensul ca persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor legale, precum si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) si art. 138 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Florin Ciuca in Dosarul nr. 1.012/211/2009 al Tribunalului Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 2010.