Decizia Curtii Constitutionale privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii

Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Plenului Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii

Cu adresa nr.4926 din 23 decembrie 2010, secretarul general al Senatului Romaniei a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulata de un grup de 30 de senatori, in conformitate cu prevederile art.146 lit.l) din Constitutie si art.27 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, pentru exercitarea controlului de constitutionalitate asupra Hotararii Plenului Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.17958 din 23 decembrie 2010 si constituie obiectul Dosarului nr.4807L/2/2010.

La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile celor 30 de senatori. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Nicolae Dobra, Tudor Udristoiu, Toader Mocanu, Petru Basa, Vasile Pintilie, Marian-Iulian Rasaliu, Ioan Sbirciu, Vasile Nistor, Mihai Nita, Mircea-Marius Banias, Fillip Petru, Gheorghe Birlea, Viorel-Riceard Badea, Sorina-Luminita Placinta, Iosif Secasan, Serban Radulescu, Gabriel Berca, Alexandru Peres, Tudor Panturu, Ion Bara, Dorin Paran, Gheorghe David, Ovidiu Marian, Ion Ruset, Iulian Urban, Dumitru-Florian Staicu, Orest Onofrei, Feldman Radu Alexandru, Radu Mircea Berceanu si Dorel Jurcan.

Autorii sesizarii considera neconstitutionala Hotararea Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece contravine prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(5), art.133 alin.(2) lit.a), (4) si (7) si art.148 alin.(4), dispozitiilor art.18 alin.(3) si (4), art.38 alin.(1), art.51 alin.(1) si art.55 alin.(1) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si art.33 alin.(3) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr.327/2005.

In acest sens, autorii contestatiei sustin ca prin Hotararea Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010 a fost validata alegerea unui numar de 11 magistrati in calitate de membri alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii, dintr-un numar total de 14 membri. Trei dintre cei 11 magistrati alesi pentru componenta viitorului Consiliu Superior al Magistraturii, respectiv Lidia Barbulescu, Dan Lupascu si Nicolae Dan Chiujdea, au candidat pentru un nou mandat si au fost alesi, desi Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii interzice al doilea mandat. Totodata, in componenta viitorului Consiliu Superior al Magistraturii au ramas alti trei membri, pe motiv ca nu si-au epuizat mandatele de sase ani validate in anul 2006, anume Ana Cristina Labus, Gratiana Daniela Petronela Isac si Dimitrie Bogdan Licu, care au inlocuit magistrati ai Consiliului Superior al Magistraturii carora le-au incetat mandatele inainte de expirarea duratei acestora, prin pensionare sau demisie. In continuare, autorii sesizarii considera ca prin adoptarea acestei hotarari au fost ignorate concluziile Raportului din iulie 2010 al Comisiei Uniunii Europene catre Parlamentul European si Consiliul cu privire la progresele realizate de Romania in cadrul mecanismului de cooperare si verificare.

In temeiul art.27 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, la data de 24 decembrie 2010, Curtea Constitutionala a solicitat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

Presedintele Senatului a comunicat punctul de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate, la data de 14 ianuarie 2011, in care apreciaza ca aceasta este neintemeiata. In acest sens, arata ca, pe baza raportului favorabil intocmit de Comisia juridica, plenul Senatului, constatand ca nu au fost depuse contestatii referitoare la legalitatea procedurilor de alegere si ca au fost respectate toate dispozitiile legale, in vigoare, in materia acestor proceduri, a validat lista finala cuprinzand magistratii alesi, prin Hotararea nr.43 din 22 decembrie 2010. In final, arata ca potrivit art.18 alin.(4) teza a doua din Legea nr.317/2004, “refuzul validarii nu poate interveni decat in cazul incalcarii legii in procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii si numai daca aceasta incalcare a legii are drept consecinta influentarea rezultatului alegerilor.”

In temeiul art.77 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, la data de 24 decembrie 2010, Curtea Constitutionala a solicitat Presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii informatiile pe care le detine in legatura cu indeplinirea conditiilor de legalitate a procedurilor de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, validati prin Hotararea Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010.

Documentatia solicitata in vederea solutionarii sesizarii de neconstitutionalitate a Hotararii Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010 a fost comunicata Curtii Constitutionale la data de 27 decembrie 2010.

