Dispozitiile art. 9 alin. (3) – (5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din aceeasi ordonanta si la dispozitiile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002, se interpreteaza in sensul admisibilitatii cererilor de inlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii indiferent daca contraventiile savarsite sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ si chiar daca actul care stabileste si sanctioneaza contraventiile nu prevede, alternativ cu sanctiunea amenzii, sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii
In M. Of. nr. 126 din 18 februarie 2011 a fost publicata Decizia nr. 7/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite.
Din cuprins :
Dosar nr. 6/2010
Sub presedintia doamnei judecator dr. Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 9 alin. (3) – (5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate la dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ si la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, asupra posibilitatii de a se dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, atunci cand aceasta din urma sanctiune nu este prevazuta, prin lege, alternativ cu amenda.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind prezenti 82 de judecatori din 103 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Antoaneta Florea – procuror sef al Biroului de reprezentare din cadrul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca instanta de judecata sesizata printr-o cerere de inlocuire a sanctiunii amenzii contraventionale cu obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii poate admite o astfel de cerere doar atunci cand cea din urma sanctiune este prevazuta de lege sau ordonanta a guvernului, alternativ cu amenda.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In practica instantelor de judecata nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 9 alin. (3) – (5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate la dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ si la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, asupra posibilitatii de a se dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale, cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, atunci cand aceasta din urma sanctiune nu este prevazuta, prin lege, alternativ cu amenda.
Astfel, unele instante au respins cererile de inlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, fie atunci cand contraventiile savarsite nu erau prevazute si sanctionate prin legi sau ordonante ale Guvernului, fie atunci cand, desi contraventiile erau prevazute prin acte normative elaborate de Parlament ori Guvern, prin delegare legislativa, totusi acestea nu erau sanctionate in modalitatea prevazuta la art. 9 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
S-a aratat ca dispozitiile cuprinse in art. 9 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si in art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, care consacra principiul nulla poena sine lege, sunt aplicabile si in procesul de inlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, iar o solutie contrara echivaleaza cu incalcarea principiului legalitatii care opereaza in materie contraventionala.
Alte instante, dimpotriva, au dispus inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, fie in conditiile in care contraventia pentru care a fost aplicata aceasta din urma sanctiune nu era prevazuta de lege, ci prin hotarari ale Guvernului sau hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale ori judetene, fie in situatiile in care legile speciale sau ordonantele Guvernului prin care se stabileau contraventiile pentru care s-a aplicat amenda nu prevedeau, alternativ, si sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
In motivarea acestei solutii s-a retinut, in esenta, ca nu are loc aplicarea unei sanctiuni, pentru a fi necesar ca aceasta sa fie expres prevazuta prin lege sau ordonanta a Guvernului ca sanctiune alternativa cu cea a amenzii, ci se dispune cu privire la o alta modalitate de executare prevazuta de lege.
Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.
Intr-adevar, prin dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si prin cele ale art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabileste, cu caracter de principiu, ca sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii poate fi stabilita numai prin lege alternativ cu amenda si poate fi aplicata numai de instanta de judecata.
In acelasi timp insa, prin dispozitiile continute de alin. (3) – (5) ale art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul a inteles sa instituie cu caracter de principiu posibilitatea legala de inlocuire a sanctiunii amenzii contraventionale, atunci cand nu a fost achitata si nici nu poate fi executata silit, cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, “in cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata”.
Prin alineatul urmator al aceluiasi articol se prevede ca instanta poate acorda, la cererea contravenientului, un termen de 30 de zile, in vederea achitarii integrale a amenzii, iar prin alin. (5) al aceluiasi articol se stabileste ca, in cazul neachitarii amenzii in termenul acordat, instanta procedeaza la inlocuirea amenzii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
Totodata, prin art. 39^1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se prevede ca inlocuirea sanctiunii in sensul aratat poate fi dispusa de instanta si ca urmare a sesizarii facute de contravenientul insolvabil, situatie in care, asa cum se mentioneaza in alin. (2) al aceluiasi articol, sanctiunea inlocuitoare poate fi dispusa pe o durata maxima de 50 de ore.
Stabilind ca instanta poate sa inlocuiasca, in faza de executare, sanctiunea amenzii cu cea de obligare la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, legiuitorul a reglementat o modalitate alternativa de executare a unei sanctiuni contraventionale si care, desigur, nu poate fi dispusa decat in conditiile prevazute de textele ce au fost prezentate.
Imprejurarea ca prin acelasi text, respectiv prin art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost instituita o noua sanctiune contraventionala, indicandu-se limitativ si actele normative prin care aceasta poate fi prevazuta, si totodata s-a instituit o modalitate alternativa de executare in cadrul careia sanctiunea nou-infiintata poate inlocui sanctiunea amenzii ce a fost aplicata nu este de natura sa conduca la concluzia ca legiuitorul a stabilit vreo alta conditie pentru a se putea dispune inlocuirea sanctiunii in afara celor pe care le-a prevazut expres.
Astfel, din examinarea dispozitiilor art. 9 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii poate fi prevazuta numai prin lege, doar alternativ cu sanctiunea amenzii si numai pe o durata ce nu poate depasi 300 de ore, se constata ca prin aceste dispozitii, imperative, legiuitorul a stabilit un regim juridic general al sanctiunii contraventionale nou-introduse.
Corespunzator acestor dispozitii a fost adoptata ulterior Ordonanta Guvernului nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, act normativ prin al carui prim articol se precizeaza ca aceasta sanctiune poate fi prevazuta in legi sau ordonante ale Guvernului si ca stabilirea sa se face intotdeauna alternativ cu amenda, precum si ca sanctiunea poate fi aplicata numai de instanta de judecata.
Indicand actele normative prin care poate fi prevazuta sanctiunea si obligativitatea de a figura ca o sanctiune alternativa la aceea a amenzii, legiuitorul a stabilit o conditie de reglementare care nu se adreseaza altcuiva decat autoritatilor care au competenta de a adopta norme juridice in materie contraventionala.
Prin art. 9 alin. (3) – (5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul a inteles sa reglementeze o alta ipoteza juridica, si anume aceea a contravenientului care a fost sanctionat cu amenda, pe care insa nu a achitat-o si nici nu poate fi executat silit.
Pentru o astfel de situatie, considerand ca starea de insolvabilitate a contravenientului nu trebuie sa conduca la lipsirea de eficienta a sanctiunii aplicate, legiuitorul a instituit modalitatea alternativa de executare a sanctiunii amenzii, prin posibilitatea inlocuirii acesteia cu obligatia de prestare a unei activitati in folosul comunitatii.
Operatiunea juridica de inlocuire a sanctiunii are loc in faza de executare si vizeaza exclusiv stabilirea altei modalitati de executare a sanctiunii cu amenda deja aplicata, schimbarea modalitatii de executare fiind determinata de faptul ca amenda nu a fost achitata in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva si nici nu exista posibilitatea executarii silite.
Deci nu se poate considera, sub acest aspect, ca ar fi nesocotit principiul de drept al legalitatii incriminarii si sanctiunii (“nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege”) inscris si in prevederile art. 7 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Aceasta intrucat, in litigiul avand ca obiect cererea de inlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, instanta nu este investita cu aplicarea unei sanctiuni care nu ar fi prevazuta de actul prin care este reglementata contraventia, ci, in ipoteza unui contravenient debitor insolvabil, este chemata sa se pronunte cu privire la modalitatea de executare a sanctiunii amenzii prevazute de lege si deja aplicate contravenientului.
Conditiile stabilite de legiuitor pentru a se putea dispune inlocuirea sanctiunii sunt inscrise la art. 9 alin. (3) si art. 39^1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si vizeaza numai depasirea termenului de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii amenzii si starea de insolvabilitate a contravenientului, iar indeplinirea lor se verifica in urma sesizarii adresate instantei de catre organul din care face parte agentul constatator sau de catre contravenient.
In atare situatie, a aprecia ca operatiunea de inlocuire a sanctiunii nu poate avea loc decat in baza unui text continut de o lege sau o ordonanta, prin care sunt prevazute ca sanctiuni alternative amenda si prestarea unei activitati in folosul comunitatii, ar insemna sa se nesocoteasca vointa legiuitorului prin adaugarea unor conditii pe care acesta nu a inteles sa le stabileasca.
In acelasi timp, printr-o astfel de interpretare, se ajunge la lipsirea de eficienta juridica a reglementarii continute de art. 9 alin. (3) – (5) si de art. 39^1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, iar numeroase norme juridice in temeiul carora a fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale raman fara finalitate, deoarece sanctiunea nu poate fi executata pe nicio cale.
Altfel spus, desi se face vinovat de savarsirea unei contraventii, pentru care a si fost sanctionat, contravenientul insolvabil nu suporta in mod real nicio consecinta a faptei sale.
In materie contraventionala, Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, reprezinta legea generala, astfel ca dispozitiile sale sunt aplicabile tuturor contraventiilor indiferent daca acestea sunt reglementate prin legi, prin ordonante sau hotarari ale Guvernului ori prin acte ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene, conform competentelor stabilite prin art. 2 al acestui act normativ.
Asa cum s-a aratat, nici dispozitiile art. 9 alin. (3) – (5) si nici cele ale art. 39^1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, nu fac nicio distinctie, in vederea aplicarii lor, in functie de categoria actului prin care este stabilita contraventia si nu cer ca norma juridica in temeiul careia a fost aplicata amenda sa prevada si sanctiunea alternativa a prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 329 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din aceeasi ordonanta si ale art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se interpreteaza in sensul admisibilitatii cererilor de inlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, indiferent daca contraventiile savarsite sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ si chiar daca actul care stabileste si sanctioneaza contraventiile nu prevede, alternativ cu sanctiunea amenzii, sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Dispozitiile art. 9 alin. (3) – (5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din aceeasi ordonanta si la dispozitiile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002, se interpreteaza in sensul admisibilitatii cererilor de inlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii indiferent daca contraventiile savarsite sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ si chiar daca actul care stabileste si sanctioneaza contraventiile nu prevede, alternativ cu sanctiunea amenzii, sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 20 septembrie 2010.
VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
RODICA AIDA POPA
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White