Decizia Curtii Constitutionale nr. 53/2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Opinie separata. Opinie concurenta
In M. Of. nr. 90 din 3 februarie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 53/2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.
Din cuprins:
Cu Adresa nr. 4.926 din 23 decembrie 2010, secretarul general al Senatului Romaniei a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulata de un grup de 30 de senatori, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. l) din Constitutie si art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, pentru exercitarea controlului de constitutionalitate asupra Hotararii Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.
Sesizarea de neconstitutionalitate a fost înregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 17.958 din 23 decembrie 2010 si constituie obiectul Dosarului nr. 4.807L/2/2010.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile celor 30 de senatori. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Nicolae Dobra, Tudor Udristoiu, Toader Mocanu, Petru Basa, Vasile Pintilie, Marian-Iulian Rasaliu, Ioan Sbîrciu, Vasile Nistor, Mihai Nita, Mircea-Marius Banias, Fillip Petru, Gheorghe Bîrlea, Viorel-Riceard Badea, Sorina-Luminita Placinta, Iosif Secasan, Serban Radulescu, Gabriel Berca, Alexandru Peres, Tudor Panturu, Ion Bara, Dorin Paran, Gheorghe David, Ovidiu Marian, Ion Ruset, Iulian Urban, Dumitru-Florian Staicu, Orest Onofrei, Feldman Radu Alexandru, Radu Mircea Berceanu si Dorel Jurcan.
Autorii sesizarii considera neconstitutionala Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece contravine prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5), art. 133 alin. (2) lit. a), alin. (4) si (7) si art. 148 alin. (4), dispozitiilor art. 18 alin. (3) si (4), art. 38 alin. (1), art. 51 alin. (1) si art. 55 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 33 alin. (3) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 327/2005.
În acest sens, autorii contestatiei sustin ca prin Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 a fost validata alegerea unui numar de 11 magistrati în calitate de membri alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii, dintr-un numar total de 14 membri. Trei dintre cei 11 magistrati alesi pentru componenta viitorului Consiliu Superior al Magistraturii, respectiv Lidia Barbulescu, Dan Lupascu si Nicolae Dan Chiujdea, au candidat pentru un nou mandat si au fost alesi, desi Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii interzice al doilea mandat. Totodata, în componenta viitorului Consiliu Superior al Magistraturii au ramas alti 3 membri, pe motiv ca nu si-au epuizat mandatele de 6 ani validate în anul 2006, respectiv Ana Cristina Labus, Gratiana Daniela Petronela Isac si Dimitrie Bogdan Licu, care au înlocuit magistrati ai Consiliului Superior al Magistraturii carora le-au încetat mandatele înainte de expirarea duratei acestora, prin pensionare sau demisie. În continuare, autorii sesizarii considera ca prin adoptarea acestei hotarari au fost ignorate concluziile Raportului din iulie 2010 al Comisiei Uniunii Europene catre Parlamentul European si Consiliul cu privire la progresele realizate de Romania în cadrul mecanismului de cooperare si verificare.
În temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, la data de 24 decembrie 2010, Curtea Constitutionala a solicitat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului asupra sesizarii de neconstitutionalitate.
Presedintele Senatului a comunicat punctul de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate la data de 14 ianuarie 2011, în care apreciaza ca aceasta este neîntemeiata. În acest sens arata ca, pe baza raportului favorabil întocmit de Comisia juridica, Plenul Senatului, constatand ca nu au fost depuse contestatii referitoare la legalitatea procedurilor de alegere si ca au fost respectate toate dispozitiile legale în vigoare în materia acestor proceduri, a validat lista finala cuprinzand magistratii alesi, prin Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010. În final arata ca potrivit art. 18 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 317/2004, “refuzul validarii nu poate interveni decat în cazul încalcarii legii în procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii si numai daca aceasta încalcare a legii are drept consecinta influentarea rezultatului alegerilor”.
În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, la data de 24 decembrie 2010, Curtea Constitutionala a solicitat presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii informatiile pe care le detine în legatura cu îndeplinirea conditiilor de legalitate a procedurilor de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, validati prin Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010.
Documentatia solicitata în vederea solutionarii sesizarii de neconstitutionalitate a Hotararii Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 a fost comunicata Curtii Constitutionale la data de 27 decembrie 2010.
