Cateva motive subiective pentru care imobiliarele nu-si vor reveni curand

feature photo

Autor:

Orania Fersedi, Avocat Partener Bostina & Asociatii, Coordonator Imobiliare

Pentru cei care inca mai spera la revenirea “imobiliarelor” la nivelul din 2007-2008, am o veste proasta… nu cred ca vom mai vedea prea curand preturile de atunci, deoarece, dincolo de cauzele legate de prelungirea crizei economice, exista si o serie de alte cauze mai putin evidente.

“Bula imobiliara” de la finele deceniului anterior trebuie legata de alte trei fenomene economice. In primul rand, vorbim de aparitia si in Romania a unui sistem bancar eminamente capitalist, care traieste doar din dobanzi si nu din falimente controlate sau scheme piramidale de tip Caritas, un sistem bancar care, in goana dupa cota de piata, a fluturat romanilor mirajul unei vieti pe credit, fara a le explica si faptul ca un imprumut la banca nu are nimic in comun cu rugamintea “da-mi si mie un milion” adresata unei rude sau unui prieten.

In al doilea rand, explozia comertului de hypermarket a generat o cerere fenomenala de terenuri mari in jurul marilor orase, ceea ce a creat o presiune semnificativa si asupra preturilor terenurilor rezidentiale.
In al treilea rand, dorinta marilor companii romanesti si internationale de a evada din apartamentele de 2, 3 si 4 camere in care isi aveau sediile prin anii ’90, in care – fizic – nu mai incapeau, a dus, tot asa, la o cerere acuta de spatii de birouri de clasa A.

Care este situatia in ianuarie 2011? In acest moment, bancile nu mai ofera oamenilor credit “doar cu buletinul” si cer ca garantie “si pe mama si pe tata, plus un var primar” pentru un credit de 2 lei (vezi tot ce s-a scris despre “rascoala OUG 50”), orientandu-se spre a credita doar un singur client – dar mult mai sigur – statul. Hypermarketurile au cam ajuns la un punct de saturatie a pietei (dincolo de falimente, insolvente, reorganizari judiciare, pe cei care nu cred ii indemn sa compare cozile de la casele de marcat de Sarbatori din 2010 cu cele de acum 10 ani din singurul Metro din Bucuresti). Multinationalele care au apucat sa se mute inainte de criza economica s-au mutat in cladirile de birouri care fusesera terminate in graba. “Valul doi”, lovit de criza, a cam intrat pe bugete de austeritate si a renuntat la visele de grandoare imobiliara.

In ceea ce priveste sectorul rezidential, revenirea va fi si mai dificila, datorita unor factori subiectivi ce tin de mentalul colectiv romanesc, si cred cu tarie ca romanul scrie “casa” cu “C” mare, cu toate consecintele ce decurg de aici.

In sine, capitalismul scrie “casa” cu litera mica, vazand-o ca pe un “adapost”, o “investitie”, o “garantie colaterala” etc., in fine, un obiect de utilitate, a carui valoare se exprima in pret. Spre deosebire, romanul mioritic vede “Casa” ca pe un sanctuar absolut, din care pleaca doar pentru a se muta la cele vesnice… E putin exagerat, recunosc, dar cati romani s-au mutat de mai mult de 2 ori din Casa LOR?

Daca luam in calcul doar variabila temporala, un englez se muta in “prima casa” pe la vreo 20 de ani (de obicei, un apartament cu 2 camere sau studio), dupa care se insoara si isi achizitioneaza, impreuna cu sotia, o casa cu 3 camere, dupa care – cand apar copiii – se muta intr-o casa de 4-5 camere, pentru ca apoi, o data ce acestia si-au luat zborul – sa intre si ei, la randul lor, in ciclul imobiliar – se muta inapoi la 3 sau 2 camere… adica isi schima locuinta de cel putin 4 -5 ori! Spre deosebire, un roman are O Casa, in care creste, isi traieste tineretea, se casatoreste, isi creste copiii si, in fine, isi toaca pe intretinere aproape toata pensia.

Lucrurile nu stau mai bine nici pe variabila spatiala… in timp ce englezii – sa pastram exemplul – isi muta casa cat mai aproape de slujba, romanii – in coplesitoarea lor majoritate – isi cauta un job cat mai aproape de casa. Aceasta atitudine le limiteaza drastic optiunile pe piata fortei de munca, ceea ce are, mai departe, un efect negativ asupra veniturilor ce pot fi alocate pentru o noua locuinta (vedeti, nu am zis “casa”) mai adecvata. Cum Dumnezeu sa strangi 30% din valoarea unei case pentru avans cu singurul loc de munca pe care il gasesti la colt de strada?!?

E clar ca frenezia imobiliara nu va reveni intr-un viitor previzibil, dar iesirea din criza va incepe abia in momentul in care nu vom mai scrie “casa” cu “C” mare iar “job”-ul (adica sursa de venit) si nu “locuinta” va deveni elementul central al vietii active a unei persoane.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close