De asemenea, la data de 24 decembrie 2010, Curtea Constitutionala a solicitat Secretarului General al Senatului stenograma sedintei de validare, respectiv raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, pe baza caruia au fost validati, prin Hotararea Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010, magistratii alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Secretarul General al Senatului a comunicat Curtii Constitutionale documentele solicitate cu adresa nr.48 din 12 ianuarie 2011, inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.229 din 12 ianuarie 2011.

CURTEA CONSTITUTIONALA,

examinand sesizarea, punctul de vedere al Presedintelui Senatului, lucrarile si documentele depuse la dosar, raportul intocmit de judecatorul-raportor, Hotararea Plenului Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010, prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala este o autoritate independenta de toate celelalte autoritati publice sau puteri, care isi gaseste reglementarea in cuprinsul Legii fundamentale, avand ca scop garantarea suprematiei acesteia.

Prevederile constitutionale ale art.146 lit.l) stabilesc ca instanta constitutionala indeplineste si alte atributii prevazute de legea sa organica. In sensul acestor prevederi constitutionale, au fost completate dispozitiile art.27 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, stabilindu-se o noua competenta, anume controlul constitutionalitatii hotararilor plenului Camerei Deputatilor, hotararilor plenului Senatului si hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului.

Curtea constata ca pot fi supuse controlului de constitutionalitate numai hotararile Parlamentului, adoptate dupa conferirea noii competente, hotarari care afecteaza valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional.

Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate fundamentala a statului, reglementata de prevederile art.133 si art.134 din Constitutie, cuprinse in Sectiunea a 3-a din Capitolul VI intitulat Autoritatea judecatoreasca al Titlului III – Autoritatile publice.

In acest sens, Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010, de validare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii intra sub incidenta dispozitiilor art.27 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.807 din 3 decembrie 2010.

In temeiul dispozitiilor art.146 lit.l) din Constitutie, precum si ale art.1, art.3 alin.(2), art.10, art.27 si art.28 din Legea nr.47/1992 Curtea Constitutionala, fiind legal sesizata, este competenta sa se pronunte asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

Obiectul sesizarii de neconstitutionalitate il constituie Hotararea Plenului Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor ca membri alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Autorii sesizarii sustin ca aceasta hotarare contravine prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(5), art.133 alin.(2) lit.a), (4) si (7), art.146 si art.148 alin.(4), dispozitiilor art.18 alin.(3) si (4), art.38 alin.(1), art.51 alin.(1) si art.55 alin.(1) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si dispozitiilor art.33 alin.(3) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr.327/2005.

Examinand obiectul si temeiurile sesizarii, Curtea retine ca potrivit art.133 alin.(1) din Constitutie si art.1 alin.(1) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, acesta „este garantul independentei justitiei.”

Consiliul Superior al Magistraturii, in componenta sa, reflecta structura autoritatii judecatoresti si asigura legatura cu societatea civila.

In concordanta cu prevederile art.133 alin.(4) din Constitutie, potrivit carora „Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani”, prin art.51 alin.(1) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.827 din 13 septembrie 2005, se prevede ca „Durata mandatului membrilor alesi ai CSM este de 6 ani, fara posibilitatea reinvestirii.”

Curtea observa ca Legea nr.317/2004, in forma sa initiala, nu prevedea o asemenea interdictie, modificarea fiind operata ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr.247/2005 privind reforma in domeniul proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005.

Curtea retine ca prin instituirea acestei interdictii nu sunt afectate drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, alesi anterior intrarii in vigoare a Legii nr.247/2005 si care doresc sa obtina un nou mandat. La data cand au dobandit calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, acestia aveau numai vocatia de a fi alesi pentru un nou mandat.

Curtea Constitutionala constata ca prin noua reglementare nu se incalca principiul neretroactivitatii legii, consacrat prin prevederile art. 15 alin.(2) din Constitutie.

In conceptia Curtii Constitutionale, concretizata, de exemplu, prin Decizia nr.330 din 27 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.59 din 28 ianuarie 2002, o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare.

De asemenea, prin Decizia nr.3 din 2 februarie 1993, publicata in Monitorul Oficial nr.95 din 17 mai 1993, Curtea a statuat ca legea posterioara nu poate atinge dreptul nascut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca legea noua sa fie aplicata retroactiv, contrar prevederilor art.15 alin.(2) din Constitutie si cerintelor legate de asigurarea stabilitatii raporturilor juridice. Noua lege poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, poate suprima acest drept sau, ceea ce, in fond, este similar, il poate inlocui cu un alt drept care astfel se naste.

Din aceste decizii, rezulta ca retroactivitatea legii priveste modificarea unei situatii pentru trecut, iar nu reglementarea diferita a unei situatii juridice pentru viitor.

Pe de alta parte, Curtea retine ca dispozitiile art.51 alin.(1) din Legea nr.317/2004, republicata, nu aduc modificari legate de continutul mandatului, modul de exercitare al acestuia sau durata lui, ci instituie o interdictie, si anume aceea de a nu avea mai mult de un mandat.

Curtea constata ca aceasta interdictie nu influenteaza desfasurarea mandatului in curs, astfel ca dispozitiile art.51 alin.(1) din Legea nr.317/2004, republicata, sunt de imediata aplicare.

Posibilitatea unei noi candidaturi, dupa expirarea mandatului, este un element extrinsec acestuia, ce poate fi modificat pentru viitor, prin lege. De altfel, legea in vigoare la momentul organizarii si declansarii alegerilor, in speta, art.51 alin.(1) din Legea nr.317/2004, republicata, stabileste conditiile, interdictiile si incompatibilitatile ce trebuie indeplinite de un candidat.

Atat propunerea de validare cat si validarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii trebuie sa se intemeieze pe verificarea prealabila a respectarii procedurilor de alegere, a indeplinirii cerintelor legale pentru ocuparea respectivei demnitati, precum si a interdictiilor si incompatibilitatilor ce pot rezulta fie din statutul personal, fie din alte prevederi legale.

Toate aceste aspecte reliefeaza faptul ca prin Hotararea Plenului Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, dintre care, contrar prevederilor legale, trei se afla la al doilea mandat, au fost incalcate prevederile art.1 alin.(5) din Constitutie, potrivit carora „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.” Principiul suprematiei Constitutiei si principiul legalitatii sunt de esenta cerintelor statului de drept, in sensul prevederilor constitutionale ale art.16 alin.(2), conform carora “Nimeni nu este mai presus de lege.”

Avand in vedere imperativul constitutional referitor la organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, pana la reluarea si finalizarea alegerilor pentru cele trei demnitati ce au atras viciul de neconstitutionalitate, Senatul are indatorirea constitutionala sa procedeze la validarea celorlalti membri alesi cu respectarea legii.

In fine, cu privire la sustinerea autorilor sesizarii referitoare la cei trei membri care nu si-au epuizat mandatele de sase ani validate in anul 2006, intrucat au inlocuit magistrati ai Consiliului Superior al Magistraturii carora le-au incetat mandatele inainte de expirarea duratei, prin pensionare sau demisie, Curtea constata ca Hotararea Plenului Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010, fata de care a fost formulata sesizarea de neconstitutionalitate, nu a avut ca obiect si validarea acestora.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art.146 lit.l) din Constitutie, al art.1, art.3, art.10 si art.27 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

Decide:

Admite sesizarea si constata ca Hotararea Plenului Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii este neconstitutionala.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Senatului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 25 ianuarie 2011 si la ea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán si Tudorel Toader, judecatori.

OPINIE SEPARATA

Semnatarii prezentei opinii separate, in dezacord cu decizia adoptata de majoritatea membrilor Curtii, sustinem inadmisibilitatea sesizarii formulata de cei 30 de senatori.

Dezbaterile au privit numeroase probleme, care numai in parte au fost solutionate, iar solutiile ce se reflecta in decizia adoptata nu reprezinta, in opinia noastra, dezlegari constitutionale.

In esenta, temeiurile prezentei opinii separate sunt urmatoarele:

I. Pana la modificarea adusa prin Legea nr.177/2010, art.27 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cuprins in Capitolul III –Competenta Curtii Constitutionale -Sectiunea a 2-a „Procedura jurisdictionala” –Subsectiunea 4 „Controlul constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului”, avea urmatoarea redactare: „Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori”, fiind in deplina concordanta cu art.146 lit.c) din Constitutie.

Potrivit art.146 lit.l) din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala „indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii”. In baza acestei norme de trimitere, legiuitorul a modificat art.27 alin.(1) din lege, in sensul ca a redat textul initial si a adaugat, dupa sintagma „regulamentelor Parlamentului”, reglementarea „a hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului (…)”.

