Dreptul contribuabilului de a fi informat in cadrul inspectiei fiscale
Autor:
Ioana Maria Costea, prep.univ.dr, Univ. Al.I. Cuza, Facultatea de Drept
Dreptul contribuabilului de a fi informat este consacrat expres de art. 107 alin. (1) C.proc.fisc. Obiectul acestei informari consta in constatarile rezultate din inspectia fiscala. Dreptul de a fi informat este consacrat si prin dispozitiile Cartei contribuabilului supus inspectiei fiscale (pct. 7 din Carta).
Din formularea textului de lege – „va fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale” – rezulta ca informarea la care face trimitere acest articol este o informare continua asupra constatarilor partiale ale inspectiei fiscale si nu se confunda cu comunicarea
rezultatelor inspectiei fiscale. Textul consacra prin dispozitiile alin. (2) si obligatia de informare finala. Aceasta informare are ca obiect concluziile si consecintele inspectiei fiscale si este premergatoare unei luari de pozitie a contribuabilului.
Dezbaterea orala si contradictorie este de esenta oricarei proceduri judicioase, fiind implicit si o garantie recunoscuta contribuabilului verificat. Contradictorialitatea se materializeaza intr-un schimb continuu de cereri si raspunsuri scrise, „prin cereri de informatii dublate de raspunsurile contribuabilului”. O garantie eficienta a oralitatii este data de locul si durata desfasurarii procedurii; inspectia fiscala se realizeaza la locul desfasurarii activitatii contribuabilului, pentru a nu impiedica normala sa activitate. Dezbaterea orala si contradictorie a fost considerata ca exista daca „mai multe intrevederi au avut loc intre verificator si administratorul societatii, asistat de contabilul sau”.
Organul de inspectie fiscala va comunica contribuabilului inspectat data, ora si locul prezentarii concluziilor. In urma informarii prezentate la acest moment, contribuabilul are dreptul a exprima un punct de vedere, in forma scrisa [art. 107 alin. (4) C.proc.fisc.]. Acest mecanism asigura continut contradictorialitatii procedurii fiscale. Apreciem ca procedura comunicarii trebuie consacrata, normativ si jurisprudential, sub sanctiunea nulitatii relative, in sensul ca omiterea acestei prezentari finale a concluziilor inspectiei ar trebui sa angajeze raspunderea administratiei fiscale pentru prejudiciul cauzat prin procedura neconforma. Conformitatea procedurii trebuie apreciata si in raport de termenul efectiv acordat contribuabilului pentru a raspunde la concluziile partiale sau finale ale controlului. Aceste termen este verificat de instanta de judecata, in sensul de a fi un termen rezonabil, contribuabilul avand in raport de intinderea concluziilor prezentate si complexitatea lor dreptul de a dispune de timp suficient pentru a le analiza.
Pentru mai multe detalii, a se vedea Inspectia fiscala. Reglementare. Doctrina. Jurisprudenta. Editia 2, autor Ioana Maria Costea