Decizia Curtii Constitutionale nr. 123/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (3) lit. n) si alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale

In M. Of. nr. 280 din 21 aprilie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 123/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (3) lit. n) si alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale.

Din cuprins:

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

     Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 2 si 3 si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Tabu” – S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin in Dosarul nr. 12.917/225/2009 al Judecatoriei Drobeta-Turnu Severin.

    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

    Prin Incheierea din 31 martie 2010, pronuntata in Dosarul 12.917/225/2009, Judecatoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 2 si 3 si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Tabu” – S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca dispozitiile art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, prin modificarile aduse Codului fiscal, sunt neconstitutionale, deoarece contravin prevederilor art. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Dispozitiile art. 32 pct. 2 si 3 stabilesc obligatii fiscale determinate in baza unei situatii anterioare intrarii sale in vigoare, ceea ce este de natura a incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, sunt incalcate si prevederile art. 139 din Legea fundamentala, prin aceea ca s-a legiferat in domeniul impozitelor si taxelor printr-o ordonanta de urgenta, iar nu printr-o lege a Parlamentului, astfel cum dispune textul constitutional.

    Judecatoria Drobeta-Turnu Severin arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    Avocatul Poporului arata ca dispozitiile criticate nu contravin principiului neretroactivitatii legii, ci acestea dispun pentru viitor si nu sunt aplicabile situatiilor anterioare intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009. In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 139 din Constitutie, se arata ca acestea consacra regula stabilirii impozitelor si taxelor pentru bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat numai prin acte ce au forta juridica a legii, pentru a distinge fata de impozitele si taxele locale care se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii. Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

    Instanta de judecata a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 2 si 3 si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009. Se observa ca art. 32 pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 modifica dispozitiile art. 21 alin. (3) lit. n) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar art. 32 pct. 3 din aceeasi ordonanta de urgenta introduce la art. 21 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal o noua litera, litera t).

    Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 21 alin. (3) lit. n) si alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobata prin Legea nr. 227/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

    Ulterior sesizarii Curtii, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si reglementarea unor masuri financiar-fiscale. Potrivit art. I pct. 6 din ordonanta de urgenta, dispozitiile art. 21 alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se modifica, noua reglementare preluand solutia legislativa criticata.

    Textele criticate au urmatorul continut:

    – Art. 21 alin. (3) lit. n) si alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: “(3) Urmatoarele cheltuieli au deductibilitate limitata: […]

    n) cheltuielile de functionare, intretinere si reparatii, exclusiv cele privind combustibilul, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu functii de conducere si de administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecarei persoane cu astfel de atributii. […]

    (4) Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile: […]

    t) in perioada 1 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2011 inclusiv, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv transportului rutier de persoane, cu o greutate maxima autorizata care sa nu depaseasca 3.500 kg si care sa nu aiba mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzand si scaunul soferului, aflate in proprietatea sau in folosinta contribuabilului, cu exceptia situatiei in care vehiculele se inscriu in oricare dintre urmatoarele categorii:

    1. vehiculele utilizate exclusiv pentru: interventie, reparatii, paza si protectie, curierat, transport de personal la si de la locul de desfasurare a activitatii, precum si vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenti de vanzari si de agenti de recrutare a fortei de munca;

    2. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plata, inclusiv pentru activitatea de taxi;

    3. vehiculele utilizate pentru inchirierea catre alte persoane, inclusiv pentru desfasurarea activitatii de instruire in cadrul scolilor de soferi.”;

    – Art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009: “Prevederile art. 32 – 34 intra in vigoare la data de 1 mai 2009.”

    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autoarea exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii si art. 139 referitoare la impozite, taxe si alte contributii.

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, in ceea ce priveste critica potrivit careia se realizeaza o neconcordanta intre prevederile legale ale art. 4 din Legea nr. 571/2003 si cele ale art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primita. Astfel, in jurisprudenta sa constanta, instanta de contencios constitutional a statuat ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.

    Referitor la critica potrivit careia Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 incalca si prevederile art. 139 din Constitutie, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Astfel, Curtea retine ca termenul “numai” folosit de prevederile alin. (1) al art. 139 din Constitutie are semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite si taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forta juridica, legii. In aceasta categorie nu intra ordonantele emise de Guvern, ci hotararile Guvernului, care se emit pentru organizarea executarii legilor, ordinele ministrilor etc. A spune ca expresia “numai” exclude posibilitatea adoptarii de ordonante, fiind un domeniu rezervat legii organice, inseamna a adauga la Constitutie.

    In acest sens sunt Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, Decizia nr. 70 din 18 iulie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 156 din 20 iulie 1995, si Decizia nr. 299 din 6 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 din 17 ianuarie 2002.

    Totodata, Curtea constata ca si sustinerea potrivit careia dispozitiile criticate stabilesc obligatii fiscale determinate in baza unei situatii anterioare intrarii sale in vigoare, fiind de natura a incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, este neintemeiata. Curtea observa ca dispozitiile art. 21 alin. (3) lit. n) si alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal stabilesc cheltuielile ce au deductibilitate limitata si cheltuielile nedeductibile, reglementari ce intra in competenta exclusiva a legiuitorului.

    Astfel, prin stabilirea categoriilor de cheltuieli cu deductibilitate limitata si a cheltuielilor nedeductibile, legiuitorul a actionat in limitele acestei competente, reusind sa asigure un tratament echitabil si corect pentru toti, neputandu-se retine ca astfel ar fi contravenit principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale sau principiului neretroactivitatii legii.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

    Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (3) lit. n) si alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si ale art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Tabu” – S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin in Dosarul nr. 12.917/225/2009 al Judecatoriei Drobeta-Turnu Severin.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 februarie 2011.