In forma actuala, textul a extins competenta Curtii Constitutionale, astfel incat, in prezent, controlul de constitutionalitate vizeaza toate hotararile adoptate de fiecare Camera a Parlamentului si de Camerele reunite ale acestuia.

In felul acesta art.27 alin.(1) din lege a capatat un continut complex: pe de o parte, cuprinde o norma de „rang” constitutional, „Curtea se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului”, corespunzatoare art.146 lit.c) din Legea fundamentala; pe de alta parte, textul contine o norma de „rang” legal, „Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Sentului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului (…)”, corespunzator normei de trimitere inscrise la art.146 lit.l).

Aceasta reglementare este deficitara, intrucat o atributie distincta ce-i este conferita Curtii in temeiul art.146 lit.l) din Constitutie este plasata in continutul textului art.27 alin.(1), care trateaza o alta atributie a Curtii privind controlul de constitutionalitate a regulamentelor Parlamentului, asa cum aceasta este reglementata de art.146 lit.c) din Legea fundamentala. Totodata, reglementarea este incompleta pentru ca nu contine nicio norma de procedura specifica noii reglementari.

Este de remarcat ca textul nu face nicio distinctie intre hotararile asupra carora Curtea urmeaza sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea lor, iar, pe de alta parte, s-ar deduce ca normele procedurale referitoare la controlul constitutionalitatii regulamentelor parlamentare se aplica si in cazul celorlalte hotarari, atata timp cat nu se face nicio precizare, dar, mai ales, nu se fac corelarile cu alte texte ale legii care se impuneau in mod obligatoriu [art.2 alin.(1), art.11 alin.(1) A. lit.c) si art.28].

Din acest punct de vedere, textul ridica probleme de constitutionalitate in masura in care din cuprinsul sau se intelege ca orice hotarare a Camerei Deputatilor, a Senatului sau a Camerelor reunite, indiferent de caracterul sau, normativ sau individual, poate fi supusa controlului de constitutionalitate.

Principalele reguli procedurale, prevazute de art.27-28 din Legea nr.47/1992, coroborate cu art.2 alin.(1) si art.11 alin.(1) A. lit.c) din aceeasi lege, se refera in exclusivitate la controlul constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului.

Art.146 lit.c) din Constitutie si art.28 din Legea nr.47/1992 se refera in terminis la „regulamente”, nu si la alte categorii de hotarari adoptate de Camerele Parlamentului.

Art.28 alin.(3) din Legea organica nr.47/1992 prevede ca daca prin decizie se constata neconstitutionalitatea unor dispozitii ale regulamentului, „Camera sesizata va reexamina, in termen de 45 de zile, aceste dispozitii, pentru punerea lor de acord cu prevederile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile din regulament declarate neconstitutionale sunt suspendate. La expirarea termenului de 45 de zile, dispozitiile regulamentare declarate neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice”.

Fiind o atributie cu un continut distinct -controlul constitutionalitatii hotararilor Camerei Deputatilor, a hotararilor Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului-, se impunea ca aceasta sa fie reglementata intr-o subsectiune aparte, in cadrul Sectiunii a 2-a, care sa prevada si normele de procedura in aceste cazuri.

Fiecare Camera a Parlamentului poate adopta regulamentul pro-priu de organizare si functionare printr-o hotarare in concordanta cu dispozitiile art.64 alin.(1), art.67 si art.76 alin.(1), iar, pe de alta parte, poate adopta, ca acte juridice cu caracter normativ sau cu caracter individual, si alte „hotarari” potrivit art.67 si art.76 alin.(2), din Legea fundamentala.

Hotararea reprezinta un act juridic specific autonomiei regulamentare a Camerelor, in sensul art.64, art.67 si art.76 alin.(1) si (2) producatoare de efecte juridice, care, intotdeauna, sunt interne, dar, in subsidiar, hotararea poate avea si efecte externe.

Fata de aceste precizari, consideram ca nu se poate sustine ca textul alin.(1) al art.27 din Legea nr.47/1992 in noua redactare supune controlului de constitutionalitate toate hotararile, atat cele adoptate de fiecare Camera, cat si cele ale Parlamentului. Altfel spus, ca prin acest text, Curtea Constitutionala a dobandit competenta de a se pronunta asupra tuturor hotararilor Parlamentului, situatie in care Curtea Constitutionala ar deveni un Super – Parlament.

Facand o distinctie in categoria hotararilor ca acte juridice, putem afirma ca pot fi supuse controlului de constitutionalitate numai hotararile cu caracter normativ, fiind excluse hotararile cu caracter individual.

Dintre hotararile cu caracter normativ, pot fi supuse controlului de constitutionalitate, in afara de cele prin care se aproba regulamente, hotararile adoptate in realizarea unor prevederi constitutionale, tinand seama de consecintele acestora (art.90 -organizarea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a unui referendum national; art.92 -masuri in domeniul apararii; art.93 -masuri exceptionale; art.95 -suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei; art.96 -punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei); Titlul III din Constitutie -Autoritatile publice- hotarari care se refera la regimul juridic al institutiilor fundamentale ale statului.

In categoria „Hotararilor” individuale se includ hotararile privind numiri si alegeri in functii, precum si cele referitoare la validarea in functii.

Aceste hotarari avand caracter individual, nu pot fi supuse controlului de constitutionalitate.

Or, hotararea contestata face parte din aceasta categorie, motiv pentru care sesizarea trebuia respinsa ca inadmisibila.

Este de retinut ca orice hotarare a Camerelor Parlamentului se adopta numai prin votul membrilor Camerei, si dupa dezbateri. In conditiile art.72 din Constitutie, membrii Camerelor Parlamentului nu au raspundere juridica pentru voturile date si opiniile exprimate in exercitarea mandatului. Posibilitatea controlului de constitutionalitate a oricarei hotarari a plenului Camerelor, data fiind diversitatea domeniilor asupra carora se adopta hotarari, poate duce si la angajarea unei raspunderi juridice, in anumite cazuri.

In acest cadru, asa cum a fost prezentat, sesizarea trebuia respinsa ca inadmisibila.

II. Completarea textului art.27 alin.(1) din Legea nr.47/1992 s-a facut in baza art.146 lit.l) din Constitutie, care prevede ca atributii ale Curtii Constitutionale ca „indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii”.

Prima chestiune de rezolvat este aceea daca „alte atributii prevazute de legea organica a Curtii” priveste competentele Curtii Constitutionale sau atributiile Curtii privind celelalte activitati ale acesteia.

O a doua problema este aceea daca prin lege se poate adauga la textul constitutional privind atributiile Curtii, adica daca, in baza art.146 lit.l) se poate adauga, prin Legea nr.47/1992, la atributiile prevazute expres si limitativ de art.146 din Constitutie.

Ambele probleme sunt conjuncte cu elucidarea intinderii compe-tentelor Curtii privind controlul constitutionalitatii hotararilor plenului fiecarei Camere si a Camerelor reunite ale Parlamentului. In cazul dezbaterilor au fost discutate aceste probleme, insa decizia adoptata nu le clarifica si, ca atare, raman de rezolvat.

III. Considerentele deciziei privitoare la autoritatea constitutionala Consiliul Superior al Magistraturii, sunt, de principiu, corect retinute, dar pentru retinerea competentei si admiterea sesizarii s-a operat cu aprecieri si limbaj tehnic juridic de natura a da alt sens si alta finalitate controlului de constitutionalitate.

Este cert ca alegerea membrilor CSM inscrisi in lista supusa validarii a fost facuta de magistratii judecatori si magistratii procurori, pe categorii de instante si categorii de parchete, in conformitate cu prevederile Legii nr.317/2004, a Regulamentului de aplicare nr.327/2005 si a Regulamentului privind alegerile si documentele acestora. Toate etapele procedurale au fost riguros desfasurate, pentru fiecare etapa s-a incheiat proces-verbal doveditor, s-au rezolvat contestatiile si, in final, s-a ajuns la lista celor 11 membri CSM alesi in toate structurile.

Analiza actelor normative in vigoare privind intreaga activitate a alegerilor membrilor CSM demonstreaza ca aceasta activitate este interna, este exclusiva si limitata, nu da acces la justitie, da drept de contestatie numai celor cu drept de participare si rezolvarile oricaror contestatii se fac de catre CSM.

Lista finala a membrilor CSM alesi se inainteaza Senatului Romaniei, pentru validare. Art.18 din Legea nr.317/2004 prevede procedura de validare si limitarea acesteia, conditionand invalidarea de constatarea ca daca a existat o nerespectare a procedurilor, aceasta poate duce la invalidarea alegerii numai daca a fost influentat rezultatul alegerilor.

In aceste limite si pe criteriile prevazute, s-au facut verificarile de catre comisia de specialitate a Senatului si s-a propus validarea magistratilor alesi, prevazuti in lista finala, au avut loc dezbateri in plenul Senatului, s-a adoptat modalitatea de vot final si alegerea a fost validata prin Hotararea nr.43 din 15 decembrie 2010.

Operatiunile ce au avut loc pe etapele procedurilor de alegeri si anume propunerile, candidaturile, aprobarea candidaturilor, listele, data alegerilor, desfasurarea lor etc, cu actele doveditoare ale acestor operatiuni, au fost controlate atat de CSM, cat si de comisia de specialitate a Senatului si nu s-au constatat nelegalitati.

Sub aspectele de legalitate si de control ale alegerilor membrilor CSM, pe categorii de instante si categorii de parchete, nu s-au dovedit temeiuri de invalidare.

IV. Cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, art.133 alin.(4) din Constitutie prevede: „Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.”

Legea nr.317/2004 privind organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii prevede, in art.51 alin.(1): „Durata mandatului membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.” Textul alineatului reproduce textul art.133 alin.(4) din Constitutie.

In anul 2005, printr-un proiect de lege promovat prin angajarea raspunderii Guvernului si devenit Legea nr.247/2005, s-a adaugat la art.51 alin.(1) din Legea nr.317/2004 sintagma „fara posibilitatea reinvestirii”.

Aceasta adaugire la textul constitutional reprodus in art.51 alin.(1) din Legea nr.317/2004 s-a facut in timpul mandatului membrilor CSM alesi in anul precedent.

Problemele pe care le ridica adaugirea facuta la textul constitutional, sunt:

– daca prin lege, fie si organica, se poate adauga la textul constitutional si, evident, raspunsul nu poate sa fie decat negativ;

– a doua problema este aceea a incalcarii criteriului constitutional privind mandatele reglementate de Constitutie prin schimbarea criteriului obiectiv si a spiritului unitatii constitutionale, cu criteriul subiectiv referitor la persoane, iar nu la mandat;

– sintagma „fara posibilitatea reinvestirii” se refera in mod evident la persoane titulare de mandat, iar nu la mandatul prevazut de Constitutie, ceea ce inseamna ca adaugirea la textul constitutional s-a facut pe alte baze, si, evident, din considerente privind persoanele ce se aflau in functie;

– o alta problema este aceea a solutiei ce trebuie data, in aceste conditii, succesiunii legilor in timp; cu privire la aceasta, adunarea generala a judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie si adunarea generala a judecatorilor Curtii de Apel Bucuresti a adoptat teza conform careia norma modificatoare devine activa si deci se aplica incepand cu regimul mandatului urmator, iar nu cu regimul mandatului in exercitiu, motive pentru care adunarile generale a celor doua inalte instante au acceptat candidaturile si au votat pe candidatii contestati in sesizare.

Rezolvarea problemei de drept a fost data in cadrul adunarilor generale ale judecatorilor ale celor doua inalte instante si nu a facut obiectul controlului de legalitate efectuat de comisia de specialitate a Senatului, astfel incat nu putea face obiectul controlului de validare la votul final, decat numai daca Senatul ar fi fost investit -in cadrul controlului de validare-, si cu controlul rezolvarilor date problemelor de drept.

Abordarea acestei probleme in sesizarea facuta de senatori excedeaza limitelor legale expres prevazute ale controlului de legalitate privind procedura de validare a alegerilor; acesta este un temei esential privind admisibilitatea sesizarii, motiv pentru care inadmisibilitatea se sustine si mai mult.

Chestiunea si mai dificila este aceea daca, in controlul de constitutionalitate, poate sa revina Curtii Constitutionale competenta rezolvarii problematicii aplicarii in timp a legii.

V. Din textele actelor normative privind alegerile membrilor CSM se constata ca nu exista „acces la justitie” si ca pot fi contestate procedurile si realizarea lor numai de catre judecatorii si procurorii pe categorii de instante si parchete, iar verificarile si solutionarile se fac de catre CSM; din aceste temeiuri am caracterizat reglementarea ca fiind interna, limitata si controlabila numai de catre CSM, iar Senatul are numai competenta validarii rezultatului final al alegerilor.

Reglementarea existenta trebuie avuta in vedere ca atare, si solutionarea oricarei contestari se face in aceste conditii si limitari. Surprinzator este ca prevederile art.126 alin.(6) din Constitutie nu au fost avute in vedere. Acest articol prevede „controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar.”

Este clar si neindoielnic ca validarea alegerilor membrilor CSM de catre Senatul Romaniei este un act care constituie raporturi directe ale adunarilor generale ale magistratilor instantelor si parchetelor, cu Parlamentul Romaniei, reprezentat de Senat. Asadar, aceste raporturi directe cu Parlamentul sunt exceptate de la controlul judecatoresc pe calea contenciosului administrativ.

VI. O alta chestiune dificila este aceea a efectelor deciziei si a aducerii la indeplinire a acesteia. Decizia pronuntata nu priveste texte ale unei hotarari a Senatului, ci validarea alegerii in functie a unor persoane, si, ca atare, nu pot interveni dispozitiile art.147 alin.(1) din Constitutie, privitoare la suspendarea si incetarea efectelor juridice ale unor texte neconstitutionale. Aceasta chestiune evidentiaza, inca o data, lipsurile reglementarii mentionate la punctul I din prezenta Opinie Separata si dificultatile determinarii admisibilitatii sesizarilor impotriva hotararilor plenului Camerelor Parlamentului.

JUDECATORI:

Ion Predescu Acsinte Gaspar Puskàs Valentin Zoltàn

OPINIE CONCURENTA

Apreciez ca solutia de admitere a sesizarii de neconstitutionalitate cu privire la Hotararea Plenului Senatului nr.43 din 22 decembrie 2010 este corecta.

Consider, insa, ca, in motivarea deciziei mentionate, ar fi fost util sa fie explicitate mai multe aspecte, atat legate de competenta Curtii Constitutionale de a controla constitutionalitatea hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, cat si de modalitatea de constituire si de functionare a Consiliului Superior al Magistraturii. In acest sens, ar fi fost util, fiind prima hotarare a Curtii Constitutionale pronuntata in cadrul acestei competente, sa se faca referire la exemple din dreptul comparat. Astfel, competenta de a controla si alte acte adoptate de catre Parlament in afara legilor o regasim si in art.149 alin.(1) pct.2 din Constitutia Bulgariei. De altfel, interpretand aceasta dispozitie, in Raportul Curtii Constitutionale din Bulgaria prezentat la cel de-al XII-lea Congres al Conferintei Curtilor Constitutionale din Europa se mentioneaza, ca actele prevazute de art.149 alin.(1) pct.2 din Constitutia Bulgariei pot fi, atat acte cu caracter individual (cu privire la numirea conducerii bancii nationale, la ridicarea imunitatii primului-ministru, la constituirea comisiilor parlamentare sau unor organe de stat), cat si acte cu caracter normativ (precum regulamentul de functionare a Parlamentului sau alte regulamente cu caracter intern).

Se poate mentiona, ca si in alte state exista o reflectie permanenta asupra organismului care garanteaza independenta puterii judiciare. Astfel, in Franta, desi initial in 1946, in momentul in care Consiliul Superior al Magistraturii a devenit un organ constitutional autonom, magistratii erau minoritari in cadrul acestui organism. In 1993 s-a acordat o mai mare independenta acestui consiliu ( Michael Balandier, Le Conseil Superieur de la Magistrature Manuscris.com, 2007) . In urma reformei constitutionale din 2008, completata prin Legea organica din 22 iulie 2010, spre deosebire de celelalte state europene, magistratii sunt minoritari in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

In cele mai multe din statele europene justitiabilii au posibilitatea de a se adresa direct Consiliului Superior al Magistraturii in anumite conditii.

Printr-o Lege organica din 2007, Consiliul Superior al Magistraturii din Franta a fost mandatat sa elaboreze un cod referitor la obligatiile deontologice ale magistratilor. In iunie 2010 au fost enumerate sase principii: independenta, impartialitatea, integritatea, legalitatea, interesul pentru problemele colective, discretie si rezerva.

Este important, ca si in Romania sa se tina cont, ca in toate celelalte tari europene, de etica magistratilor, cu siguranta a celor care fac parte din Consiliul Superior al Magistraturii.

Judecator,

Prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc