Instructiunile privind modul de aplicare a regulilor de concurenta acordurilor de acces din sectorul de comunicatii electronice – cadrul general, piete relevante si principii

In M. Of. nr. 197 din 22 martie 2011 a fost publicat Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 424/2011 pentru punerea in aplicare a Instructiunilor privind modul de aplicare a regulilor de concurenta acordurilor de acces din sectorul de comunicatii electronice – cadrul general, piete relevante si principii.

Din cuprins:

ART. 1

In urma adoptarii in plenul Consiliului Concurentei, se pun in aplicare Instructiunile privind modul de aplicare a regulilor de concurenta acordurilor de acces din sectorul de comunicatii electronice – cadrul general, piete relevante si principii, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

ART. 2

Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmari punerea in aplicare a prevederilor prezentului ordin.

ART. 3

Prezentul ordin intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ART. 4

La data intrarii in vigoare a prezentului ordin, anexa nr. 4 “Instructiuni privind modul de aplicare a regulilor de concurenta acordurilor de acces din sectorul de comunicatii electronice – cadrul general, piete relevante si principii” la Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 61/2004 privind punerea in aplicare a regulamentelor si instructiunilor Consiliului Concurentei, elaborate in baza Legii concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 288 din 1 aprilie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se abroga.

ANEXA 1

INSTRUCTIUNI

privind modul de aplicare a regulilor de concurenta acordurilor de acces din sectorul de comunicatii electronice – cadrul general, piete relevante si principii

In temeiul art. 27 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare*1),

————

*1) Legea concurentei nr. 21 din 10 aprilie 1996, republicata, a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 459 din 6 iulie 2010.

Consiliul Concurentei adopta prezentele instructiuni.

Introducere

In industria comunicatiilor electronice, acordurile de acces sunt esentiale pentru a permite operatorilor de pe piata sa beneficieze de liberalizarea sectorului, realizata in ianuarie 2003. Scopul acestor instructiuni consta in:

a) stabilirea principiilor acordurilor de acces ce deriva din dreptul concurentei pentru a crea si/sau mentine o piata concurentiala, pentru conditii mai stabile si predictibile pentru initiative comerciale/investitionale in sectoarele comunicatiilor electronice si multimedia;

b) definirea si clarificarea relatiilor dintre legislatia concurentei si legislatia specifica sectorului, in special in ceea ce priveste relatiile dintre regulile de concurenta si legislatia privind accesul si interconectarea retelelor de comunicatii electronice;

c) explicarea modalitatii in care vor fi aplicate regulile de concurenta, intr-un mod coerent, in sectoarele implicate in furnizarea de noi servicii si, in acest context, in special in ceea ce priveste aspectele privind accesul.

1. Avand in vedere contextul competitional in sectorul comunicatiilor electronice, operatorilor activi in acest sector trebuie sa li se permita si sa fie incurajati sa stabileasca acordurile necesare mecanismelor de cooperare in vederea crearii – sau asigurarii – interconectivitatii intre diversele retele de comunicatii si, acolo unde este cazul, intre servicii, pentru a permite consumatorilor sa beneficieze de o gama mai diversificata si mai accesibila de servicii de comunicatii.

Aceasta poate si trebuie sa fie facuta in concordanta cu regulile de concurenta pentru dezvoltarea unei piete concurentiale a serviciilor oferite consumatorului final si pentru evitarea abuzului de pozitie dominanta a operatorilor care ofera accesul la facilitatile si serviciile de interconectare.

2. Consiliul Concurentei trateaza acordurile de acces din domeniul comunicatiilor electronice prin prisma principiilor de concurenta. Prezentele instructiuni trateaza modul in care regulile si procedurile de concurenta se aplica acordurilor de acces in contextul armonizarii legislatiei nationale cu legislatia europeana din sectorul comunicatiilor electronice.

3. Potrivit prevederilor art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea in aplicare a normelor de concurenta prevazute la articolele 81 si 82 din tratat*2), cu modificarile si completarile ulterioare, Consiliul Concurentei, alaturi de autoritatile de concurenta ale statelor membre, a devenit competent sa aplice prevederile art. 101 si 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene*3), denumit in continuare TFUE, in cazuri individuale. Astfel, in cazurile in care actele sau faptele intreprinderilor ori asociatiilor de intreprinderi pot afecta comertul dintre statele membre ale Uniunii Europene, potrivit art. 3 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare lege, se vor analiza faptele atat din punctul de vedere al incidentei prevederilor legii, cat si al prevederilor art. 101, respectiv art. 102 din TFUE.

————

*2) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea in aplicare a normelor de concurenta prevazute la articolele 81 si 82 din tratat. Text cu relevanta pentru SEE (publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 1 din 4 ianuarie 2003, p. 1 – 25), completat si modificat. Textul consolidat, la adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:2003R0001:20061018:RO:PDF

*3) Versiune consolidata a Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 115 din 9 mai 2008.

4. In Romania, la momentul adoptarii prezentelor instructiuni, cadrul legal de reglementare este constituit din: Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociata, precum si interconectarea acestora*4), aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 527/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare OG 34/2002, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 591/2002*5), cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice, republicata*6), Hotararea Guvernului nr. 1.208/2007 privind conditiile generale referitoare la interoperabilitatea serviciilor de televiziune digitala interactiva, precum si a echipamentelor de televiziune digitala ale consumatorilor*7), Hotararea Guvernului nr. 810/2009 privind conditiile referitoare la sistemele de acces conditionat la serviciile de difuzare in format digital a programelor de radio si televiziune*8) si Strategia nationala privind implementarea serviciului universal in sectorul comunicatiilor electronice, aprobata prin Ordinul ministrului comunicatiilor si societatii informationale nr. 461/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

————

*4) Prin Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 a fost preluata Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la retelele de comunicatii electronice si la infrastructura asociata, precum si interconectarea acestora, denumita in continuare Directiva de acces.

*5) Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, a fost preluata Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice, denumita in continuare Directiva-cadru.

*6) Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 343 din 5 mai 2008.

*7) Hotararea Guvernului nr. 1.208/2007 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 692 din 11 octombrie 2007.

*8) Hotararea Guvernului nr. 810/2009 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 541 din 4 august 2009.

5. In sectorul comunicatiilor electronice, cadrul legal specific, armonizat cu reglementarile europene, permite si simplifica posibilitatile intreprinderilor de a initia noi activitati pe pietele serviciilor de comunicatii electronice si astfel permite utilizatorilor finali sa beneficieze de rezultatele unei concurente mai puternice. Aceste avantaje nu trebuie sa fie periclitate de practicile restrictive sau abuzive ale intreprinderilor: noilor intrati trebuie sa li se garanteze dreptul de a avea acces la retelele operatorilor de comunicatii electronice aflati in pozitie dominanta. Din acest motiv, regulile de concurenta sunt esentiale pentru a asigura obtinerea acestei evolutii. Autoritatile care au un rol in supravegherea acestui sector sunt: Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii, denumita in continuare ANCOM, si Consiliul Concurentei. Pentru ca procesul de concurenta sa functioneze corect pe piata, este necesara asigurarea conlucrarii dintre aceste autoritati.

6. Capitolul I al prezentelor instructiuni stabileste cadrul general si detaliaza modul in care autoritatea de concurenta intentioneaza sa protejeze drepturile intreprinderilor si ale utilizatorilor potrivit regulilor de concurenta si sa evite multiplicarea inutila a procedurilor. Capitolul II stabileste modalitatea de definire a pietei in acest sector. Capitolul III detaliaza principiile pe care Consiliul Concurentei le va urma in aplicarea regulilor de concurenta, in scopul de a ajuta intreprinderile de pe piata comunicatiilor electronice sa aiba in vedere respectarea cerintelor legii la incheierea acordurilor de acces. Principiile prevazute in prezentele instructiuni se aplica nu numai serviciilor de comunicatii electronice traditionale, pe linii fixe, ci si celorlalte tipuri de servicii de comunicatii electronice, inclusiv unor domenii precum comunicatiile prin satelit si comunicatiile mobile.

7. Prezentele instructiuni se bazeaza pe aspecte care au aparut datorita procesului de dezvoltare si convergenta a sectoarelor de comunicatii electronice, radiodifuziune si tehnologia informatiei, precum si intaririi concurentei de pe aceste piete. Aceasta dinamica poate conduce la necesitatea de a adapta scopul si principiile prevazute in prezentele instructiuni unor noi segmente din sectorul comunicatiilor mobile.

8. Prezentele instructiuni nu isi propun sa realizeze o analiza exhaustiva a tuturor problemelor posibile de concurenta din acest sector, intrucat in acest domeniu pot aparea probleme noi.

CAPITOLUL I

Cadrul general

SECTIUNEA 1

Relatiile dintre regulile de concurenta si reglementarea specifica a sectorului

9. Problemele de acces sunt reglementate in Romania prin OG 34/2002. In cazul in care un furnizor de servicii intampina o problema de acces, cum ar fi refuzul nejustificat al unui operator ce detine o pozitie dominanta pe piata comunicatiilor electronice de a furniza sau furnizarea in termeni nerezonabili a accesului de care solicitantul are nevoie pentru a oferi un anumit serviciu consumatorilor sai, trebuie sa ia in considerare un numar de posibilitati in vederea gasirii unei solutii. In general, in situatia in care se confrunta cu o problema de acces, partile lezate au doua posibilitati:

a) procedurile specifice de actiune in fata ANCOM, stabilite acum in concordanta cu dreptul comunitar; si/sau

b) o actiune in fata autoritatii de concurenta sau a instantei judecatoresti.

Consiliul Concurentei are in vedere faptul ca ANCOM are atributii diferite si opereaza intr-un cadru legal diferit de cel al Consiliului Concurentei, in cazul in care acesta din urma aplica regulile de concurenta. Acest cadru legal specific sectorului bazat pe consideratii de politica a comunicatiilor electronice poate avea obiective specifice, dar aflate in concordanta cu obiectivele politicii de concurenta. Astfel, ANCOM identifica pietele relevante din sectorul comunicatiilor electronice si realizeaza analizele de piata pe pietele identificate, cu respectarea principiilor instituite prin lege si prin regulamentele emise in aplicarea acesteia. Reglementarile ANCOM si analizele de piata care stau la baza acestor reglementari, inainte de a fi adoptate, sunt supuse atentiei Consiliului Concurentei, care isi exprima punctul de vedere referitor la acestea.

Consiliul Concurentei va coopera cu ANCOM potrivit cadrului legal si Protocolului de cooperare, iar pentru aspectele specifice legate de acces, a se vedea si OG 34/2002. Regulile de concurenta nu ofera remedii pentru solutionarea tuturor problemelor din domeniul comunicatiilor electronice. Prin urmare, ANCOM are o sfera de activitate semnificativ extinsa si un rol important in reglementarea acestui sector. La nivel european, Comisia Europeana incurajeaza o politica a noilor intrati, deoarece o buna parte din cresterea industriei de telecomunicatii se datoreaza serviciilor oferite de furnizorii de servicii independenti. Chestiunile legate de acces sunt de o importanta majora datorita faptului ca ofera posibilitatea unor noi agenti economici de a intra pe pietele serviciilor de comunicatii electronice, dar, in acelasi timp, pot implica dorinta celor deja prezenti pe piata de a-si prezerva pozitiile privilegiate pe piata*9).

————

*9) Din aceste motive, imediat dupa stabilirea unui cadru reglementator, atat aplicarea regimului reglementator, cat si aplicarea legislatiei concurentei prezinta importanta, in sensul de a asigura faptul ca barierele legale deja eliminate nu vor fi inlocuite de bariere structurale datorate mentinerii artificiale a unei structuri monopolistice de facto a pietei.

10. Este, de asemenea, important faptul ca legislatia din domeniul comunicatiilor electronice impune operatorilor de comunicatii electronice care au o putere semnificativa de piata obligatii de transparenta si de nediscriminare, care sunt mai numeroase decat cele impuse potrivit prevederilor art. 6 din lege, respectiv ale art. 102 din TFUE. Aceasta legislatie stabileste obligatii referitoare la transparenta, obligatii de furnizare si obligatii legate de modalitatea de stabilire a tarifelor. Obligatiile mentionate sunt impuse de catre ANCOM, care are, de asemenea, competente in asigurarea unei concurente efective pe piata.

Astfel, furnizorii de infrastructura si servicii de acces si contractantii, individual sau in asociatii, prin reglementarile/interventiile ANCOM si/sau interventiile Consiliului Concurentei, pot fi constransi sa respecte legislatia concurentiala in prevederile contractuale sau statutare, sa nu ingradeasca concurenta prin clauze tehnice ori economice nejustificate, prin lipsa de transparenta in legatura cu specificatiile tehnice, caracteristicile retelei, modalitatile si conditiile de furnizare si utilizare, informatiile contabile si tarifele practicate, precum si sa asigure calitatea accesului si disponibilitatea serviciilor conexe necesare, in mod nediscriminatoriu, pe baze economice.

11. Potrivit prevederilor art. 6 din lege, respectiv prevederile art. 102 din TFUE, prezentele instructiuni au in vedere inclusiv situatia in care, inainte de liberalizare, pe piata, in anumite segmente, a existat un operator de comunicatii electronice care detinea o pozitie de monopol, perpetuata ca monopol sau ca o pozitie dominanta. Existenta si pozitia pe piata a operatorilor concurenti sunt relevante pentru a determina daca exista o pozitie dominanta a unui anumit operator sau o pozitie dominanta colectiva: referirile din prezentele instructiuni la pozitia dominanta vor fi interpretate in acest sens.

12. ANCOM, care are jurisdictie asupra drepturilor de acces, trebuie sa se asigure ca actiunile pe care le intreprinde sunt in concordanta cu dreptul concurentei. Aceasta obligatie presupune sa nu intreprinda actiuni contrare legislatiei concurentei.

13. Acordurile de acces reglementeaza – in principiu – furnizarea anumitor servicii intre intreprinderi independente si nu conduc la crearea unei entitati autonome, distincte de partile acordului. De aceea, in mod general, acordurile de acces nu cad sub incidenta Regulamentului privind concentrarile economice, pus in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 385/2010*10).

————

*10) Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 553 si 553 bis din 5 august 2010.

14. Potrivit Regulamentului privind analiza si solutionarea plangerilor referitoare la incalcarea prevederilor art. 5, 6 si 9 din Legea concurentei nr. 21/1996 si a prevederilor art. 101 si 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, pus in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 499/2010*11), Consiliul Concurentei poate analiza un acord de acces ca urmare a:

a) unei plangeri impotriva unui acord de acces restrictiv ori impotriva unui comportament al unei intreprinderi aflate in pozitie dominanta privind acordarea sau refuzul de a acorda accesul;

b) unei proceduri initiate din oficiu de catre autoritatea de concurenta referitoare la modalitatea de acordare a accesului sau la refuzul de acordare a accesului;

c) unei investigatii a intregului sector.

————

*11) Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 687 din 12 octombrie 2010.

15. Exista un numar de domenii in care acordurile vor fi supuse atat regulilor de concurenta, cat si reglementarilor specifice sectorului de comunicatii electronice. Acestea din urma au ca scop stabilirea unui regim juridic pentru aceste acorduri. Intreprinderile ce opereaza in sectorul comunicatiilor electronice trebuie sa fie constiente ca respectarea regulilor de concurenta nu le absolva de indatorirea de a se supune obligatiilor ce le pot fi impuse in contextul reglementarilor specifice din domeniu si viceversa.

SECTIUNEA a 2-a

Modul de actiune al Consiliului Concurentei in legatura cu acordurile de acces

16. Avand in vedere importanta acordurilor de acces*12), luate ca intreg, Consiliul Concurentei reglementeaza cadrul juridic in care aceste acorduri sa fie incheiate. Acordurilor de acces care contin clauze anticoncurentiale le sunt aplicabile prevederile art. 5 din lege, respectiv art. 101 din TFUE. Acordurilor care implica intreprinderi aflate in pozitie dominanta sau de monopol le pot fi aplicate prevederile art. 6 din lege, respectiv art. 102 din TFUE.

————

*12) Conform OG 34/2002, prin acord de acces se intelege punerea la dispozitia unui tert de spatii, echipamente sau servicii, in conditii determinate, in mod exclusiv ori neexclusiv, necesare in scopul furnizarii de servicii de comunicatii electronice; accesul cuprinde, printre altele:

– accesul la elemente ale retelei si la infrastructura asociata, care poate implica conectarea echipamentelor, prin mijloace fixe sau nonfixe, incluzand accesul la bucla locala si la infrastructura si serviciile necesare furnizarii de servicii prin bucla locala;

– accesul la infrastructura fizica, inclusiv cladiri, conducte si piloni;

– accesul la sisteme software relevante, inclusiv la sistemele de asistenta operationala;

– accesul la sisteme de conversie a numerelor sau la sistemele care au o functionalitate echivalenta;

– accesul la retele fixe si mobile, in special pentru roaming;

– accesul la sistemele de acces restrictionat pentru serviciile de televiziune digitala;

– accesul la serviciile de retele virtuale.

SECTIUNEA a 3-a

Plangeri

17. Persoanele fizice sau juridice care au un interes legitim pot, in conditiile prevazute prin lege, sa inainteze o plangere Consiliului Concurentei, solicitand efectuarea de investigatii si impunerea incetarii unei incalcari a prevederilor art. 5 sau 6 din lege, respectiv, dupa caz, a prevederilor art. 101 sau 102 din TFUE.

18. Consiliul Concurentei, in analizarea fiecarui caz adus in atentia sa, va examina posibilitatea de a stabili existenta incalcarii si cat de semnificative sunt efectele presupusei incalcari asupra concurentei, in scopul de a-si indeplini, in cele mai bune conditii posibile, sarcina sa de a asigura respectarea prevederilor art. 5 si 6 din lege, respectiv a prevederilor art. 101 si 102 din TFUE.

19. Cu privire la actiunile inaintea ANCOM, OG 34/2002 prevede ca aceasta are competenta de a interveni si de a impune schimbari atat in ceea ce priveste existenta, cat si in ceea ce priveste continutul acordurilor de acces. ANCOM trebuie sa tina cont de necesitatea de a stimula o piata concurentiala si poate impune conditii uneia sau mai multor parti, pentru a asigura concurenta efectiva.

SECTIUNEA a 4-a

Investigatii din oficiu si investigatii sectoriale

20. In situatia in care se va dovedi necesar, Consiliul Concurentei poate declansa o investigatie din oficiu. De asemenea, poate declansa investigatii care pot acoperi intregul sector.

SECTIUNEA a 5-a

Amenzi

21. In conditiile prevazute de lege, Consiliul Concurentei poate impune amenzi de pana la 10% din cifra de afaceri anuala intreprinderilor care, cu intentie sau din culpa, incalca prevederile art. 5 alin. (1) sau art. 6 din lege, precum si prevederile art. 101 si 102 din TFUE.

In cazul in care acordurile indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) sau (3) din lege, sunt considerate legale, fara a fi necesara notificarea acestora de catre parti si emiterea unei decizii de catre Consiliul Concurentei.

Intreprinderii sau asociatiei de intreprinderi care invoca beneficiul prevederilor art. 5 alin. (2) sau (3) din lege ii revine sarcina de a dovedi ca sunt indeplinite conditiile prevazute de respectivele alineate. Cu toate acestea, Consiliul Concurentei poate retrage aceasta imunitate la amenda, informand intreprinderea implicata ca, dupa o examinare preliminara, apreciaza ca interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege, respectiv la art. 101 alin. (1) din TFUE este aplicabila acordului si, prin urmare, aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2), respectiv a prevederilor art. 101 alin. (3) din TFUE nu este justificata.

CAPITOLUL II

Pietele relevante

22. In cursul investigarii cazurilor potrivit prevederilor cap. I, definirea pietei relevante se efectueaza potrivit Instructiunilor privind definirea pietei relevante, emise de catre Consiliul Concurentei.

23. Exista 3 surse principale de presiune concurentiala asupra intreprinderilor: substituibilitatea din punctul de vedere al cererii, substituibilitatea din punctul de vedere al ofertei si concurenta potentiala, prima constituind cea mai rapida si mai eficienta forta de disciplinare a furnizorilor unui serviciu sau ai unui produs dat. Substituibilitatea din punctul de vedere al cererii este – prin urmare – principalul instrument folosit pentru definirea pietei relevante a produsului, in scopul identificarii restrictiilor asupra concurentei in sensul prevederilor art. 5 alin. (1) si al prevederilor art. 6 din lege.

24. Substituibilitatea din punctul de vedere al ofertei poate fi folosita, in cazul in care circumstantele o justifica, ca un element suplimentar pentru definirea pietei relevante. In practica, aceasta nu poate fi distinsa, in mod clar, de concurenta potentiala. Substituibilitatea din punctul de vedere al ofertei si concurenta potentiala sunt folosite pentru a determina daca o intreprindere are pozitie dominanta, daca restrictionarea concurentei este semnificativa in sensul prevederilor art. 5 din lege sau daca concurenta a fost eliminata.

25. In analizarea pietelor relevante este necesar sa se aiba in vedere dezvoltarea pietei pe termen scurt.

Urmatoarele sectiuni stabilesc principii de baza cu relevanta in sectorul comunicatiilor electronice.

SECTIUNEA 1

Piata relevanta a produsului si/sau a serviciilor

Piata relevanta a produsului

26. Pct. II.8 din Instructiunile privind definirea pietei relevante, puse in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 388/2010*13), prevede ca piata relevanta a produsului “cuprinde toate produsele si/sau serviciile pe care consumatorul le considera interschimbabile sau substituibile, datorita caracteristicilor, preturilor si utilizarii acestora”.

————

*13) Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 553 din 5 august 2010.

27. Liberalizarea sectorului comunicatiilor electronice a condus la aparitia unui alt tip de piata, acela al accesului la infrastructurile care sunt necesare pentru furnizarea acestor servicii liberalizate*14). Fara interconectare nu este posibil, din punct de vedere comercial, pentru terti sa furnizeze o gama completa de servicii, cum ar fi cele de telefonie fixa sau mobila.

————

*14) Interconectarea cu reteaua publica de comunicatii electronice comutata este un exemplu tipic de acces.

28. In consecinta, pentru sectorul comunicatiilor electronice se pot defini cel putin doua tipuri de piete relevante care pot fi luate in considerare – cea a serviciului furnizat utilizatorilor finali si cea a accesului la facilitatile necesare pentru a furniza serviciul catre utilizatorii finali. In fiecare caz va fi necesara definirea pietelor relevante ale accesului si ale serviciului prestat utilizatorilor finali*15).

————

*15) De exemplu, interconectarea cu reteaua publica de comunicatii electronice si furnizarea serviciilor de telefonie publica.

29. Dupa caz, Consiliul Concurentei va folosi testul pietei relevante, care consta in a analiza daca, in situatia in care toti furnizorii serviciilor in cauza ar creste preturile cu 5 – 10%, profiturile lor colective ar creste. Potrivit acestui test, daca profiturile lor colective ar creste, piata analizata constituie o piata relevanta separata, distincta.

30. Consiliul Concurentei considera ca principiile generale de definire a pietei relevante a produsului din dreptul concurentei se aplica si pietelor relevante specifice din domeniul comunicatiilor electronice. Datorita dinamicii schimbarilor de ordin tehnologic din acest domeniu, orice incercare de a defini pietele particulare ale produsului in prezentele instructiuni prezinta riscul de a deveni rapid inadecvata si inutila. Definirea unor piete particulare ale produsului se va realiza pe baza examinarii detaliate a fiecarui caz individual.

Piata serviciilor

31. Aceasta poate fi definita, in sens larg, ca fiind furnizarea oricarui serviciu de comunicatii electronice catre utilizatori. Diferite servicii de comunicatii electronice vor fi considerate substituibile daca prezinta un grad suficient de interschimbabilitate pentru utilizatorii finali, ceea ce inseamna ca poate exista o concurenta reala intre diferitii furnizori ai acestor servicii.

Accesul la infrastructuri

32. Pentru ca un furnizor sa presteze servicii utilizatorilor finali, acesta poate solicita accesul la una sau mai multe infrastructuri*16) in aval sau in amonte. Acest acces poate fi realizat la nivel fizic prin infrastructura specializata individuala sau partajata, care este furnizata fie in mod autonom, fie inchiriata de la un furnizor de infrastructura la nivel local. Acest acces poate fi realizat, de asemenea, fie printr-un furnizor de servicii care are deja ca abonati acesti utilizatori finali, fie printr-un furnizor de interconectare care are acces direct/indirect la punctele terminale considerate.

————

*16) De exemplu, pentru a livra fizic servicii utilizatorilor finali, furnizorul va trebui sa aiba acces la punctele terminale ale retelei de comunicatii electronice la care acesti utilizatori finali sunt conectati.

33. Pe langa accesul fizic la retea, un furnizor poate avea nevoie de acces la alte infrastructuri pentru a putea oferi serviciile catre utilizatorii finali si pentru a face cunoscute utilizatorilor finali serviciile sale. In situatia in care o intreprindere detine o pozitie dominanta in furnizarea de servicii, cum ar fi serviciile de date, pot aparea probleme similare cu cele legate de accesul fizic la infrastructuri, precum si problematici legate de serviciile asociate, care, desi neconstituite in piete distincte, pot sa constituie obiect de reglementare, respectiv impunere de sarcini.

34. Intr-o serie de cazuri, Consiliul Concurentei va trebui sa se ocupe de problemele legate de accesul fizic, o importanta deosebita prezentand accesul la infrastructura retelei operatorului de comunicatii electronice aflat in pozitie dominanta.

35. Anumiti operatori de comunicatii electronice dominanti pot fi tentati sa se opuna acordarii accesului unor terti furnizori de servicii ori altor operatori de retea, in special in domeniile in care serviciile propuse vor concura cu serviciile furnizate de catre insusi operatorul de comunicatii electronice aflat in pozitie dominanta. Aceasta opozitie se va manifesta prin intarzierea nejustificata in acordarea accesului, prin refuzul de a permite accesul sau prin conditionarea accesului de acceptarea unor conditii dezavantajoase pentru solicitant. Este rolul legislatiei concurentei sa asigure un mediu concurential optim pentru dezvoltarea acestor piete de acces si pentru ca operatorii de comunicatii electronice dominanti sa nu exercite controlul asupra accesului cu scopul de a frana dezvoltarea pietelor acestor servicii.

SECTIUNEA a 2-a

Piata geografica relevanta

36. Piata geografica relevanta este definita in pct. II.9 din Instructiunile privind definirea pietei relevante, puse in aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 388/2010, ca “zona in care intreprinderile in cauza sunt implicate in cererea si oferta de produse sau servicii, in care conditiile de concurenta sunt suficient de omogene si care poate fi delimitata de zonele geografice invecinate, deoarece conditiile de concurenta difera in mod apreciabil in respectivele zone”.

37. Cu privire la piata furnizarii serviciilor de comunicatii electronice si a accesului, piata relevanta geografica va fi zona in care conditiile obiective de concurenta care se aplica furnizorilor de servicii sunt similare si in care concurentii sunt in masura sa isi ofere serviciile. Prin urmare, va fi necesar sa se examineze posibilitatea de acces al acestor furnizori de servicii si al utilizatorilor finali in orice parte a acestei zone, in conditii similare si viabile din punct de vedere economic. Este necesar sa fie evaluate conditiile de reglementare, cum ar fi termenii licentelor si orice drepturi speciale sau exclusive detinute de catre furnizorii locali ai accesului.

CAPITOLUL III

Principii

38. Consiliul Concurentei va aplica, in cazurile analizate, principiile dreptului concurentei.

39. Prevederile art. 5 si 6 din lege se aplica si acordurilor sau practicilor care au fost aprobate ori autorizate de catre ANCOM sau in cadrul carora autoritatea a solicitat includerea unor conditii, la cererea uneia ori a mai multor parti implicate. Aceste conditii nu trebuie sa contravina regulilor de concurenta.

40. ANCOM poate impune standarde stricte de transparenta, obligatii cu privire la practicile de furnizare si de stabilire a tarifelor sau preturilor. Daca se considera necesar, legislatia specifica din domeniul comunicatiilor electronice va fi folosita ca un instrument in sprijinul interpretarii normelor de concurenta. Avand in vedere obligatia ANCOM de a asigura o concurenta efectiva, aplicarea normelor de concurenta este, de asemenea, necesara pentru o interpretare corespunzatoare a legislatiei specifice din domeniu.

SECTIUNEA 1

Pozitia dominanta – art. 6 din lege

41. Pentru ca o intreprindere sa poata opera pe piata serviciilor de comunicatii electronice, aceasta trebuie sa obtina accesul la diverse infrastructuri si/sau servicii*17). Accesul la aceasta retea va fi aproape intotdeauna controlat de catre operatorul de comunicatii electronice aflat in pozitie dominanta. In ceea ce priveste acordurile de acces, pozitia dominanta concretizata in controlul asupra facilitatilor va fi cel mai important aspect.

————

*17) Pentru furnizarea de servicii de comunicatii electronice, spre exemplu, va fi necesara de obicei interconectarea cu reteaua publica de comunicatii electronice.

42. Aprecierea daca o intreprindere se afla sau nu intr-o pozitie dominanta nu depinde doar de drepturile legale acordate acesteia. Simpla eliminare a unui monopol legal nu pune capat existentei unei pozitii dominante. Aparitia si dezvoltarea unei concurente efective din partea altor furnizori de retele, cu capacitate adecvata si cu acoperire geografica corespunzatoare, se vor produce intr-o perioada semnificativa de timp.

43. In sectorul comunicatiilor electronice, este posibil ca un operator sa detina o pozitie foarte puternica pe piata infrastructurii si pe pietele din avalul pietei infrastructurii. Pentru analiza cazurilor de dominanta se va analiza comportamentul tinand cont de gradul de integrare verticala, de posibile efecte pe piete orizontale asociate si jurisprudenta specifica aferenta*18).

Costurile infrastructurii constituie, in general, elementul de cost cel mai ridicat al operatiunilor de pe piata din aval. Mai mult, operatorii vor intalni, de multe ori, aceiasi concurenti atat pe piata infrastructurii, cat si pe pietele din aval.

————

*18) Cauza C-333/94 P, Tetra Pak International SA v. Comisia [1996] ECR I-5951. Hotararea Curtii Europene de Justitie in Cauza Tetra Pak este una de o deosebita importanta in sectorul comunicatiilor electronice. Pe fiecare dintre piete Tetra Pak avea aceiasi consumatori potentiali si aceiasi concurenti. Curtea a retinut ca, avand in vedere legaturile extrem de stranse intre piata pe care exista o pozitie dominanta si celelalte piete, precum si cota extrem de mare de pe prima piata, Tetra Pak era intr-o situatie comparabila cu aceea a detinerii unei pozitii dominante pe piata in cauza ca un intreg. Cauza Tetra Pak priveste legatura stransa intre piete orizontale; totusi analiza este aplicabila de asemenea pietelor verticale, strans legate, deseori intalnite in sectorul comunicatiilor electronice.

44. Este posibil ca, in acest mod, sa fie puse in evidenta anumite situatii in care exista piete strans legate, iar un operator sa detina o pozitie semnificativa pe cel putin una dintre aceste piete.

45. Daca aceste conditii sunt indeplinite, Consiliul Concurentei este acela care va determina daca operatorul in cauza se afla intr-o situatie similara cu detinerea unei pozitii dominante pe aceste piete, privite ca un intreg.

46. In sectorul comunicatiilor electronice, conceptul de “facilitati esentiale” va juca, in numeroase situatii, un rol important in stabilirea obligatiilor ce incumba operatorilor de comunicatii electronice aflati in pozitie dominanta. Acest termen este utilizat pentru a desemna o facilitate sau infrastructura ori un pachet de servicii care este esentiala/esential pentru asigurarea conexiunii cu consumatorii si/sau pentru a permite concurentilor sa isi desfasoare activitatea si care nu poate fi reprodusa prin mijloace rezonabile.

47. O intreprindere care controleaza accesul la facilitatile esentiale detine o pozitie dominanta in sensul prevederilor art. 6 din lege, respectiv in sensul prevederilor art. 102 din TFUE. De asemenea, o intreprindere poate detine o pozitie dominanta in sensul prevederilor art. 6 din lege, respectiv ale art. 102 din TFUE, si fara a controla o facilitate esentiala.

Piata serviciilor

48. Unul dintre factorii folositi pentru a evalua puterea pe piata a unei intreprinderi este reprezentat de vanzarile acelei intreprinderi, exprimate ca procentaj din totalul vanzarilor de servicii substituibile pe piata geografica relevanta. In ceea ce priveste piata serviciilor, Consiliul Concurentei va determina, printre altele, cifra de afaceri corespunzatoare serviciilor substituibile, excluzandu-se vanzarile ori autofurnizarea de servicii de interconectare si vanzarea sau autofurnizarea infrastructurii locale, luand in considerare conditiile de competitivitate si structura ofertei si a cererii de pe piata.

Accesul la facilitati

49. Conceptul de “acces” se poate referi la o multitudine de situatii, inclusiv la disponibilitatea unor linii de inchiriat care sa ii permita furnizorului de servicii sa isi construiasca propria retea si sa realizeze propria interconectare in sens restrans, care inseamna interconectarea a doua retele de comunicatii electronice*19). In materie de acces, este mare probabilitatea ca operatorul fost monopolist sa continue sa ocupe o pozitie dominanta pentru o anumita perioada. Acest operator care controleaza infrastructurile este de obicei cel mai puternic prestator de servicii, pana acum el neavand nevoie sa distinga intre realizarea serviciului si furnizarea acestuia catre utilizatorii finali. Un operator care era – in acelasi timp – si furnizor de servicii nu cerea subdiviziunilor sale care operau in aval sa plateasca pentru acces si, prin urmare, sa se calculeze venitul corespunzator utilizarii infrastructurii respective.

————

*19) Spre exemplu interconectarea intre o retea fixa si una mobila.

Cand un operator furnizeaza, deopotriva, accesul si serviciile, este necesar sa se separe pe cat este posibil veniturile corespunzatoare fiecareia din aceste piete inainte de a utiliza veniturile ca baza pentru calcularea cotei pe care o detine intreprinderea respectiva pe fiecare dintre pietele pe care actioneaza. Autoritatea de reglementare poate impune obligatii operatorilor desemnati ca avand putere semnificativa de piata:

a) potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din OG 34/2002 si prevederilor art. 8 din acelasi act normativ, obligatii privind evidenta contabila separata, in cadrul contabilitatii interne de gestiune, pentru anumite activitati care au legatura cu interconectarea retelelor de comunicatii ori cu accesul la aceste retele sau la infrastructura asociata;

b) potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) din OG 34/2002, in special unui operator integrat pe verticala, obligatii privind urmarirea distinct, in evidenta corespunzatoare, a tarifelor la vanzarea de gros si a tarifelor de transfer intern, pentru a asigura, intre altele, indeplinirea obligatiei de nediscriminare impuse sau pentru a impiedica subventionarea incrucisata ori practicile de “margin squeeze”.

50. Semnificatia economica a obtinerii accesului depinde, printre altele, de acoperirea retelei cu care se solicita interconectarea. De aceea, aditional folosirii cifrelor de afaceri, Consiliul Concurentei va lua in considerare, ori de cate ori este posibil, numarul clientilor care s-au abonat la serviciile companiei care detine o pozitie dominanta, prin comparatie cu numarul celor pe care furnizorul de servicii care solicita accesul intentioneaza sa il aiba. In consecinta, puterea pe piata a unei anumite intreprinderi va fi dimensionata in parte prin numarul abonatilor care sunt conectati la punctele terminale ale retelei de comunicatii electronice, putere de piata pe care intreprinderea a exprimat-o procentual prin raportarea numarului sau de abonati la totalul numarului de abonati conectati la terminalele din zona geografica relevanta. In caz de necesitate se vor lua in considerare costurile, preturile si structura pachetelor de servicii oferite de furnizorul accesului, atat la nivelul utilizatorului final, cat si la nivelul interconectarii operatorului care solicita si, respectiv, obtine accesul.

Substituibilitatea din punct de vedere al ofertei

51. Potrivit prevederilor pct. 26, substituibilitatea din punct de vedere al ofertei este, de asemenea, importanta pentru stabilirea existentei unei pozitii dominante pe o piata data. O cota de piata de peste 40% este, de obicei, suficienta pentru a demonstra existenta unei pozitii dominante, desi exista si alti factori care vor fi luati in considerare*20).

————

*20) De exemplu, Consiliul Concurentei va examina daca exista si alti furnizori de retele in zona geografica relevanta, pentru a determina daca asemenea infrastructuri alternative sunt suficient de dense pentru a concura cu reteaua operatorului in cauza si nivelul la care este posibil pentru ca noii furnizori de acces sa intre pe piata.

Alti factori relevanti

52. Pentru determinarea existentei unei pozitii dominante a unui operator, in plus fata de informatiile referitoare la cota de piata si substituibilitatea din punct de vedere al ofertei, Consiliul Concurentei va analiza, de asemenea, daca operatorul are acces privilegiat la facilitati care nu pot fi – din motive rezonabile – replicate intr-o perioada scurta de timp, fie din motive legale, fie pentru ca ar fi prea costisitor.

53. Pe masura ce apare concurenta intre furnizorii de acces, care va ameninta pozitia dominanta a intreprinderii respective, sfera de aplicare a drepturilor care sunt acordate de catre autoritati si, mai ales, acoperirea lor teritoriala vor avea importanta in determinarea puterii pe piata. Consiliul Concurentei va urmari indeaproape evolutia pietei referitor la aceste aspecte si va tine seama de orice conditii care afecteaza piata, in analiza aspectelor de acces din punctul de vedere al regulilor de concurenta.

Dominanta colectiva

54. Prevederile art. 6 din lege, respectiv ale art. 102 din TFUE se aplica si in cazul in care pozitia dominanta a unei intreprinderi este impartita cu una sau mai multe intreprinderi.

55. Potrivit jurisprudentei instantelor comunitare, se poate considera ca doua sau mai multe intreprinderi detin putere dominanta colectiva daca concurenta pe piata relevanta este semnificativ impiedicata prin actiunea comuna a intreprinderilor implicate, datorita unor factori care determina anumite legaturi intre acestia*21). Avand in vedere ca pe pietele relevante din sectorul comunicatiilor electronice pot exista cazuri in care 2 sau mai multi furnizori de retele ori servicii de comunicatii detin putere semnificativa, in mod colectiv, care le permite acestora sa se comporte in mod independent fata de concurenti sau utilizatori, anexa nr. II la Directiva-cadru stabileste un test de determinare a puterii semnificative colective*22) pe pietele din domeniul comunicatiilor electronice.

————

*21) Cauza C-30/95 Franta si altii v. Comisia – Kali & Salz.

*22) Astfel, potrivit Directivei-cadru, “doua sau mai multe intreprinderi pot fi considerate ca detin putere semnificativa in sensul art. 14 daca, chiar in lipsa unor legaturi structurale sau de alta natura, opereaza pe o piata care poate induce efecte coordonate”.

Piata indeplineste o astfel de conditie in situatia in care are caracteristici ce indica o concentrare mare a pietei, transparenta sau alte trasaturi precum: maturitate a pietei, cererea moderata sau stagnanta, elasticitatea scazuta a cererii, produse omogene, structura costurilor similara, cote de piata similare, lipsa inovatiei tehnologice, absenta capacitatii in exces, bariere ridicate la intrarea pe piata, lipsa puterii de contracarare a cumparatorilor, mecanisme de sanctionare etc.

Aceste caracteristici nu trebuie indeplinite in mod cumulativ pe o singura piata, iar acestea nu trebuie, de asemenea, analizate in totalitate pentru a ajunge la concluzia ca exista putere semnificativa pe o anumita piata.

56. Criteriile enumerate neexhaustiv de Directiva-cadru sunt detaliate in Instructiunile Comisiei Europene – CE, care fac referire atat la practica CE in aplicarea prevederilor fostului art. 82 din Tratatul CE, respectiv a prevederilor art. 102 din TFUE si a procedurilor de autorizare a concentrarilor economice, cat si la jurisprudenta instantelor comunitare*23).

————

*23) Potrivit Deciziei Tribunalului de Prima Instanta, in Cauza T-102/96, Gencor v. Comisia, “nu exista niciun motiv in termeni legali sau economici care sa excluda din notiunea de legaturi economice relatia de interdependenta existenta intre partile unui oligopol strans in care, pe o piata cu caracteristici corespunzatoare, in special in ceea ce priveste concentrarea pietei, transparenta si omogenitatea produselor, aceste parti sunt in pozitia de a-si anticipa reciproc comportamentul si sunt astfel puternic incurajate sa isi alinieze comportamentul pe piata, in special astfel incat sa isi maximizeze profitul comun prin restrangerea productiei cu scopul de a creste preturile”.

Conditii minimale pentru a identifica o pozitie dominanta colectiva*24):

a) fiecare membru al oligopolului trebuie sa aiba abilitatea de a cunoaste comportamentul celorlalti membri pentru a monitoriza daca acesta adopta sau nu o politica comuna;

b) situatia de coordonare tacita trebuie sa fie sustenabila in timp, adica trebuie sa existe motivatia de a nu devia de la politica comuna pe piata;

c) reactia posibila din partea concurentilor sau consumatorilor sa nu poata pune in pericol rezultatele asteptate din aplicarea politicii comune.

————

*24) In Cauza T-342/99, Airtours plc. v. Comisia, instanta a admis ca este necesara indeplinirea a 3 conditii pentru a identifica o pozitie dominanta colectiva.

57. Desi prevederile art. 5 si 6 din lege, respectiv art. 101 si 102 din TFUE descriu situatii de fapt si de drept diferite, nu este exclusa o aplicare paralela a art. 5 si 6 din lege, respectiv a art. 101 si 102 din TFUE acelorasi comportamente sau practici. Nimic nu impiedica Consiliul Concurentei sa aplice doar una dintre aceste prevederi legale, chiar in situatia cand ambele sunt incidente.

58. Pentru ca doua sau mai multe intreprinderi sa se afle intr-o dominanta colectiva este necesar ca acestea, impreuna, sa aiba in mod substantial aceeasi pozitie fata de clientii si concurentii lor, asemenea unei singure intreprinderi care ar detine o pozitie dominanta*25).

————

*25) Cu referire concreta la sectorul comunicatiilor electronice, dominanta colectiva ar fi realizata, de exemplu, de catre 2 operatori ai infrastructurii de comunicatii electronice care acopera aceeasi piata geografica.

59. In plus, pentru ca doua sau mai multe intreprinderi sa se afle intr-o pozitie de dominanta colectiva este necesar, desi nu si suficient, ca intre aceste intreprinderi sa nu existe o concurenta efectiva pe piata relevanta. In practica, aceasta lipsa de concurenta poate sa se datoreze faptului ca respectivele intreprinderi au intre ele anumite legaturi, de tipul unor intelegeri de cooperare sau acorduri de interconectare.

Consiliul Concurentei nu considera insa ca aceste legaturi sunt in mod legal absolut necesare pentru a exista o pozitie de dominanta colectiva. O legatura economica suficienta pentru dominanta colectiva exista in situatia in care se manifesta un tip de interdependenta, de genul celor care apar in situatiile de oligopol. Aceasta nu pare a reprezenta un motiv in teoria juridica sau economica pentru a solicita existenta unei alte legaturi economice intre intreprinderile aflate in situatie de dominanta colectiva. De notat este faptul ca, in practica, asemenea legaturi vor exista adesea in sectorul comunicatiilor electronice, unde operatorii de comunicatii electronice aproape in mod inevitabil au diverse legaturi intre ei.

60. In functie de imprejurari si, in special, de relatia existenta intre 2 sau mai multi operatori, este posibil ca niciunul dintre acestia sa nu detina o pozitie dominanta: cu toate acestea, impreuna ei pot detine o pozitie dominanta colectiva pe piata de acces la anumite facilitati. Aparitia altor mecanisme viabile de acces la facilitati va fi luata in considerare pentru a stabili daca exista pozitii dominante individuale sau colective.

SECTIUNEA a 2-a

Abuzul de pozitie dominanta

61. Aplicarea prevederilor art. 6 din lege, respectiv a prevederilor art. 102 din TFUE presupune existenta unei pozitii dominante si anumite legaturi intre aceasta pozitie dominanta si un comportament presupus a fi abuziv. Sunt situatii in sectorul comunicatiilor electronice in care va fi necesara examinarea unui numar de piete asociate/relationate, dintre care una sau mai multe poate/pot fi dominata(e) de catre un anumit operator. In aceste imprejurari exista un numar de situatii posibile in care pot aparea abuzuri:

a) comportamentul pe piata dominata sa aiba efecte pe aceasta piata dominata;

b) comportamentul pe piata dominata sa aiba efecte pe alte piete decat cea dominata;

c) comportamentul pe alta piata decat cea dominata sa aiba efecte pe piata dominata;

d) comportamentul pe alta piata decat cea dominata sa aiba efecte pe o piata, alta decat cea dominata.

62. Desi circumstantele economice si de fapt din sectorul comunicatiilor electronice prezinta adesea un caracter specific, in multe cazuri este posibila aplicarea principiilor clasice ale dreptului concurentei. In cazul in care se analizeaza problemele de concurenta din acest sector, este important sa se aiba in vedere jurisprudenta existenta si deciziile Consiliului Concurentei*26).

————

*26) Jurisprudenta si/sau decizii ale Consiliului Concurentei referitoare, de exemplu, la exploatarea puterii pe o piata in scopul controlului altor piete, discriminare si vanzari legate, cum ar fi servicii livrate sub forma de vanzari legate.

Refuzul de a permite accesul la facilitati si impunerea unor clauze contractuale inechitabile

63. Refuzul de a permite accesul poate constitui o practica interzisa, potrivit prevederilor art. 6 din lege, respectiv ale art. 102 din TFUE, daca refuzul provine de la o companie care se afla intr-o pozitie dominanta datorita controlului detinut asupra infrastructurilor, facilitatilor. Un refuz poate avea ca efect impiedicarea mentinerii unui anumit grad de concurenta care exista pe piata sau dezvoltarea acestei concurente.

Refuzul nu va fi abuziv decat daca rezulta din exploatarea abuziva a unei pozitii dominante sau produce efecte anticoncurentiale. Pe pietele serviciilor de comunicatii electronice vor exista initial putini concurenti, iar refuzul de a permite accesul la facilitati va afecta, in general, concurenta de pe aceste piete. In toate cazurile investigate de refuz, orice justificare va fi examinata cu atentie pentru a determina daca aceasta este obiectiva.

64. Dintre situatiile de refuz acces, in sensul unei practici cu caracter anticoncurential, se pot mentiona:

a) refuzul de a permite accesul in scopul prestarii unui serviciu, cand altui operator i s-a permis accesul de catre furnizorul de acces pentru a opera pe acea piata a serviciului;

b) refuzul de a permite accesul in scopul prestarii unui serviciu, cand niciunui alt operator nu i s-a acordat accesul de catre furnizorul de acces pentru a opera pe acea piata a serviciului;

c) o retragere a accesului deja acordat unui anumit client.

Discriminarea

65. Referitor la prevederea pct. 64 lit. a) privitoare la refuzul de a permite accesul in scopul prestarii unui serviciu, cand altui operator i s-a permis accesul de catre furnizorul de acces pentru a opera pe acea piata a serviciului, este clar ca un refuz de a acorda accesul unui nou client, in situatia in care furnizorul de acces aflat intr-o pozitie dominanta a acordat accesul unuia sau mai multor clienti care opereaza in avalul aceleiasi piete, ar constitui un tratament discriminatoriu care, daca restrictioneaza concurenta de pe piata din aval, reprezinta un abuz. Daca operatorii de retea ofera aceleasi servicii cu amanuntul sau unele similare cu ale operatorului care solicita accesul, ar putea exista posibilitatea restrictionarii in acest mod a concurentei si a abuzului de pozitia lor dominanta. Ar putea exista desigur justificari pentru asemenea refuzuri*27). In absenta unei justificari obiective, un refuz reprezinta de obicei un abuz de pozitie dominanta pe piata de acces.

————

*27) Justificari de refuz, cum ar fi cele fata de solicitantii care prezinta un risc potential din punctul de vedere al solvabilitatii, dificultati tehnico-economice justificate etc.

66. In termeni generali, o companie care detine o pozitie dominanta are obligatia de a permite accesul, astfel incat bunurile si serviciile oferite companiilor din aval sa le fie furnizate in conditii nu mai putin favorabile decat cele acordate altor parti, inclusiv in conditiile aplicate propriilor operatiuni din aval.

Facilitati esentiale

67. Cu privire la a doua ipoteza mentionata, se pune intrebarea daca cel care permite accesul trebuie sa fie obligat sa incheie un contract cu furnizorul de servicii, pentru a-i permite acestuia sa opereze pe o noua piata. Daca nu exista constrangeri legate de capacitate, iar compania care refuza sa permita accesul la propriile facilitati nu a permis accesul la acea facilitate nici propriei reprezentante din aval si nici altei companii care opereaza pe acea piata a serviciului, atunci se pune problema de a sti ce alta justificare obiectiva ar putea motiva refuzul.

68. In domeniul transportului s-a stabilit ca o intreprindere care controleaza o facilitate esentiala trebuie sa permita accesul la acea facilitate in anumite circumstante. Aceeasi regula se aplica si sectorului de comunicatii electronice. Daca nu exista o alternativa acceptabila din punct de vedere comercial pentru acel serviciu solicitat, atunci partea care solicita accesul nu va putea opera pe piata acelui serviciu daca accesul nu ii este acordat. In acest caz, refuzul ar limita din acel moment dezvoltarea de noi piete sau de noi produse pe acea piata, contrar prevederilor art. 6 lit. b) din lege, ori ar impiedica dezvoltarea concurentei existente pe piata. Un refuz avand asemenea efecte poate constitui un abuz.

69. Principiul potrivit caruia intreprinderile care detin o pozitie dominanta sunt obligate sa incheie contracte in anumite situatii este adesea relevant in sectorul comunicatiilor electronice. In mod curent, pentru majoritatea serviciilor de comunicatii electronice exista monopoluri sau monopoluri virtuale in asigurarea infrastructurii de retea. Chiar acolo unde restrictiile au fost sau vor fi in curand ridicate, concurenta de pe pietele din aval va continua sa depinda de preturile si conditiile de acces la serviciile de retea din amonte, care vor reflecta doar in mod gradual mecanismele concurentiale de pe piata. Dat fiind ritmul rapid al progresului tehnologic din sectorul comunicatiilor electronice, este posibil sa apara situatii in care intreprinderilor care vor incerca sa ofere servicii sau produse noi, care nu concureaza cu produsele si serviciile deja oferite de catre operatorul cu pozitie dominanta, li se va refuza accesul de catre operatorul aflat in pozitie dominanta.

70. Consiliul Concurentei trebuie sa se asigure ca detinerea controlului asupra facilitatilor de catre anumiti operatori nu este folosita in scopul de a impiedica dezvoltarea unui mediu concurential in sectorul comunicatiilor electronice. Unei companii care se afla intr-o pozitie dominanta pe o piata a serviciilor si care savarseste un abuz interzis de prevederile art. 6 din lege, respectiv de prevederile art. 102 din TFUE pe acea piata i se va cere sa permita accesul unuia sau mai multor concurenti de pe acea piata la facilitatile detinute, in scopul incetarii acelui abuz. In particular, o companie poate savarsi un abuz de pozitie dominanta daca prin actiunile sale impiedica aparitia unui nou produs sau serviciu.

71. Punctul de pornire in analiza efectuata de catre Consiliul Concurentei va fi identificarea unei piete existente sau potentiale pentru care este solicitat accesul. In scopul de a determina daca este necesar ca obligatia de a permite accesul sa fie impusa ca urmare a aplicarii regulilor de concurenta, se va lua in calcul o eventuala incalcare a obligatiei de nediscriminare de catre compania aflata in pozitie dominanta sau urmatoarele elemente, in mod cumulativ:

a) accesul la facilitatea in discutie este esential pentru ca intreprinderile sa poata concura pe acea piata conexa.

Aspectul-cheie il reprezinta determinarea elementelor care sunt esentiale. Nu este suficient ca pozitia companiei care solicita accesul sa fie mai avantajoasa in cazul in care accesul ii este permis, ci trebuie ca, prin refuzul de a i se acorda accesul, activitatea propusa sa fie ori imposibil de efectuat, ori ineficienta din punct de vedere economic;

b) capacitatea disponibila este suficienta pentru acordarea accesului;

c) compania care detine facilitatile nu reuseste sa satisfaca cererea de pe o piata a serviciului sau a produsului, blocheaza intrarea unui produs ori serviciu potential sau impiedica concurenta pe piata unui serviciu ori produs existent sau potential;

d) compania care solicita accesul este pregatita sa plateasca un pret rezonabil si nediscriminatoriu si accepta termenii si conditiile nediscriminatorii de acces;

e) nu exista nicio justificare obiectiva de a refuza accesul.

Justificarile admisibile in acest context se pot referi la dificultati insurmontabile in acordarea accesului companiei care il solicita sau la necesitatea celui care detine infrastructura si care a facut investitii pentru introducerea unui produs ori serviciu nou de a beneficia de conditii si de o amanare, suficiente pentru a folosi acea facilitate in scopul de a plasa produsul sau serviciul respectiv pe piata. Cu toate acestea, orice justificare va trebui sa fie examinata cu grija de la caz la caz, intrucat este important pentru sectorul comunicatiilor electronice ca beneficiile care vor aparea – pentru utilizatorii finali – de pe urma dezvoltarii unui mediu concurential sa nu fie compromise de actiunile fostelor monopoluri, care vizeaza sa impiedice aparitia si dezvoltarea concurentei; in acest context, monopolurile detinute pe pietele ce implica accesul la infrastructuri – bazat pe acorduri -, piete formate in special din servicii bazate pe accesul la infrastructuri, precum si accesul la facilitatile si elementele asociate.

72. Pentru a se determina daca s-a savarsit o incalcare a prevederilor art. 6 din lege, respectiv a prevederilor art. 102 din TFUE, vor fi luate in considerare atat situatia reala din zona respectiva sau din alte zone geografice, cat si, daca este relevant, relatia dintre configuratia tehnica a facilitatii si acordarea accesului.

73. Problematica privind justificarea obiectiva necesita o analiza foarte riguroasa in acest domeniu in vederea stabilirii caracterului insurmontabil al dificultatilor invocate intr-un anumit caz, astfel incat sa se justifice refuzul de a acorda accesul; autoritatile implicate trebuie sa decida si daca aceste dificultati sunt suficiente pentru a prevala asupra prejudiciilor aduse concurentei in cazul in care accesul este impiedicat sau ingreunat si daca concurenta de pe pietele serviciilor din aval este limitata.

74. Furnizorul de acces ar putea manipula 3 elemente importante legate de acces, in scopul de a refuza acordarea acestuia: timpul de raspuns, configuratia tehnica a retelei si pretul.

75. Operatorii de comunicatii electronice care detin o pozitie dominanta au obligatia de a trata solicitarile de acces in mod eficient: refuzul de a raspunde sau intarzierea inexplicabila ori nejustificata in a da un raspuns la o solicitare de acordare a accesului poate constitui un abuz. Consiliul Concurentei va analiza raspunsul dat unei solicitari de acordare a accesului din punctul de vedere al:

a) perioadei de timp si conditiilor aplicabile in mod obisnuit de catre furnizorul de acces la acordarea accesului propriilor filiale sau ramuri operationale;

b) raspunsurilor la solicitarile de acordare a accesului la facilitati similare de pe alte piete geografice;

c) explicatiilor date intarzierilor in rezolvarea solicitarilor de acordare a accesului.

76. Problematica configuratiei tehnice a retelei va fi examinata in detaliu, pentru a se determina daca este reala. In principiu, regulile de concurenta impun ca partii ce solicita accesul sa ii fie acordat la cel mai potrivit punct, cu conditia ca acest fapt sa fie posibil din punct de vedere tehnic pentru furnizorul de acces. Problema fezabilitatii tehnice poate constitui o justificare obiectiva pentru un refuz de acordare a accesului*28); de asemenea, justificarea obiectiva poate consta in restrictii de capacitate.

————

*28) De exemplu, traficul pentru care este solicitat accesul trebuie sa satisfaca standardele tehnice relevante pentru infrastructura.

77. In afara de faptul ca poate constitui un abuz de pozitie dominanta, practicarea de preturi excesive pentru acces poate, de asemenea, sa fie echivalenta cu un refuz efectiv de a acorda accesul.

78. In cadrul acestor verificari exista un numar de elemente care necesita o evaluare atenta. Problema pretului in sectorul de comunicatii electronice este facilitata de posibilitatea ANCOM de a institui sisteme transparente de calcul al costurilor, potrivit prevederilor OG 34/2002.

Retragerea accesului

79. In ceea ce priveste cea de-a treia situatie prezentata la pct. 64 lit. c), in jurisprudenta comunitara exista analize si decizii referitoare la cazuri de retragere a accesului acordat concurentilor din aval, precizandu-se ca: “un intreprinzator care are o pozitie dominanta pe o piata de materii prime si care, cu scopul de a-si pastra aceste materii prime pentru prelucrarea propriilor derivate, refuza sa serveasca un client care este la randul sau producator de asemenea derivate, riscand – prin aceasta – sa elimine concurenta din partea acestui client, abuzeaza de pozitia sa dominanta in sensul art. 86 din Tratat*29)”.

————

*29) Art. 86 este o referinta la Tratatul Uniunii Europene din 7 februarie 1992, Maastricht. Actualmente, art. 102 din TFUE, articol transpus de art. 6 din lege.

80. Rezilierea unilaterala a acordului de acces ridica probleme similare celor examinate in cazul refuzurilor de acordare a accesului. Retragerea accesului acordat deja unui client va constitui, in mod normal, un abuz de pozitie dominanta. Totusi, si in acest caz pot fi invocate motive obiective care sa poata justifica rezilierea contractului, prin clauzele contractuale, forta majora etc. Aceste motive trebuie sa fie proportionale cu efectele asupra concurentei, determinate de retragerea accesului acordat.

Alte forme de abuz

81. Refuzul de a acorda accesul este doar una dintre formele posibile de abuz de pozitie dominanta din acest domeniu. Abuzuri pot aparea si in cazul in care accesul a fost deja acordat. Un abuz de pozitie dominanta poate aparea, printre altele, in situatia in care operatorul in cauza se comporta intr-o maniera discriminatorie sau in cazul in care actiunile operatorului limiteaza dezvoltarea tehnica sau dezvoltarea pietelor. Urmatoarele reprezinta exemple neexhaustive de situatii de abuz.

Configurarea retelei

82. Configurarea retelei de catre un operator de retea, care ocupa o pozitie dominanta intr-un asemenea mod incat face ca accesul sa fie, in mod obiectiv, mult mai dificil pentru prestatorii de servicii, poate constitui un abuz, numai daca aceasta nu este justificata de motive obiective. O justificare obiectiva ar putea fi aceea ca aceasta configuratie conduce la imbunatatirea eficientei generale a retelei.

Servicii legate

83. Aceasta problematica prezinta o importanta deosebita in cazul in care serviciile pentru care operatorul de comunicatii electronice ocupa o pozitie dominanta sunt legate de alte servicii, pentru care acesta nu detine o pozitie dominanta. In cazul in care operatorul de retea integrat pe verticala, care detine o pozitie dominanta, obliga partea care solicita acces sa cumpere unul sau mai multe servicii fara a avea o justificare adecvata, aceasta poate duce la impiedicarea concurentilor furnizorului de acces in pozitie dominanta de a oferi si ei – in mod independent – acele elemente ale “pachetului” de servicii. Aceasta cerinta poate astfel sa constituie o incalcare a prevederilor art. 6 din lege, respectiv a prevederilor art. 102 din TFUE. Chiar in cazul in care vanzarile legate de doua produse sunt in concordanta cu uzantele comerciale sau exista o legatura naturala intre cele doua produse in cauza, asemenea vanzari pot totusi sa constituie un abuz in sensul prevederilor art. 6 din lege, respectiv a prevederilor art. 102 din TFUE, cu exceptia cazului cand sunt justificate din punct de vedere obiectiv.

Tarifarea

84. Pentru a determina daca tarifarea ridica probleme din punctul de vedere al aplicarii regulilor de concurenta, va fi necesar sa se demonstreze ca veniturile si costurile sunt alocate intr-un mod adecvat. Alocarea incorecta a costurilor si manipularea preturilor de transfer pot fi folosite ca mecanisme pentru a ascunde de fapt practicarea preturilor excesive, a preturilor de ruinare sau practicarea subventionarii incrucisate*30).

————

*30) Situatia in care diferenta dintre tarifele cu ridicata si cele cu amanuntul, practicate de un operator avand pozitie dominanta, este atat de mica incat concurentii nu vor putea sa isi ofere serviciile intr-o maniera profitabila.

Preturile excesive

85. Problemele de tarifare legate de accesul furnizorilor de servicii la infrastructura unui operator care detine o pozitie dominanta sunt legate deseori de niveluri de preturi excesive. In absenta unei alternative viabile la infrastructura la care prestatorii de servicii incearca sa dobandeasca acces, operatorul ce detine o pozitie dominanta sau de monopol poate fi tentat sa practice preturi excesive.

86. Pretul excesiv poate fi definit ca fiind “un pret exagerat in comparatie cu valoarea economica a serviciului furnizat”. Acest exces poate fi, printre altele, determinat in mod obiectiv, in situatia in care este posibil, prin realizarea unei comparatii intre pretul de vanzare al produsului in cauza si costul de productie al acestuia.

87. Pentru a determina daca un pret este sau nu excesiv trebuie sa se ia in considerare legislatia specifica domeniului, acolo unde este cazul, care stabileste principiile ce trebuie respectate in materie de stabilire a preturilor din acel sector.

88. In plus, poate servi ca indicator al pretului excesiv comparatia cu alte zone geografice: daca este posibil, se poate realiza o comparatie intre preturile practicate de catre o intreprindere aflata in pozitie dominanta si acelea practicate pe piete care sunt deschise concurentei. O asemenea comparatie poate permite sa se determine daca preturile practicate de catre compania aflata in pozitie dominanta au fost sau nu corecte. In anumite circumstante, in situatia in care nu exista date comparative, ANCOM ar putea ea insasi sa incerce sa determine care ar fi fost pretul pe o piata deschisa concurentei. In anumite cazuri, o astfel de analiza poate fi avuta in vedere si de catre Consiliul Concurentei pentru a determina daca un pret este excesiv sau nu.

Preturi de ruinare

89. Preturile de ruinare apar, printre altele, in cazul in care o companie aflata in pozitie dominanta vinde un bun sau un serviciu la un pret situat sub cost, pe o perioada lunga de timp, cu scopul de a impiedica noi intreprinderi sa intre pe piata ori cu scopul de a elimina un concurent, ceea ce ii permite intreprinderii aflate in pozitie dominanta sa obtina in continuare o crestere a puterii pe piata si, ulterior, o crestere a profiturilor. Practicarea unor astfel de preturi este interzisa prin prevederile art. 6 alin. (1) lit. e) din lege*31). In general, un pret este abuziv daca este sub media costurilor variabile ale societatii in pozitie dominanta sau daca este sub media costurilor totale si daca practicarea sa face parte dintr-un plan anticoncurential. In serviciile de retea, o simpla aplicare a regulii de mai sus nu reflecta realitatea economica a acestora.

————

*31) O astfel de problema ar putea sa apara, de exemplu, in contextul concurentei dintre diferite retele de comunicatii electronice, in cazul in care un operator cu pozitie dominanta poate avea tendinta sa practice preturi foarte mici in scopul de a elimina concurenta din partea altor furnizori de acces la retea, in special a acelora intrati de curand pe piata.

90. Costurile variabile reprezinta acele costuri care variaza in functie de cantitatile produse. O intreprindere care detine o pozitie dominanta nu ar avea niciun interes sa practice astfel de preturi, cu exceptia aceluia de a elimina de pe piata pe vreunul dintre concurentii sai si, prin aceasta, sa aiba posibilitatea de a creste ulterior preturile si de a profita de pozitia sa de monopol; aceasta deoarece vanzarea de unitati de produs la preturi sub costurile variabile genereaza pierderi echivalente costurilor fixe – care raman constante indiferent de cantitatea produsa – si, cel putin, ale partii din costurile variabile aferente unitatilor respective.

91. In scopul comercializarii rentabile a unui serviciu sau grup de servicii, un operator trebuie sa adopte o strategie de stabilire a preturilor care sa ii permita acestuia acoperirea tuturor costurilor suplimentare prin veniturile suplimentare obtinute ca rezultat al prestarii serviciului sau grupului de servicii respectiv. In cazul in care un operator in pozitie dominanta fixeaza un pret pentru un produs sau un serviciu dat, care este inferior mediei costurilor totale reiesite din prestarea acelui serviciu, operatorul trebuie sa justifice acest pret in termeni comerciali: un operator in pozitie dominanta care ar obtine beneficiile de pe urma unei asemenea politici de preturi, doar daca unul sau mai multi concurenti au fost afectati, trebuie considerat ca practicand un abuz.

92. Pentru a dovedi abuzul, autoritatea de concurenta este aceea care trebuie sa determine pretul sub care o companie ar putea obtine un profit doar prin eliminarea sau slabirea unuia ori a mai multor concurenti. Structurile de cost in industriile de retea tind sa fie diferite de majoritatea altor industrii, in masura in care industriile de retea suporta costuri comune mult mai mari.

93. In cazul furnizarii serviciilor de comunicatii electronice, un pret care este egal cu costul variabil al unui serviciu poate fi inferior pretului care trebuie practicat de catre operator pentru a-si acoperi costul furnizarii serviciului. Aplicand testul mentionat la pct. 90 preturilor care vor fi practicate de catre un operator pe o perioada mai mare de timp si pe care se bazeaza pentru a decide sa investeasca, costurile luate in considerare trebuie sa includa costul marginal care este alocat pentru furnizarea serviciului. In analizarea situatiei se va acorda atentie perioadei adecvate de timp in care costurile vor fi analizate. In majoritatea cazurilor exista motive sa se considere ca nu sunt indicate nici perioadele foarte scurte de timp, dar nici cele foarte lungi.

94. In aceste circumstante, Consiliul Concurentei va trebui deseori sa examineze costurile incrementale*32) medii de furnizare a serviciului, putandu-se dovedi necesara analizarea acestora pe o perioada mai mare de un an.

————

*32) Costul determinat de furnizarea suplimentara a incrementului definit de servicii sau costul care este economisit in cazul in care incrementul de servicii definit nu mai este furnizat.

95. In acest context, regulile specifice sectorului de comunicatii electronice cu privire la cerintele de contabilitate si transparenta a acestuia asigura aplicarea efectiva a prevederilor art. 6 din lege, respectiv a prevederilor art. 102 din TFUE.

Subventionarea incrucisata

96. O practica de subventionare incrucisata poate constitui un abuz in cazul in care un operator se afla in pozitie dominanta pe o piata a produsului sau a serviciului. Dovada unei asemenea practici poate fi facuta demonstrand ca operatiunile din aval ale companiei in pozitie dominanta nu s-ar putea desfasura profitabil pe baza preturilor practicate in relatiile cu concurentii de pe piata din aval de catre unitatea de operare din amonte a companiei in pozitie dominanta. Operatorul aflat in pozitie dominanta ar putea ascunde faptul ca unitatile sale din aval inregistreaza pierderi, alocand activitatilor legate de acces costuri care ar fi trebuit alocate – in mod normal – operatiunilor din aval sau determinand in mod impropriu preturile de transfer in cadrul organizatiei. Prevederile OG 34/2002 abordeaza acest aspect, ANCOM putand impune unui operator in pozitie dominanta integrat pe verticala obligatii privind evidenta contabila separata, in cadrul contabilitatii interne de gestiune, pentru anumite activitati care au legatura cu interconectarea retelelor de comunicatii electronice ori cu accesul la aceste retele sau la infrastructura asociata. In plus, ANCOM ii poate impune sa urmareasca distinct tarifele la vanzarea de gros si tarifele de transfer intern pentru a asigura, intre altele, indeplinirea obligatiei de nediscriminare. Cu toate acestea, existenta contabilitatilor separate nu exclude existenta unui posibil abuz. Consiliul Concurentei va examina faptele pe baza unei analize de la caz la caz.

97. In anumite circumstante, o practica de subventionare incrucisata ar putea fi demonstrata si aratand ca diferenta dintre preturile de acces practicate in relatiile cu concurentii de pe piata din aval – care include si operatiunile din aval ale companiei in pozitie dominanta, daca exista – si pretul pe care operatorul de retea il practica pe piata din aval este insuficienta pentru a permite o furnizare a serviciului in conditii de eficienta rezonabila pe piata din aval, pentru a obtine un profit normal, cu exceptia cazului cand societatea aflata in pozitie dominanta poate demonstra ca operatiunile sale din aval se caracterizeaza printr-o eficacitate exceptionala.

98. In ipotezele rezultate din prevederile pct. 97, concurentii de pe piata din aval se vor confrunta cu o practica de subventionare incrucisata care i-ar putea elimina de pe piata.

Discriminare

99. Un furnizor de acces aflat in pozitie dominanta nu poate face discriminari intre partile cu care a incheiat acorduri de acces diferite, in cazul in care asemenea discriminari ar restrictiona concurenta.

Orice diferentiere fondata mai degraba pe utilizarea prevazuta a fi data accesului decat pe diferentele dintre tranzactiile ce ar putea exista pentru furnizorul de acces este contrara prevederilor art. 6 din lege, respectiv, unde este cazul, prevederilor art. 102 din TFUE, in cazul in care discriminarea risca sa restranga sau sa denatureze concurenta actuala ori potentiala. Aceasta discriminare ar putea lua forma impunerii unor conditii diferite, inclusiv practicarea unor preturi diferite sau alte diferentieri intre acordurile de acces, cu exceptia cazului in care asemenea discriminare ar fi in mod obiectiv justificata*33). Aceasta discriminare ar putea sa restrictioneze concurenta de pe piata din aval pe care compania care solicita accesul a dorit sa opereze, prin faptul ca ar putea limita posibilitatea acelui operator de a intra pe piata sau de a-si extinde operatiunile de pe acea piata.

————

*33) De exemplu, pe baza de costuri sau consideratii tehnice ori de faptul ca utilizatorii opereaza la niveluri diferite.

100. Aceasta discriminare ar putea avea efect asupra concurentei si in cazul in care a avut loc intre operatori de pe piete din aval strans legate, invecinate. In situatia in care exista doua piete distincte ale produsului in aval, dar unul dintre produse poate fi considerat substituibil cu celalalt, cu exceptia faptului ca exista diferente de pret intre cele doua produse, orice discriminare prin preturile practicate in relatia cu furnizorii celor doua produse ar putea slabi concurenta actuala sau potentiala.

101. Referitor la discriminarea prin pret*34), prevederile art. 6 alin. (1) lit. c) din lege, respectiv prevederile art. 102 (c) din TFUE interzic discriminarea practicata de catre o intreprindere ce detine o pozitie dominanta fata de clientii sai, inclusiv discriminarea intre clienti pe baza faptului ca acestia accepta sau nu sa trateze in mod exclusiv cu acea intreprindere aflata in pozitie dominanta.

————

*34) De exemplu, desi in prezent serviciile de telefonie vocala fixa si mobila constituie piete ale produsului distincte, aceste piete au o evolutie convergenta. Faptul de a practica tarife de interconectare mai mari operatorilor de telefonie mobila, comparativ cu operatorii de telefonie fixa, va tinde sa limiteze aceasta convergenta si, prin urmare, va avea efect asupra concurentei. Efecte similare asupra concurentei se pot produce si pe alte piete de comunicatii electronice. Aceasta discriminare va fi, in orice eventualitate, dificil de justificat, data fiind obligatia de a stabili preturile in functie de costuri.

102. Prevederile art. 6 din lege, iar acolo unde este cazul, prevederile art. 102 din TFUE nu pot impune unei intreprinderi aflate in pozitie dominanta sa nu aplice un tratament diferentiat pentru categorii diferite de clienti, in cazul in care diferentierea poate fi obiectiv justificata pe baza tipului de interconectare oferit si/sau pe baza conditiilor in vigoare de acordare a licentelor, dat fiind faptul ca aceste diferente nu determina o distorsionare a concurentei. Dimpotriva, prevederile art. 6 din lege, respectiv ale art. 102 din TFUE interzic companiilor in pozitie dominanta sa practice discriminari pentru tranzactii similare, in situatia in care o asemenea discriminare va avea efect asupra concurentei.

Determinarea faptului daca aceste diferente produc efecte distorsionante asupra concurentei trebuie efectuata in fiecare caz in parte. Din aceasta perspectiva trebuie reamintit ca prevederile art. 5 si 6 din lege, respectiv prevederile art. 101 si 102 din TFUE se ocupa de aspecte referitoare la concurenta si nu de aspecte de reglementare a diferitelor sectoare economice.

103. Discriminarea cu privire la orice aspecte sau conditii ale unor acorduri de acces, fara o justificare obiectiva, poate constitui un abuz. Discriminarea se poate referi la elemente precum: fixarea tarifelor, intarzieri la acordarea accesului, aspectele tehnice ale accesului, rutare, numerotare, restrictii de retea ce exced necesitatilor si folosirea datelor din retea referitoare la clienti. Totusi, existenta discriminarii nu poate fi demonstrata decat pe baza unei analize de la caz la caz. Discriminarea reprezinta o practica interzisa de prevederile art. 6, respectiv de prevederile art. 102 din TFUE, indiferent de faptul ca aceasta rezulta sau nu in mod clar din termenii unui anumit acord de acces.

104. Exista in acest context o obligatie generala a operatorului de retea de a trata clientii independenti in acelasi mod ca si propria sa filiala sau o activitate de furnizare de servicii din aval. Natura clientilor si cererile acestora pot juca un rol semnificativ in determinarea faptului daca tranzactiile pot fi comparabile. Practicarea de preturi diferite pentru clienti aflati pe niveluri diferite, cum ar fi cazul vanzarii de gros si de detaliu, nu constituie in mod necesar o discriminare.

105. Probleme de discriminare pot aparea si in ceea ce priveste configurarea tehnica a accesului, data fiind importanta acesteia. Gradul de complexitate tehnica a accesului reprezentand restrictiile asupra tipului sau nivelului din ierarhia retelei care asigura accesul ori capacitatea tehnica a acesteia are o importanta deosebita din punct de vedere concurential. Acestea se pot referi la infrastructurile disponibile pentru a asigura o conexiune sau la tipul interfetei si al sistemului de semnalizare folosit pentru a determina tipul de serviciu ce poate fi pus la dispozitia partii care solicita accesul.

Numarul si/sau localizarea punctelor de conectare – cerinta de a colecta si distribui traficul pentru o anumita zona prin centrul de comutare care deserveste direct acea zona si nu la un nivel mai inalt al ierarhiei retelei – poate juca un rol important. Partea care solicita accesul suporta cheltuieli suplimentare fie datorita furnizarii legaturilor la o distanta mai mare de propriul sau centru de comutare, fie datorita faptului ca este obligata sa plateasca tarife de transport mai mari.

Accesul egal reprezentat si de un plan uniform de adresare, cum ar fi posibilitatea clientilor partii care solicita accesul de a beneficia de serviciile prestate de catre furnizorul de acces prin tastarea aceluiasi numar de cifre ca si clientii celui din urma, reprezinta o problema importanta in ceea ce priveste concurenta in domeniul comunicatiilor electronice.

Justificari obiective

106. Justificarile ar putea include factori legati de operarea efectiva a retelei detinute de operatorul care asigura accesul sau restrictii legate de licentiere*35).

————

*35) De exemplu, de natura drepturilor de proprietate intelectuala.

Abuzul de pozitie dominanta colectiva

107. In cazul unei dominante colective, comportamentul uneia sau al mai multora dintre companiile in pozitie dominanta poate fi abuziv, chiar daca celelalte nu au acelasi comportament.

108. In completarea masurilor prevazute de lege, in situatia in care niciun operator nu este dispus sa acorde accesul si nu exista nicio justificare tehnica sau comerciala pentru acest refuz, ANCOM ar putea rezolva aceasta problema, impunand uneia sau mai multor companii obligatia de a acorda accesul, potrivit prevederilor OG 34/2002.

SECTIUNEA a 3-a

Acordurile de acces – art. 5 din lege

109. Restrictiile asupra concurentei incluse sau rezultate din acordurile de acces pot avea doua efecte distincte: restrangerea concurentei dintre cele doua parti la acordul de acces sau restrangerea concurentei pentru terti*36). Mai mult, in cazul in care o parte a acordului detine o pozitie dominanta, clauzele acordurilor de acces pot avea ca rezultat consolidarea pozitiei dominante sau extinderea acelei pozitii dominante pe o piata invecinata ori pot constitui exploatarea ilegala a unei pozitii dominante prin impunerea de conditii incorecte.

————

*36) De exemplu, printr-o exclusivitate acordata uneia sau ambelor parti la acord.

110. Acordurile in care accesul este, in principiu, nelimitat nu constituie in sine o restrictionare a concurentei in intelesul prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, respectiv ale art. 101 din TFUE. In schimb, obligatiile de exclusivitate din contractele de furnizare a accesului pot conduce la restrictionarea concurentei intrucat limiteaza accesul altor companii la infrastructura. In cazul retelelor de comunicatii electronice, majoritatea acestora dispun de o capacitate superioara celor care sunt susceptibile a avea nevoie un utilizator unic.

111. Acordurile de acces pot avea importante efecte pozitive pentru concurenta, in masura in care ele pot imbunatati accesul pe pietele din aval. In contextul interconectarii, acordurile de acces sunt esentiale pentru asigurarea interoperabilitatii serviciilor si a infrastructurii, conducand astfel la intensificarea concurentei pe pietele serviciilor din aval, care pot genera o valoare suplimentara in comparatie cu infrastructura locala.

112. Totusi, exista riscul ca acordurile de acces sau anumite clauze ale acestora sa aiba efecte anticoncurentiale. De exemplu, acordurile de acces pot:

a) sa constituie mijloace de coordonare a preturilor;

b) sa permita partajarea pietelor;

c) sa aiba ca efect excluderea unor terti;

d) sa conduca la un schimb de informatii comerciale importante intre parti.

113. Riscul coordonarii preturilor este deosebit de acut in sectorul comunicatiilor electronice deoarece tarifele de interconectare reprezinta adesea 50% sau chiar mai mult din totalul costurilor serviciilor furnizate, iar interconectarea cu reteaua unui operator cu pozitie dominanta este, de obicei, inevitabila. In aceste conditii, concurenta prin pret este limitata, iar riscul coordonarii preturilor este – in mod corespunzator – mai mare.

114. Mai mult, in loc sa creeze o concurenta intre retele, in anumite conditii, acordurile de interconectare dintre operatorii de retele pot constitui instrumente de impartire a pietelor intre operatorul de retea care acorda accesul si operatorii care solicita acest acces.

115. Intr-un sector de comunicatii electronice liberalizat, tipurile de restrictii mentionate anterior vor fi monitorizate de catre Consiliul Concurentei potrivit regulilor de concurenta. Dreptul partilor afectate de orice comportamente anticoncurentiale de a se adresa autoritatilor de concurenta nu este afectat de legislatia de reglementare sectoriala in vigoare.

116. Consiliul Concurentei a identificat anumite tipuri de restrictii care ar putea incalca prevederile art. 5 alin. (1) din lege, respectiv ale art. 101 din TFUE. Aceste clauze sunt, in general, legate de cadrul comercial al accesului.

117. In sectorul comunicatiilor electronice, in cadrul acordurilor de interconectare, partile vor obtine – in mod inerent – anumite informatii privind clientii si traficul concurentilor. Acest schimb de informatii poate in anumite cazuri sa influenteze comportamentul concurential al intreprinderilor implicate si ar putea sa fie folosit de parti in scopul savarsirii unor practici anticoncurentiale.

OG 34/2002 prevede ca informatiile obtinute de la o companie care solicita interconectarea sa fie folosite numai in scopurile pentru care au fost furnizate. In vederea respectarii regulilor de concurenta si a prevederilor OG 34/2002, operatorii vor trebui sa introduca masuri de siguranta care sa garanteze faptul ca informatiile confidentiale vor fi accesibile doar acelor parti ale intreprinderii implicate in realizarea acordurilor de interconectare si ca aceste informatii nu vor fi folosite in scopuri anticoncurentiale. In conditiile in care aceste masuri de siguranta sunt complete si functioneaza corect, in principiu, nu exista motiv pentru care simplele acorduri de interconectare sa cada sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, respectiv a prevederilor art. 101 din TFUE.

118. Clauzele de exclusivitate, in special cele in virtutea carora traficul va fi condus exclusiv prin reteaua de comunicatii electronice a uneia sau a celor doua parti mai degraba decat prin cea a tertului cu care au fost incheiate acorduri de acces, vor trebui sa faca obiectul unei analize prin prisma prevederilor art. 5 alin. (2) si (3) din lege, respectiv a prevederilor art. 101 alin. (3) din TFUE. Daca nu se furnizeaza nicio justificare pentru aceasta rutare, clauzele de acest gen vor fi interzise. Aceste clauze de exclusivitate nu sunt, prin urmare, inerente acordurilor de acces.

119. Este foarte putin probabil ca acordurile de acces care au fost incheiate in scop anticoncurential sa indeplineasca conditiile prevazute de art. 5 alin. (2) si (3) din lege, respectiv de art. 101 alin. (3) din TFUE.

120. Mai mult, acordurile de acces pot avea impact asupra structurii concurentiale de pe piata. Tarifele pentru accesul local vor constitui, deseori, o parte considerabila a costului total al serviciului furnizat consumatorului final de catre partea care solicita accesul, limitand astfel posibilitatea manifestarii concurentei prin pret. Datorita necesitatii de a proteja acest grad limitat de concurenta, Consiliul Concurentei va acorda atentie examinarii acordurilor de acces in contextul efectelor lor potentiale pe pietele relevante, pentru a se asigura ca aceste acorduri nu constituie mijloace indirecte sau ascunse pentru fixarea sau coordonarea tarifelor platite de catre utilizatorii finali, practica ce constituie una dintre cele mai grave incalcari ale prevederilor art. 5 alin. (1) din lege, respectiv ale prevederilor art. 101 din TFUE. Din acest punct de vedere, pietele de tip oligopol vor fi tratate cu o atentie speciala.

121. In plus, clauzele care implica o discriminare ce conduce la excluderea tertilor au in aceeasi masura si un efect de restrictionare a concurentei. Cea mai importanta este discriminarea prin pret, calitate sau alte aspecte comerciale semnificative ale accesului, in detrimentul partii care solicita accesul, care are ca scop, in general, favorizarea intr-o maniera incorecta a operatiunilor furnizorului de acces.

Concluzii

122. Consiliul Concurentei considera ca regulile de concurenta si reglementarile specifice ale sectorului formeaza un set coerent de masuri pentru asigurarea unui mediu concurential pe pietele de comunicatii electronice din Romania.

123. In situatia in care vor fi invocate regulile de concurenta, Consiliul Concurentei va stabili care sunt pietele relevante si va aplica prevederile art. 5 si 6 din lege, respectiv prevederile art. 101 si 102 din TFUE, in concordanta cu principiile expuse in prezentele instructiuni.

124. Abordarea stabilita in prezentele instructiuni va promova concurenta pe pietele de comunicatii electronice in beneficiul consumatorilor, prin oportunitatile create pentru noii-intrati, prin incurajarea concurentei la nivelul diferitelor infrastructuri, precum si prin dezvoltarea unor noi servicii pentru consumatori.

Modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate

In M. Of. nr. 197 din 22 martie 2011 a fost publicata Hotararea Guvernului nr. 219/2011 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 94/2006.

Din cuprins:

ARTICOL UNIC

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 94/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 76 din 27 ianuarie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 5, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“(2) Cererile pentru eliberarea pasapoartelor simple se pot depune de catre reprezentantul legal sau autoritatile medicale romane, in situatia in care titularul este lipsit temporar de capacitatea de exercitiu. In aceasta situatie, cererile trebuie insotite de documentele prevazute la alin. (1) si, dupa caz, de urmatoarele:

a) hotararea judecatoreasca de punere sub interdictie, ramasa definitiva si irevocabila, insotita de actul de desemnare a reprezentantului legal; sau

b) documente privind situatia medicala a titularului pe numele caruia se solicita eliberarea pasaportului simplu, care sa ateste imposibilitatea depunerii personale a cererii, emise sau avizate de autoritatile medicale romane.”

2. La articolul 6, alineatele (3) si (4) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

“(3) Impresiunile digitale se preiau sub forma unei amprente plane a degetului aratator de la ambele maini. In cazul in care calitatea impresiunilor digitale este necorespunzatoare si/sau degetele aratatoare prezinta rani, se preia amprenta plana, de buna calitate, a degetelor mijlocii, inelare sau mari ale solicitantului, dupa caz. In situatia in care calitatea amprentelor de la aceste degete este necorespunzatoare sau preluarea amprentelor este temporar imposibila, solicitantului i se poate elibera un pasaport simplu temporar, in conditiile legii. Atunci cand preluarea amprentelor este temporar imposibila din motive medicale, este necesara prezentarea documentelor emise sau avizate de autoritatile medicale romane, din care sa rezulte motivele si perioada pentru care este imposibila prelevarea amprentelor.

(4) La preluarea imaginii faciale solicitantul nu trebuie sa aiba capul acoperit si ochii inchisi, iar expresia fetei acestuia trebuie sa reprezinte o stare comuna. Prin exceptie, preluarea imaginii faciale se poate realiza cu capul acoperit, pentru motive religioase, cu conditia ca fata titularului, de la baza barbiei si pana la frunte, sa fie vizibila in mod clar si fara umbre de lumina. Ochelarii sunt acceptati in fotografii numai daca lentilele nu sunt colorate, nu reflecta lumina, nu provoaca umbre si nu au portiuni care sa ascunda ochii. Rama ochelarilor nu trebuie sa acopere nicio portiune a ochilor. Fundalul utilizat pentru preluarea imaginii faciale trebuie sa fie neutru, deschis la culoare, astfel incat fotografia preluata sa reprezinte cat mai fidel trasaturile si fizionomia celui in cauza.”

3. La articolul 7 alineatul (2), dupa litera d) se introduce o noua litera, litera d^1), cu urmatorul cuprins:

“d^1) actul de desemnare a reprezentantului legal, numai pentru cererile formulate de acesta, in cazul minorilor care la data punerii sub interdictie nu se afla sub ocrotirea parintilor;”.

4. La articolul 8 alineatul (1), litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“c) doua fotografii color identice ale titularului, avand dimensiunile 3,5 x 4,5 cm, pentru persoanele aflate in situatia prevazuta la art. 15 alin. (4) din lege, care nu sunt prezente la depunerea cererii.”

5. La articolul 9, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmatorul cuprins:

“(1^1) La completarea formularelor de eliberare a pasapoartelor simple electronice si a pasapoartelor simple temporare, functionarul care primeste cererea inscrie numele si prenumele fara trunchiere, astfel incat, in cazul in care structura numelui si prenumelui depaseste numarul de caractere alocat campurilor respective, se completeaza componentele intregi de nume si prenume in ordinea in care apar in documentele ce insotesc cererea, in limita numarului de caractere alocat campurilor respective.”

6. La articolul 9, alineatul (9) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“(9) Fotografiile prevazute la art. 7 alin. (2) lit. k), art. 8 alin. (1) lit. c) si art. 28 alin. (5) lit. e) se confirma in fata functionarului care primeste cererea de catre persoana care o formuleaza si trebuie sa reprezinte fizionomia actuala a titularului, sa fie realizate din fata, pe un fond clar, neutru si deschis la culoare, astfel incat sa permita identificarea conturului capului. Titularul fotografiei nu trebuie sa aiba capul acoperit, ochii inchisi, iar expresia fetei acestuia trebuie sa reprezinte o stare comuna. Prin exceptie, fotografia poate fi realizata cu capul acoperit, pentru motive religioase, cu conditia ca fata titularului, de la baza barbiei si pana la frunte, sa fie vizibila in mod clar si fara umbre de lumina. Ochelarii sunt acceptati in fotografii numai daca lentilele nu sunt colorate, nu reflecta lumina, nu provoaca umbre si nu au portiuni care sa ascunda ochii. Rama ochelarilor nu trebuie sa acopere nicio portiune a ochilor.”

7. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“ART. 10

(1) Declaratiile date in conditiile art. 9 alin. (3) si datele inscrise in formular se certifica de functionarul care primeste cererea.

(2) Functionarul care primeste cererea verifica indeplinirea conditiilor prevazute la art. 9, iar in cazul in care pe baza documentelor prezentate nu se poate stabili cu certitudine daca datele de identitate ale titularului sunt reale, solicita suplimentar prezentarea oricaruia dintre urmatoarele documente, dupa caz:

a) certificat de nastere;

b) certificat de casatorie;

c) permis de conducere auto;

d) livret militar;

e) alte documente care pot servi la stabilirea identitatii titularului.

(3) In situatia in care se constata indeplinirea conditiilor legale pentru eliberarea pasapoartelor simple electronice, autoritatile competente sa solutioneze cererile transmit datele necesare la Directia Generala de Pasapoarte din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, in vederea personalizarii acestora.

(4) In cazul cererilor depuse in tara, documentele prezentate in original, cu exceptia procurii speciale, a declaratiei privind acordul parintilor, a dovezii achitarii taxelor si tarifelor aferente eliberarii pasaportului si, dupa caz, a tarifului suplimentar, se restituie solicitantului impreuna cu un tichet care contine mentiuni privind data primirii cererii, numele si prenumele solicitantului, data programata pentru eliberarea pasaportului si, dupa caz, numele si prenumele persoanei imputernicite sa ridice pasaportul.

(5) In cazul cererilor depuse in strainatate, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei aplica procedurile de lucru pentru eliberarea pasapoartelor, stabilite prin norme interne, si restituie solicitantului, dupa scanare, documentele prezentate in original, cu exceptia procurii speciale si a declaratiei privind acordul parintilor.

(6) Dupa dotarea autoritatilor competente cu echipamentele tehnice necesare eliberarii pasapoartelor simple electronice, documentele ce insotesc cererile de eliberare a pasapoartelor, prevazute de prezentele norme metodologice, se prezinta numai in original, in vederea scanarii, fara a mai fi necesara prezentarea acestora in fotocopie. Dupa scanare, documentele prezentate in original se restituie solicitantului, cu aplicarea prevederilor alin. (4).

(7) Pasapoartele anterioare se anuleaza si se restituie titularului:

a) la depunerea cererii; sau

b) in cazul pasapoartelor aflate in termen de valabilitate, daca exista o cerere scrisa a titularului, la inmanarea catre titular a pasaportului simplu electronic.

(8) Pasapoartele simple temporare se anuleaza si in urmatoarele situatii:

a) la inmanarea catre titular a pasaportului simplu electronic, pentru pasapoartele simple temporare eliberate potrivit art. 17^1 alin. (1) lit. a), e) si f) din lege;

b) la predarea de catre titular a pasaportului simplu temporar, pentru pasapoartele simple temporare eliberate potrivit art. 17^1 alin. (1) lit. b) – d) din lege, cu exceptia situatiei in care acesta solicita, in scris, pastrarea la autoritatea emitenta, pe perioada valabilitatii documentului, cu scopul de a fi utilizat pentru aceleasi motive pentru care a fost eliberat.”

8. La articolul 14, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“ART. 14

(1) Pasaportul simplu electronic si pasaportul simplu temporar se ridica de la serviciul public comunitar sau, dupa caz, de la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei in strainatate, de titular sau de persoana care a formulat cererea ori de persoana imputernicita de acesta/aceasta printr-o procura speciala care respecta conditiile prevazute la art. 9.”

9. La articolul 24 alineatul (1), dupa litera c) se introduce o noua litera, litera c^1), cu urmatorul cuprins:

“c^1) actul de desemnare a reprezentantului legal, in cazul minorilor care la data punerii sub interdictie nu se afla sub ocrotirea parintilor;”.

10. La articolul 28 alineatul (5), litera e) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“e) doua fotografii color identice, avand dimensiunile de 3,5 x 4,5 cm, care respecta conditiile prevazute la art. 9, numai in cazul cererilor de eliberare a pasaportului simplu temporar pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani, respectiv pentru persoanele aflate in situatia prevazuta la art. 15 alin. (4) din lege, daca titularul nu este prezent la depunerea cererii.”

11. Articolul 30 se abroga.

12. La articolul 32, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“(3) Actul de identitate prezentat se retrage si se transmite serviciului public comunitar pentru evidenta persoanelor competent. Pasaportul anterior prezentat se anuleaza si se restituie titularului.”

13. La articolul 33, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

“(3) Serviciul public comunitar pentru evidenta persoanelor competent sa elibereze cartea de identitate solicita prezentarea pasaportului cu mentionarea domiciliului in strainatate, in vederea anularii si restituirii acestuia, sau, daca documentul de calatorie nu exista, solicita celui in cauza darea unei declaratii cuprinzand motivele pentru care nu il poate prezenta. Comunicarea privind anularea pasaportului sau, dupa caz, declaratia solicitantului se transmite structurii de pasapoarte emitente.”

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close