Alcool etilic utilizat la producerea de alimente. Scutire de la plata accizelor. Conditia incorporarii acestuia in continutul produsului finit

Potrivit dispozitiilor art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, pentru a beneficia de scutire de la plata accizelor, alcoolul etilic folosit in producerea de alimente, cu sau fara crema, trebuie sa indeplineasca cerintele de concentratie prevazute de acest text legal si sa intre in compozitia respectivului produs, cele doua conditii fiind prevazute cumulativ.

Alcoolul etilic utilizat in industria de panificatie, pentru stropirea produselor dupa coacere, in scop anti-microbian, neintrand in compozitia produsului finit, in sensul incorporarii sale in continutul produsului, nu este inclus in sfera scutirii oferite pe taramul dispozitiilor art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal.

ICCJ, sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 5573 din 14 decembrie 2010

Nota: Instanta a avut in vedere dispozitiile art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, in forma aflata in vigoare la data promovarii actiunii. Ulterior, prin alineatul (3) din Ordonanta de urgenta nr. 109/2009, pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in M. Of. nr. 689 din 13/10/2009, incepand cu 01.04.2010, dispozitiile art. 200 din Codul fiscal au fost abrogate.

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal la data de 29.05.2009, reclamanta S.C. V S.A a solicitat anularea in parte a actului administrativ nr. 10312/SA/MC din 11.03.2009 emis de parata Autoritatea Nationala a Vamilor, in sensul admiterii in intregime a documentatiei depusa de reclamanta in vederea acordarii scutirii de la plata accizelor aferente alcoolului etilic folosit la producerea painii, cozonacilor si ruladelor si acordarea autorizatiei de utilizator final.

In motivarea in fapt a cererii de chemare in judecata reclamanta a aratat ca prin actul contestat parata a respins solicitarea sa de a fi scutita de la plata accizelor, la alcoolul etilic folosit prin pulverizare, pentru a fi absorbit de catre produs in scop anti-microbian, retinandu-se ca aceasta cerere este intemeiata doar in privinta alcoolului folosit la insiroparea aluatului ruladelor, mini-prajiturilor si umplutura cozonacilor.

Prin intampinare, parata a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, in raport de dispozitiile art. 200 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 571/2003, avand in vedere declaratia reprezentantului societatii din 13.10.2008, din care reiese ca alcoolul folosit in scop anti-microbian nu intra in compozitia produsului.

De asemenea, s-a mai aratat de catre parata, ca din diagrama de flux de fabricatie a produselor nu reiese daca se apreciaza produsul finit sau ambalajul, asa cum a declarat initial reprezentantul reclamantei.

Dupa administrarea probatoriilor cu inscrisuri, prin sentinta nr. 572 din 2 februarie 2010 Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in esenta ca din inscrisurile existente la dosarul cauzei reiese ca spreierea, ca operatiune care, in opinia reclamantei, apartine procesului de preparare propriu-zisa a produselor, se realizeaza dupa iesirea din tunelul de racire al acestora, alcoolul etilic folosit pentru a nu lasa microorganismele sa se dezvolte fiind absorbit pe suprafata produsului, neintrand in compunerea acestuia, considerandu-se astfel ca, in chiar procesul de fabricatie avizat de catre reclamanta, spreierea cu alcool etilic este ulterioara producerii propriu-zise a produselor.

Curtea de Apel a inlaturat si sustinerea reclamantei privind indeplinirea conditiilor impuse de art. 200 alin. lit. g) din Codul fiscal, avand in vedere faptul ca din probele administrate rezulta o concentratie maxima de alcool folosit de 0,75 litri /100 de kg, iar aceasta cantitate vizeaza, in acceptiunea dispozitiilor legale mentionate, compozitia ciocolatei, nu si a altor produse pe care reclamanta le fabrica.

In considerarea aspectelor de fapt si de drept retinute anterior, s-a apreciat ca refuzul paratei de eliberare a autorizatiei de utilizator final, cu scutire partiala de la plata accizelor, comunicat prin adresa contestata, este justificat, astfel ca a respins actiunea, ca neintemeiata.

Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs reclamanta S.C. V S.A.

Recurenta a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinice, aratand ca instanta de fond nu a avut in vedere ca alcoolul etilic devine un ingredient al produsului, ca substanta ce intra accesoriu in compozitia unui aliment pentru a-i adauga anumite calitati, alcoolul fiind pulverizat asupra produsului in scop antimicrobian pentru deplina siguranta alimentara, intrucat numai in aceste conditii produsul devine finit si poate fi comercializat, imprejurare confirmata de raportul de analiza emis de laboratorul acreditat, independent din Germania- Bioxxxxxxx.

Astfel,in cadrul verificarii avand ca obiect „determinarea compozitiei unui produs de panificatie investigat” din productia S.C. V S.A, pentru painea feliata tip „French toast Secara”a rezultat o concentratie de alcool etilic de 0,53 g/100g, iar pentru produsul „French toast Clasic”s-a indicat o concentratie de alcool etilic de 0,47 g/100g.

Recurenta a sustinut ca in mod constant intimata Autoritatea Nationala a Vamilor a solicitat respingerea actiunii sale, pe baza unei declaratii a reprezentatului societatii, desi a fost retractata ulterior, datorita unor confuzii terminologice a unor notiuni tehnice din procesul de fabricatie, noua declaratie stand la baza emiterii de catre intimata, a autorizatiei de utilizator final pentru folosirea alcoolului etilic, autorizatie care are insa in vedere o cantitate foarte mica din totalul cantitatii de alcoole etilic folosit in procesul de productie.

S-a invederat ca definitia „produsului finit” data de intimata, in sensul ca acesta este un produs pentru care prelucrarea s-a incheiat, care a parcurs toate fazele procesului de productie si nu mai suporta alta transformare, putand fi depozitat in vederea livrarii sau expediat direct clientilor, nu corespunde situatiei de fapt, deoarece prin folosirea alcoolului prin pulverizare asupra produsului, acesta din urma sufera o evidenta transformare, prin adaugarea de noi proprietati, aspect atestat de raportul de analiza mentionat anterior.

S-a aratat ca instanta de fond a interpretat gresit anumite notiuni din memoriul tehnic prin care este descris procesul de fabricatie al recurentei si a denaturat sensul anumitor termeni tehnici, cu acceptie generica, folositi in activitatea de productie, memoriul fiind realizat de catre profesionisti de formatiune tehnica, care au avut ca obiectiv numai descrierea fazelor de productie si nu interpretarea sau precizarea acceptiunii tehnico juridice a termenului „produs finit” . Recurenta a concluzionat ca alcoolul etilic folosit in procesul de fabricatie se incorporeaza in produs , este prezent in compozitia acestuia si adauga produsului anumite calitati, proprietati, fara de care nu ar putea fi comercializat conform normelor de siguranta alimentara, recurenta incadrandu-se in cerintele art.200 alin .1 lit.g) din Codul fiscal, asa cum rezulta si din plansele foto depuse la instanta de fond, intrucat, daca produsul nu ar fi pulverizat dupa coacere cu alcool etilic nu ar mai putea fi comercializat in conditii de siguranta alimentara, iar concentratia respecta procentul maxim prevazut de legiuitor, de 0, 75 l /100 kg.

S-a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei, in sensul admiterii actiunii.

Recursul este nefondat.

1. Situatia de fapt:

Prin cererile nr.1328, 1329 si 1330/18.02.2009 recurenta-reclamanta a solicitat intimatei Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Valcea eliberarea autorizatiilor de utilizator final pentru achizitionarea, in regim de scutire de la plata accizelor, a alcoolului etilic folosit pentru produse de panificatie la punctul de lucru situat in Bucuresti, str. (….).

Cu adresa nr.10312/SA/11.03.2009 intimata a refuzat partial solicitarea recurentei, pentru alcoolul etilic folosit pentru stropirea produselor (paine, cozonaci, rulade si mini-prajituri) considerand ca alcoolul etilic nu intra in compozitia acestora si nu sunt aplicabile dispozitiile art.200 alin.1 lit. g) invocate de recurenta drept temei legal al cererii sale.

Recurentei i-a fost eliberata la 18.05.2009 autorizatie de utilizator final pentru 6936 l alcool etilic in scutire de la plata accizelor (filele 59-60 dosar fond).

Recurenta-reclamanta a atacat in instanta refuzul considerat nejustificat al intimatei de a-i elibera autorizatie pentru intreaga cantitate solicitata,de 93955 litri, iar prin sentinta nr.572/2.02.2010 Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal i-a respins actiunea ca neintemeiata.

2.Dispozitiile legale aplicabile.

Art. 1 Legea nr.554/2004 „Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public”.

Art.2 lit. i) acelasi act normativ: refuz nejustificat de a solutiona o cerere – exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile;

Art.200 lit. g) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal: Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic si alte produse alcoolice […] atunci cand sunt:[…] g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fara crema, cu conditia ca in fiecare caz concentratia de alcool sa nu depaseasca 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intra in compozitia ciocolatei si 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intra in compozitia altor produse.”.

3.Argumentele de fapt si de drept relevante

3.1 Sustinerile recurentei cum ca este neintemeiat refuzul intimatei de a-i elibera autorizatia de utilizator final pentru intreaga cantitate de alcool etilic solicitata (93955 l) cu scutire de la plata accizelor, intrucat acesta intra in compozitia produselor de panificatie si sunt aplicabile dispozitiile art.200 lit. g) din Legea nr.571/2003 (Codul fiscal) sunt nefondate si sunt contrazise de probele administrate in cauza.

Astfel, potrivit textului de lege mentionat anterior, pentru a beneficia de scutire de la plata accizelor, alcoolul etilic folosit in producerea de alimente cu sau fara crema trebuie sa indeplineasca cerintele de concentratie prevazute de text si sa intre in compozitia respectivului produs, conditii ce trebuie indeplinite cumulativ.

Pentru alcoolul etilic incorporat in compozitia produselor, respectiv la umplerea cozonacilor la insiroparea ruladelor si mini-prajiturilor, intimata a eliberat recurentei autorizatia de utilizare final nr. RO/00315140001 din 08.05.2009 pentru cantitatea de 6936 l alcool etilic cu scutire de la plata accizelor (fila 60), insa stropirea produselor dupa coacere cu alcool etilic, in scop anti-microbian, nu face parte din procesul de productie incheiat in urma coacerii, iar alcoolul etilic, in cazul pulverizarii pe produsul finit nu intra in compozitia acestuia, in sensul incorporarii sale in continutul produsului, astfel ca pentru alcoolul folosit in aceasta faza finala, dupa fabricarea produselor,respectiv dupa incheierea procesului de productie propriu-zis, nu se aplica dispozitiile art.200 lit. g) din Codul fiscal.

3.2.Afirmatiile recurentei-reclamante cum ca alcoolul etilic utilizat la stropirea painii, a cozonacilor, prajiturilor, se incorporeaza in produs si astfel ar trebui sa i se acorde facilitatile prevazute de art.200, lit. g) din Legea nr.571/2003 nu sunt sustinute de niciunul din inscrisurile depuse la dosar.

Declaratiile reprezentantului recurentei sunt contradictorii si nu pot constitui un argument favorabil sustinerilor acesteia, fiind contrazise de celelalte probe administrate.

Astfel, in declaratia autentificata la 13.X.2008 se arata ca „alcoolul achizitionat de S.C. V S.A este folosit in mod exclusiv in tratarea ambalajului produselor de panificatie” aceasta fiind completata la 17.XI.2008 cu mentiunea ca ”tratarea ambalajului se efectueaza in scop anti-microbian, in vederea pastrarii prospetimii produselor de panificatie”.

In declaratia autentificata la nr.72/11.02.2009 acesta a aratat ca „folosirea alcoolului etilic face parte in procesul tehnologic, din compozitia produselor de panificatie, respectiv a painii ambalate, in lipsa tratarii produsului cu alcool etilic, produsele nu ar putea fi comercializate in conditii de siguranta alimentara” iar cu privire la cozonaci si prajituri s-a aratat ca ”alcoolul etilic intra in reteta de fabricatie in doua etape, in umplutura si prin pulverizare peste produse, dupa coacere”.

Aceste declaratii, partial contradictorii, atesta faptul ca alcoolul etilic intra compozitia cremelor si a produsului numai in cazul cozonacilor si cremelor de la miniprajituri,stropirea produselor, inaintea ambalarii fiind o etapa ulterioara procesului de fabricatie, astfel ca pentru alcoolul folosit in aceasta faza recurenta nu poate beneficia de scutire de plata accizelor,conform art.200,lit.g),Cod fiscal.

3.3.Aceasta modalitate de folosinta a alcoolului, prin „spreierea produsului finit” este mentionata ca atare in memoriile tehnice privind procesul tehnologic de fabricare a cozonacului a painii feliate a produselor tip sponge (rulade si miniprajituri) si in diagramele de flux a acestor produse, faza stropirii cu alcool fiind localizata dupa coacere, racire, sortare si feliere, inaintea receptiei si depozitarii, deci in afara ciclului de fabricare efectiva a produselor.

Toate aceste inscrisuri provin de la recurenta, iar incercarea acesteia de a se dezice de evidentele si etapele procesului tehnologic intocmite de proprii specialisti, pe motiv ca acestia nu au avut in vedere acceptiunea tehnico-economica a notiunii de „produs finit”, sau invocand un raport de analiza intocmit la solicitarea sa, asupra unor mostre de paine toast classic si secara, despre care nu se stie in ce conditii au fost produse si daca apartin intr-adevar recurentei, sunt neverosimile.

De altfel si plansele foto de la dosarul de fond ilustreaza neindoielnic faptul ca alcoolul etilic se pulverizeaza asupra produsului finit, inaintea ambalarii, ca nu face parte din compozitia acestuia, astfel ca autoritatile vamale nu au refuzat nejustificat recurentei facilitatile prevazute de art.200 lit.g) Cod fiscal, ci dimpotriva, legal si judicios argumentat, criticile recurentei fiind nefondate.

Constatand ca sentinta atacata este temeinica si legala, ca nu este afectata de niciunul din motivele de casare sau modificare prevazute de art.304 Cod procedura civila, in baza dispozitiilor art.312 Cod procedura civila Inalta Curte a respins recursul reclamantei ca nefondat.