De asemenea, la data de 24 decembrie 2010, Curtea Constitutionala a solicitat secretarului general al Senatului stenograma sedintei de validare, respectiv raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, pe baza caruia au fost validati, prin Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010, magistratii alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.
Secretarul general al Senatului a comunicat Curtii Constitutionale documentele solicitate cu Adresa nr. 48 din 12 ianuarie 2011, înregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 229 din 12 ianuarie 2011.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea, punctul de vedere al presedintelui Senatului, lucrarile si documentele depuse la dosar, raportul întocmit de judecatorul-raportor, Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010, prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este o autoritate independenta de toate celelalte autoritati publice sau puteri, care îsi gaseste reglementarea în cuprinsul Legii fundamentale, avand ca scop garantarea suprematiei acesteia.
Prevederile constitutionale ale art. 146 lit. l) stabilesc ca instanta constitutionala îndeplineste si alte atributii prevazute de legea sa organica. În sensul acestor prevederi constitutionale au fost completate dispozitiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, stabilindu-se o noua competenta, anume controlul constitutionalitatii hotararilor Plenului Camerei Deputatilor, hotararilor Plenului Senatului si hotararilor Plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului.
Curtea constata ca pot fi supuse controlului de constitutionalitate numai hotararile Parlamentului, adoptate dupa conferirea noii competente, hotarari care afecteaza valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional.
Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate fundamentala a statului, reglementata de prevederile art. 133 si art. 134 din Constitutie, cuprinse în sectiunea a 3-a din cap. VI intitulat Autoritatea judecatoreasca al titlului III – Autoritatile publice.
În acest sens, Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 de validare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii intra sub incidenta dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.
În temeiul dispozitiilor art. 146 lit. l) din Constitutie, precum si ale art. 1, art. 3 alin. (2), art. 10, 27 si 28 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala, fiind legal sesizata, este competenta sa se pronunte asupra sesizarii de neconstitutionalitate.
Obiectul sesizarii de neconstitutionalitate îl constituie Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.
Autorii sesizarii sustin ca aceasta hotarare contravine prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5), art. 133 alin. (2) lit. a), alin. (4) si (7), art. 146 si art. 148 alin. (4), dispozitiilor art. 18 alin. (3) si (4), art. 38 alin. (1), art. 51 alin. (1) si art. 55 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale dispozitiilor art. 33 alin. (3) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 327/2005.
Examinand obiectul si temeiurile sesizarii, Curtea retine ca potrivit art. 133 alin. (1) din Constitutie si art. 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, acesta “este garantul independentei justitiei”.
Consiliul Superior al Magistraturii, în componenta sa, reflecta structura autoritatii judecatoresti si asigura legatura cu societatea civila.
În concordanta cu prevederile art. 133 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora “Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani”, prin art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, se prevede ca “Durata mandatului membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, fara posibilitatea reinvestirii”.
Curtea observa ca Legea nr. 317/2004, în forma sa initiala, nu prevedea o asemenea interdictie, modificarea fiind operata ca urmare a intrarii în vigoare a Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Curtea retine ca prin instituirea acestei interdictii nu sunt afectate drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, alesi anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 247/2005 si care doresc sa obtina un nou mandat. La data cand au dobandit calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, acestia aveau numai vocatia de a fi alesi pentru un nou mandat.
Curtea Constitutionala constata ca prin noua reglementare nu se încalca principiul neretroactivitatii legii, consacrat prin prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie.
În conceptia Curtii Constitutionale, concretizata, de exemplu, prin Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa reglementeze modul de actiune în timpul urmator intrarii ei în vigoare, adica în domeniul ei propriu de aplicare.
De asemenea, prin Decizia nr. 3 din 2 februarie 1993, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 17 mai 1993, Curtea a statuat ca legea posterioara nu poate atinge dreptul nascut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca legea noua sa fie aplicata retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie si cerintelor legate de asigurarea stabilitatii raporturilor juridice. Noua lege poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, poate suprima acest drept sau, ceea ce, în fond, este similar, îl poate înlocui cu un alt drept care astfel se naste.
Din aceste decizii rezulta ca retroactivitatea legii priveste modificarea unei situatii pentru trecut, iar nu reglementarea diferita a unei situatii juridice pentru viitor.
Pe de alta parte, Curtea retine ca dispozitiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu aduc modificari legate de continutul mandatului, modul de exercitare al acestuia sau durata lui, ci instituie o interdictie, si anume aceea de a nu avea mai mult de un mandat.
Curtea constata ca aceasta interdictie nu influenteaza desfasurarea mandatului în curs, astfel ca dispozitiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt de imediata aplicare.
Posibilitatea unei noi candidaturi, dupa expirarea mandatului, este un element extrinsec acestuia, ce poate fi modificat pentru viitor, prin lege. De altfel, legea în vigoare la momentul organizarii si declansarii alegerilor, în speta art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste conditiile, interdictiile si incompatibilitatile ce trebuie îndeplinite de un candidat.
Atat propunerea de validare, cat si validarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii trebuie sa se întemeieze pe verificarea prealabila a respectarii procedurilor de alegere, a îndeplinirii cerintelor legale pentru ocuparea respectivei demnitati, precum si a interdictiilor si incompatibilitatilor ce pot rezulta fie din statutul personal, fie din alte prevederi legale.
Toate aceste aspecte reliefeaza faptul ca prin Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, dintre care, contrar prevederilor legale, 3 se afla la al doilea mandat, au fost încalcate prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora “În Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. Principiul suprematiei Constitutiei si principiul legalitatii sunt de esenta cerintelor statului de drept, în sensul prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (2), conform carora “Nimeni nu este mai presus de lege”.
Avand în vedere imperativul constitutional referitor la organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, pana la reluarea si finalizarea alegerilor pentru cele trei demnitati ce au atras viciul de neconstitutionalitate, Senatul are îndatorirea constitutionala sa procedeze la validarea celorlalti membri alesi cu respectarea legii.
În fine, cu privire la sustinerea autorilor sesizarii referitoare la cei 3 membri care nu si-au epuizat mandatele de 6 ani validate în anul 2006, întrucat au înlocuit magistrati ai Consiliului Superior al Magistraturii carora le-au încetat mandatele înainte de expirarea duratei, prin pensionare sau demisie, Curtea constata ca Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010, fata de care a fost formulata sesizarea de neconstitutionalitate, nu a avut ca obiect si validarea acestora.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constitutie, al art. 1, 3, 10 si 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
DECIDE:
Admite sesizarea si constata ca Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii este neconstitutionala.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Senatului si se publica în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 25 ianuarie 2011 si la ea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan si Tudorel Toader, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-sef,
Doina Suliman
*
OPINIE SEPARATA
Semnatarii prezentei opinii separate, în dezacord cu decizia adoptata de majoritatea membrilor Curtii, sustinem inadmisibilitatea sesizarii formulate de cei 30 de senatori.
Dezbaterile au privit numeroase probleme, care numai în parte au fost solutionate, iar solutiile ce se reflecta în decizia adoptata nu reprezinta, în opinia noastra, dezlegari constitutionale.
În esenta, temeiurile prezentei opinii separate sunt urmatoarele:
I. Pana la modificarea adusa prin Legea nr. 177/2010, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cuprins în cap. III – Competenta Curtii Constitutionale – sectiunea a 2-a “Procedura jurisdictionala” – subsectiunea 4 “Controlul constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului”, avea urmatoarea redactare: “Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori”, fiind în deplina concordanta cu art. 146 lit. c) din Constitutie.
Potrivit art. 146 lit. l) din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala “îndeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii”. În baza acestei norme de trimitere, legiuitorul a modificat art. 27 alin. (1) din lege, în sensul ca a redat textul initial si a adaugat dupa sintagma “regulamentelor Parlamentului” reglementarea “a hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului (…)”.
În forma actuala, textul a extins competenta Curtii Constitutionale, astfel încat, în prezent, controlul de constitutionalitate vizeaza toate hotararile adoptate de fiecare Camera a Parlamentului si de Camerele reunite ale acestuia.
În felul acesta, art. 27 alin. (1) din lege a capatat un continut complex: pe de o parte cuprinde o norma de “rang” constitutional, “Curtea se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului”, corespunzatoare art. 146 lit. c) din Legea fundamentala; pe de alta parte, textul contine o norma de “rang” legal, “Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului (…)”, corespunzator normei de trimitere înscrise la art. 146 lit. l).
Aceasta reglementare este deficitara, întrucat o atributie distincta ce-i este conferita Curtii în temeiul art. 146 lit. l) din Constitutie este plasata în continutul textului art. 27 alin. (1), care trateaza o alta atributie a Curtii privind controlul de constitutionalitate a regulamentelor Parlamentului, asa cum aceasta este reglementata de art. 146 lit. c) din Legea fundamentala. Totodata, reglementarea este incompleta, pentru ca nu contine nicio norma de procedura specifica noii reglementari.
Este de remarcat ca textul nu face nicio distinctie între hotararile asupra carora Curtea urmeaza sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea lor, iar pe de alta parte s-ar deduce ca normele procedurale referitoare la controlul constitutionalitatii regulamentelor parlamentare se aplica si în cazul celorlalte hotarari, atat timp cat nu se face nicio precizare, dar, mai ales, nu se fac corelarile cu alte texte ale legii care se impuneau în mod obligatoriu [art. 2 alin. (1), art. 11 alin. (1) lit. A.c) si art. 28].
Din acest punct de vedere, textul ridica probleme de constitutionalitate în masura în care din cuprinsul sau se întelege ca orice hotarare a Camerei Deputatilor, a Senatului sau a Camerelor reunite, indiferent de caracterul sau normativ sau individual, poate fi supusa controlului de constitutionalitate.
Principalele reguli procedurale prevazute de art. 27 – 28 din Legea nr. 47/1992, coroborate cu art. 2 alin. (1) si art. 11 alin. (1) lit. A.c) din aceeasi lege, se refera în exclusivitate la controlul constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului.
Art. 146 lit. c) din Constitutie si art. 28 din Legea nr. 47/1992 se refera in terminis la “regulamente”, nu si la alte categorii de hotarari adoptate de Camerele Parlamentului.
Art. 28 alin. (3) din Legea organica nr. 47/1992 prevede ca daca prin decizie se constata neconstitutionalitatea unor dispozitii ale regulamentului, “Camera sesizata va reexamina, în termen de 45 de zile, aceste dispozitii, pentru punerea lor de acord cu prevederile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile din regulament declarate neconstitutionale sunt suspendate. La expirarea termenului de 45 de zile, dispozitiile regulamentare declarate neconstitutionale îsi înceteaza efectele juridice”.
Fiind o atributie cu un continut distinct – controlul constitutionalitatii hotararilor Camerei Deputatilor, a hotararilor Senatului si a hotararilor Plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului -, se impunea ca aceasta sa fie reglementata într-o subsectiune aparte, în cadrul sectiunii a 2-a, care sa prevada si normele de procedura în aceste cazuri.
Fiecare Camera a Parlamentului poate adopta, pe de o parte, regulamentul propriu de organizare si functionare, printr-o hotarare în concordanta cu dispozitiile art. 64 alin. (1), art. 67 si art. 76 alin. (1), iar pe de alta parte poate adopta, ca acte juridice cu caracter normativ sau cu caracter individual, si alte “hotarari” potrivit art. 67 si art. 76 alin. (2) din Legea fundamentala.
Hotararea reprezinta un act juridic specific autonomiei regulamentare a Camerelor, în sensul art. 64, 67 si art. 76 alin. (1) si (2), producatoare de efecte juridice, care întotdeauna sunt interne, dar, în subsidiar, hotararea poate avea si efecte externe.
Fata de aceste precizari, consideram ca nu se poate sustine ca textul alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 în noua redactare supune controlului de constitutionalitate toate hotararile, atat cele adoptate de fiecare Camera, cat si cele ale Parlamentului. Altfel spus, prin acest text Curtea Constitutionala a dobandit competenta de a se pronunta asupra tuturor hotararilor Parlamentului, situatie în care Curtea Constitutionala ar deveni un “Super-Parlament”.
Facand o distinctie în categoria hotararilor ca acte juridice, putem afirma ca pot fi supuse controlului de constitutionalitate numai hotararile cu caracter normativ, fiind excluse hotararile cu caracter individual.
Dintre hotararile cu caracter normativ pot fi supuse controlului de constitutionalitate, în afara de cele prin care se aproba regulamente, hotararile adoptate în realizarea unor prevederi constitutionale, tinand seama de consecintele acestora (art. 90 – organizarea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a unui referendum national; art. 92 – masuri în domeniul apararii; art. 93 – masuri exceptionale; art. 95 – suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei; art. 96 – punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei); titlul III din Constitutie – Autoritatile publice – hotarari care se refera la regimul juridic al institutiilor fundamentale ale statului.
În categoria “Hotararilor individuale” se includ hotararile privind numiri si alegeri în functii, precum si cele referitoare la validarea în functii.
Aceste hotarari, avand caracter individual, nu pot fi supuse controlului de constitutionalitate.
Or, hotararea contestata face parte din aceasta categorie, motiv pentru care sesizarea trebuia respinsa ca inadmisibila.
Este de retinut ca orice hotarare a Camerelor Parlamentului se adopta numai prin votul membrilor Camerei si dupa dezbateri. În conditiile art. 72 din Constitutie, membrii Camerelor Parlamentului nu au raspundere juridica pentru voturile date si opiniile exprimate în exercitarea mandatului. Posibilitatea controlului de constitutionalitate a oricarei hotarari a plenului Camerelor, data fiind diversitatea domeniilor asupra carora se adopta hotarari, poate duce si la angajarea unei raspunderi juridice, în anumite cazuri.
În acest cadru, asa cum a fost prezentat, sesizarea trebuia respinsa ca inadmisibila.
II. Completarea textului art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 s-a facut în baza art. 146 lit. l) din Constitutie, care prevede, ca atributii ale Curtii Constitutionale, ca “îndeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii”.
Prima chestiune de rezolvat este aceea daca “alte atributii prevazute de legea organica a Curtii” priveste competentele Curtii Constitutionale sau atributiile Curtii privind celelalte activitati ale acesteia.
O a doua problema este aceea daca prin lege se poate adauga la textul constitutional privind atributiile Curtii, adica daca în baza art. 146 lit. l) se poate adauga, prin Legea nr. 47/1992, la atributiile prevazute expres si limitativ de art. 146 din Constitutie.
Ambele probleme sunt conjuncte cu elucidarea întinderii competentelor Curtii privind controlul constitutionalitatii hotararilor plenului fiecarei Camere si ale Camerelor reunite ale Parlamentului. În cazul dezbaterilor au fost discutate aceste probleme, însa decizia adoptata nu le clarifica si, ca atare, raman de rezolvat.
III. Considerentele deciziei privitoare la autoritatea constitutionala Consiliul Superior al Magistraturii sunt, de principiu, corect retinute, dar pentru retinerea competentei si admiterea sesizarii s-a operat cu aprecieri si limbaj tehnic juridic de natura a da alt sens si alta finalitate controlului de constitutionalitate.
Este cert ca alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii înscrisi în lista supusa validarii a fost facuta de magistratii judecatori si magistratii procurori, pe categorii de instante si categorii de parchete, în conformitate cu prevederile Legii nr. 317/2004, ale Regulamentului de aplicare nr. 327/2005 si ale regulamentului privind alegerile si documentele acestora. Toate etapele procedurale au fost riguros desfasurate; pentru fiecare etapa s-a încheiat un proces-verbal doveditor, s-au rezolvat contestatiile si, în final, s-a ajuns la lista celor 11 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii alesi în toate structurile.
Analiza actelor normative în vigoare privind întreaga activitate a alegerilor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii demonstreaza ca aceasta activitate este interna, este exclusiva si limitata, nu da acces la justitie, da drept de contestatie numai celor cu drept de participare si rezolvarile oricaror contestatii se fac de catre Consiliul Superior al Magistraturii.
Lista finala a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii alesi se înainteaza Senatului Romaniei, pentru validare.
Art. 18 din Legea nr. 317/2004 prevede procedura de validare si limitarea acesteia; conditionand invalidarea de constatarea daca a existat o nerespectare a procedurilor, aceasta poate duce la invalidarea alegerii numai daca a fost influentat rezultatul alegerilor.
În aceste limite si pe criteriile prevazute s-au facut verificarile de catre comisia de specialitate a Senatului si s-a propus validarea magistratilor alesi, prevazuti în lista finala, au avut loc dezbateri în Plenul Senatului, s-a adoptat modalitatea de vot final si alegerea a fost validata prin Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010.
Operatiunile ce au avut loc pe etapele procedurilor de alegeri, si anume propunerile, candidaturile, aprobarea candidaturilor, listele, data alegerilor, desfasurarea lor etc., cu actele doveditoare ale acestor operatiuni, au fost controlate atat de Consiliul Superior al Magistraturii, cat si de comisia de specialitate a Senatului si nu s-au constatat nelegalitati.
Sub aspectele de legalitate si de control ale alegerilor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, pe categorii de instante si categorii de parchete, nu s-au dovedit temeiuri de invalidare.
IV. Cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, art. 133 alin. (4) din Constitutie prevede: “Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.”
Legea nr. 317/2004 privind organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii prevede în art. 51 alin. (1): “Durata mandatului membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.” Textul alineatului reproduce textul art. 133 alin. (4) din Constitutie.
În anul 2005, printr-un proiect de lege promovat prin angajarea raspunderii Guvernului si devenit Legea nr. 247/2005, s-a adaugat la art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 sintagma “fara posibilitatea reînvestirii”. Aceasta adaugire la textul constitutional reprodus în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 s-a facut în timpul mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii alesi în anul precedent.
Problemele pe care le ridica adaugirea facuta la textul constitutional sunt:
– daca prin lege, fie si organica, se poate adauga la textul constitutional si, evident, raspunsul nu poate sa fie decat negativ;
– a doua problema este aceea a încalcarii criteriului constitutional privind mandatele reglementate de Constitutie prin schimbarea criteriului obiectiv si a spiritului unitatii constitutionale, cu criteriul subiectiv referitor la persoane, iar nu la mandat;
– sintagma “fara posibilitatea reînvestirii” se refera în mod evident la persoane titulare de mandat, iar nu la mandatul prevazut de Constitutie, ceea ce înseamna ca adaugirea la textul constitutional s-a facut pe alte baze si, evident, din considerente privind persoanele ce se aflau în functie;
– o alta problema este aceea a solutiei ce trebuie data, în aceste conditii, succesiunii legilor în timp; cu privire la aceasta, adunarea generala a judecatorilor Înaltei Curti de Casatie si Justitie si adunarea generala a judecatorilor Curtii de Apel Bucuresti au adoptat teza conform careia norma modificatoare devine activa si deci se aplica începand cu regimul mandatului urmator, iar nu cu regimul mandatului în exercitiu, motive pentru care adunarile generale ale celor doua înalte instante au acceptat candidaturile si i-au votat pe candidatii contestati în sesizare.
Rezolvarea problemei de drept a fost data în cadrul adunarilor generale ale judecatorilor ale celor doua înalte instante si nu a facut obiectul controlului de legalitate efectuat de comisia de specialitate a Senatului, astfel încat nu putea face obiectul controlului de validare la votul final decat daca Senatul ar fi fost învestit – în cadrul controlului de validare – si cu controlul rezolvarilor date problemelor de drept.
Abordarea acestei probleme în sesizarea facuta de senatori excedeaza limitelor legale expres prevazute ale controlului de legalitate privind procedura de validare a alegerilor; acesta este un temei esential privind admisibilitatea sesizarii, motiv pentru care inadmisibilitatea se sustine si mai mult.
Chestiunea si mai dificila este aceea daca în controlul de constitutionalitate poate sa revina Curtii Constitutionale competenta rezolvarii problematicii aplicarii în timp a legii.
V. Din textele actelor normative privind alegerile membrilor Consiliului Superior al Magistraturii se constata ca nu exista “acces la justitie” si ca pot fi contestate procedurile si realizarea lor numai de catre judecatorii si procurorii pe categorii de instante si parchete, iar verificarile si solutionarile se fac de catre Consiliul Superior al Magistraturii; din aceste temeiuri am caracterizat reglementarea ca fiind interna, limitata si controlabila numai de catre Consiliul Superior al Magistraturii, iar Senatul are numai competenta validarii rezultatului final al alegerilor.
Reglementarea existenta trebuie avuta în vedere ca atare, iar solutionarea oricarei contestari se face în aceste conditii si limitari. Surprinzator este ca prevederile art. 126 alin. (6) din Constitutie nu au fost avute în vedere. Acest articol prevede: “controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar”.
Este clar si neîndoielnic ca validarea alegerilor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii de catre Senatul Romaniei este un act care constituie raporturi directe ale adunarilor generale ale magistratilor instantelor si parchetelor cu Parlamentul Romaniei, reprezentat de Senat. Asadar, aceste raporturi directe cu Parlamentul sunt exceptate de la controlul judecatoresc pe calea contenciosului administrativ.
VI. O alta chestiune dificila este aceea a efectelor deciziei si a ducerii la îndeplinire a acesteia. Decizia pronuntata nu priveste texte ale unei hotarari a Senatului, ci validarea alegerii în functie a unor persoane, si, ca atare, nu pot interveni dispozitiile art. 147 alin. (1) din Constitutie, privitoare la suspendarea si încetarea efectelor juridice ale unor texte neconstitutionale. Aceasta chestiune evidentiaza înca o data lipsurile reglementarii mentionate la pct. I din prezenta opinie separata si dificultatile determinarii admisibilitatii sesizarilor împotriva hotararilor plenului Camerelor Parlamentului.
Judecatori:
Ion Predescu
Acsinte Gaspar
Puskas Valentin Zoltan
*
OPINIE CONCURENTA
Apreciez ca solutia de admitere a sesizarii de neconstitutionalitate cu privire la Hotararea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 este corecta.
Consider însa ca, în motivarea deciziei mentionate, ar fi fost util sa fie explicitate mai multe aspecte, atat legate de competenta Curtii Constitutionale de a controla constitutionalitatea hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, cat si de modalitatea de constituire si de functionare a Consiliului Superior al Magistraturii. În acest sens, ar fi fost util, fiind prima hotarare a Curtii Constitutionale pronuntata în cadrul acestei competente, sa se faca referire la exemple din dreptul comparat. Astfel, competenta de a controla si alte acte adoptate de catre Parlament în afara legilor o regasim si în art. 149 alin. (1) pct. 2 din Constitutia Bulgariei. De altfel, interpretand aceasta dispozitie, în Raportul Curtii Constitutionale din Bulgaria prezentat la cel de-al XII-lea Congres al Conferintei Curtilor Constitutionale din Europa se mentioneaza ca actele prevazute de art. 149 alin. (1) pct. 2 din Constitutia Bulgariei pot fi atat acte cu caracter individual (cu privire la numirea conducerii bancii nationale, la ridicarea imunitatii primului-ministru, la constituirea comisiilor parlamentare sau unor organe de stat), cat si acte cu caracter normativ (precum regulamentul de functionare a Parlamentului sau alte regulamente cu caracter intern).
Se poate mentiona ca si în alte state exista o reflectie permanenta asupra organismului care garanteaza independenta puterii judiciare. Astfel, în Franta, desi initial în 1946, în momentul în care Consiliul Superior al Magistraturii a devenit un organ constitutional autonom, magistratii erau minoritari în cadrul acestui organism. În 1993 s-a acordat o mai mare independenta acestui consiliu (Michael Balandier, Le Conseil Superieur de la Magistrature Manuscris.com, 2007). În urma reformei constitutionale din 2008, completata prin Legea organica din 22 iulie 2010, spre deosebire de celelalte state europene, magistratii sunt minoritari în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
În cele mai multe dintre statele europene justitiabilii au posibilitatea de a se adresa direct Consiliului Superior al Magistraturii în anumite conditii.
Printr-o lege organica din 2007, Consiliul Superior al Magistraturii din Franta a fost mandatat sa elaboreze un cod referitor la obligatiile deontologice ale magistratilor. În iunie 2010 au fost enumerate sase principii: independenta, impartialitatea, integritatea, legalitatea, interesul pentru problemele colective, discretie si rezerva.
Este important ca si în Romania sa se tina cont, ca în toate celelalte tari europene, de etica magistratilor, cu siguranta a celor care fac parte din Consiliul Superior al Magistraturii.
Judecator,
prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc
