Sintagma “cele care privesc apararea si securitatea nationala” cuprinsa in art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este neconstitutionala

In M. Of. nr. 316 din 9 mai 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 302/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4), art. 17 lit. f), art. 20 si art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, precum si ale art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Din cuprins:

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4), art. 17 lit. f), art. 20 si art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, precum si ale art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata, din oficiu, de Curtea de Apel Brasov – Sectia de contencios administrativ si fiscal in Dosarul nr. 399/64/2009.

    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 8 februarie 2011, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 15 februarie 2011, apoi pentru 24 februarie 2011 si, in final, pentru 1 martie 2011.

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

    Prin Incheierea din 7 iunie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 399/64/2009, Curtea de Apel Brasov – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4), art. 17 lit. f), art. 20 si art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, precum si ale art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de instanta judecatoreasca, din oficiu, intr-o cauza avand ca obiect “litigiu privind functionarii publici statutari”.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta judecatoreasca sustine ca textele de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece in statul de drept activitatea justitiei nu poate fi impiedicata de norme inferioare Constitutiei prin care se stabilesc conditii prohibitive pentru un judecator in exercitarea atributiilor sale jurisdictionale, cum sunt textele criticate din Legea nr. 182/2002. Mai mult, prin limitarea si conditionarea accesului judecatorului la documentele clasificate ce sunt contestate de parti in fata instantelor de judecata ori care sunt invocate de diferite autoritati publice in instrumentarea dosarelor (mai ales in materiile extrapenale, cum este cazul, de regula, in contenciosul administrativ), prin obligarea instantei de a obtine in prealabil certificat de acces la documente clasificate, pe care il elibereaza ORNISS (Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat) cu avizul Autoritatii Nationale de Securitate – Serviciul Roman de Informatii, institutii care de cele mai multe ori sunt si parate in dosarele respective, cum este cazul ORNISS in prezenta cauza, se intra in coliziune atat cu dispozitiile art. 21 din Constitutie, cat si cu cele ale art. 6 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    Astfel, in reglementarea actuala a Legii nr. 182/2002, judecatorul cauzei nu poate aplica de fiecare data legea la speta concreta (acolo unde se contesta documente clasificate), neavand posibilitatea obiectiva de a verifica actul administrativ denumit “document clasificat”, de a cenzura forma si continutul acestuia sub aspectul legalitatii sale. Mai mult decat atat, imprejurarea ca eventualul certificat de acces la documente clasificate solicitat de instanta pentru membrii completului este cerut, conform actualelor prevederi ale Legii nr. 182/2002, de la o institutie publica ce este si parte in cauza (anume ORNISS, in cauza de fata) este de natura sa contravina prevederilor art. 6 din Conventie, incalcandu-se si principiul egalitatii de arme intre partile din proces, deoarece, de plano, se poate aprecia ca, avand interesul de a pastra conspirativitatea documentului clasificat contestat de partea adversa din dosar, ORNISS va refuza eliberarea certificatului de securitate, acoperindu-si refuzul cu lipsa unei obligatii legale de a explica motivele acestui refuz de acordare a accesului la documente clasificate, imprejurare care creeaza in mod indubitabil un cerc vicios.

    In ceea ce priveste dispozitiile art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, instanta de judecata sustine ca din continutul acestora se desprinde concluzia ca nu pot fi atacate acele acte administrative clasificate ca fiind documente secrete conform legii, chiar daca ele privesc raporturi de munca ori alte raporturi ce tin de exercitarea dreptului persoanei la munca, respectiv la viata intima si privata. In plus, art. 126 alin. (6) din Constitutie mentioneaza exceptiile de la regula controlului judecatoresc al actelor administrative, unde sunt prevazute numai actele de comandament cu caracter militar, astfel ca o extindere, prin lege, a notiunii de “acte de comandament militar” dincolo de vointa reala a constituantului intra in contradictie cu Constitutia.

    Totodata, dispozitiile criticate din Legea nr. 182/2002 contravin si prevederilor art. 26, 29 si 30 din Constitutie, cata vreme actul administrativ clasificat, care a fost contestat in cauza si de care depinde in mod esential solutia pe care o va pronunta instanta de contencios administrativ in cauza, contine date care privesc verificari asupra vietii intime a titularului actiunii introductive si apartinatorilor sai de familie, a caror autenticitate nu poate fi cenzurata in niciun mod pe cale judecatoreasca. Similar, dreptul la munca al reclamantului poate fi restrans in mod excesiv printr-un document clasificat prin care se refuza avizul de securitate/certificatul de securitate, in sensul impiedicarii reclamantului respectiv de a exercita o anumita profesie, fara ca avizul sau certificatul respectiv sa poata fi cenzurat de instanta de judecata.

    De plano, instanta judecatoreasca apreciaza ca limitarea accesului la documente clasificate poate fi dispusa de catre institutiile statale abilitate in conformitate cu cadrul legal stabilit de legiuitor, in concordanta cu exigentele moderne in materia protectiei documentelor si informatiilor clasificate din cadrul Uniunii Europene si din NATO, insa pentru a evita excesul de putere al institutiilor din domeniul securitatii nationale, apararii si ordinii publice, legea nationala trebuie sa permita controlul judecatoresc asupra acestora intr-o maniera efectiva, pentru a se respecta exigentele procesului echitabil. Incidenta prevederilor art. 53 si art. 126 alin. (6) ultima teza trebuie evaluata, interpretata in sensul in care nu se aduce atingere existentei dreptului sau libertatii fundamentale protejate, urmarindu-se totodata respectarea principiului proportionalitatii.

    De asemenea, sustine ca o conditionare suplimentara pentru exercitarea activitatii de judecata numai dupa parcurgerea prealabila a unei proceduri de certificare a accesului judecatorului la documente clasificate impieteaza asupra regulilor constitutionale privind infaptuirea justitiei si independenta justitiei, dar si asupra dreptului la un proces echitabil. Legiuitorul are posibilitatea sa stabileasca in competenta unor instante specializate, care pot avea, inca de la momentul incadrarii in functie a judecatorilor si a aparatului administrativ aferent, respectata cerinta ca intregul personal care manipuleaza dosare cu documente clasificate sa aiba avize si certificate de acces la documente clasificate pentru toate nivelele de clasificare stabilite de legea speciala, exigente ce ar putea fi indeplinite mai lesne de instantele militare. Niciun impediment nu impiedica legiuitorul roman ca, pentru a elimina criticile de neconstitutionalitate, sa treaca in competenta instantelor militare cauzele avand ca obiect controlul de legalitate, orice control judecatoresc ce se exercita asupra actelor administrative care sunt documente clasificate, argumentul constitutional gasindu-se in art. 126 alin. (6) unde se utilizeaza expresia “acte de comandament militar”.

    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile criticate din Legea nr. 182/2002 sunt constitutionale, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume deciziile nr. 163/2009, nr. 1.335/2008 si nr. 1.120/2008.

    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, apreciaza ca textul de lege criticat incalca dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (6) si ale art. 53. In acest sens, arata ca reglementarea criticata, referitoare la regula excluderii de la actiunile in contencios administrativ a actelor administrative privind apararea si securitatea nationala, cu exceptia excesului de putere, sunt contrare dispozitiilor art. 126 alin. (6) din Constitutie, intrucat actele administrative privitoare la apararea si securitatea nationala nu sunt enumerate in mod expres in dispozitiile categorice referitoare la exceptiile prevazute de norma constitutionala mentionata si, prin urmare, acestea pot fi supuse controlului judecatoresc. In plus, potrivit art. 53 din Constitutie, restrangerea exercitiului unor drepturi trebuie sa fie necesara intr-o societate democratica si trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o. In jurisprudenta sa, Curtea s-a pronuntat in reglementarea anterioara a Legii contenciosului administrativ, stabilind ca art. 2 lit. a) teza a treia partea intai din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, potrivit caruia actele administrative referitoare la siguranta interna si externa a statului sunt exceptate de la controlul judecatoresc, este contrar dispozitiilor art. 126 alin. (6) teza intai din Constitutie. Dispozitiile constitutionale trebuie interpretate restrictiv, orice alta exceptie reprezentand o adaugare la Constitutie, nepermisa de caracterul suprem al acesteia si de preeminenta sa in raport cu ansamblul legislatiei infraconstitutionale (Decizia nr. 293/2004).

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 7 alin. (4), art. 17 lit. f), art. 20 si art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, precum si ale art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 17 decembrie 2004.

    Ca urmare a modificarilor survenite prin Legea nr. 268/2007 pentru completarea art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 678 din 4 octombrie 2007, textele de lege criticate au urmatorul cuprins:

    – Art. 7 alin. (4): “Accesul la informatii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) si e), este garantat, sub conditia validarii alegerii sau numirii si a depunerii juramantului, pentru urmatoarele categorii de persoane:

    a) Presedintele Romaniei;

    b) primul-ministru;

    c) ministri;

    d) deputati;

    e) senatori,

care, in concordanta cu atributiile specifice, sunt indreptatite sa aiba acces la informatiile clasificate fara indeplinirea procedurilor prevazute la alin. (1) – (3), respectiv la art. 28, in baza unor proceduri interne ale institutiilor din care acestia fac parte, avizate de Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat, dupa ce au luat cunostinta de responsabilitatile ce le revin privind protectia informatiilor clasificate si au semnat angajamentul scris de pastrare a secretului prevazut la art. 36 alin. (3).”;

    – Art. 17 lit. f): “In categoria informatiilor secrete de stat sunt cuprinse informatiile care reprezinta sau care se refera la: […] f) activitatea de informatii desfasurata de autoritatile publice stabilite prin lege pentru apararea tarii si siguranta nationala;”;

    – Art. 20: “Orice persoana fizica sau juridica romana poate face contestatie la autoritatile care au clasificat informatia respectiva, impotriva clasificarii informatiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum si impotriva modului in care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestatia va fi solutionata in conditiile legii contenciosului administrativ.”;

    – Art. 28 alin. (1): “Accesul la informatii secrete de stat este permis numai in baza unei autorizatii scrise, eliberata de conducatorul persoanei juridice care detine astfel de informatii, dupa notificarea prealabila la Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat.”;

    – Art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: “Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.”

    Instanta judecatoreasca arata ca aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3) – (5), art. 21 alin. (1) – (3), art. 26, 29, 30, art. 41 alin. (1), art. 53, 124 si art. 126 alin. (6) din Constitutie, precum si celor ale art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

    1. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

    In urma revizuirii Constitutiei din anul 2003, la articolul 126 a fost introdus un nou alineat, alin. (6), care stabileste ca instantele judecatoresti, pe calea contenciosului administrativ, exercita controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, control care este garantat si de la care fac exceptie in mod absolut numai doua categorii de acte – cele de comandament cu caracter militar si cele care privesc raporturile cu Parlamentul – care, prin natura lor, nu sunt supuse sub nicio forma controlului judecatoresc.

    Pe de alta parte, articolul 52 din Legea fundamentala, cu titlu marginal “Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica”, prevede la alin. (2): “Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica”. Curtea retine ca acest text priveste alte situatii decat cele la care se refera art. 126 alin. (6) din Constitutie si, astfel cum s-a sustinut si in doctrina, art. 126 alin. (6) reglementeaza finele de neprimire “de rang” constitutional, iar art. 52 alin. (2) vizeaza finele de neprimire “de rang” legal, insa in limitele acceptate de art. 53 din Constitutie.

    Din punct de vedere constitutional, art. 126 alin. (6) este singurul sediu al materiei cu privire la actele administrative exceptate de la controlul judecatoresc, iar textul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, chiar lege organica fiind, nu poate sa prevada si alte exceptii, fara ca prin aceasta sa incalce textul constitutional indicat, ale carui dispozitii sunt limitative si imperative.

    Curtea constata ca dispozitiile constitutionale mentionate trebuie interpretate restrictiv in baza regulii exceptio est strictissimae interpretationis, orice alta exceptie de la controlul judecatoresc al actelor administrative reprezentand o adaugare la Constitutie, nepermisa de caracterul suprem al acesteia si de preeminenta sa in raport cu ansamblul legislatiei infraconstitutionale, asa cum reiese din art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala.

    Termenul “exces de putere”, utilizat in cuprinsul textului de lege criticat, are drept semnificatie, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din lege – “exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor”.

    Asa fiind, intrucat actele administrative privind apararea si securitatea nationala, cu exceptia excesului de putere, la care se refera textul care face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, nu se regasesc printre exceptiile prevazute in mod expres de art. 126 alin. (6) din Constitutie, rezulta ca acestea trebuie sa fie susceptibile de a fi supuse controlului judecatoresc.

    De altfel, asa cum arata si Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere transmis Curtii Constitutionale, referitor la exceptia de neconstitutionalitate, Curtea s-a pronuntat in reglementarea anterioara a Legii contenciosului administrativ, constatand, prin Decizia nr. 293 din 1 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 702 din 4 august 2004, ca art. 2 lit. a) teza a treia partea intai din Legea nr. 29/1990, potrivit caruia actele administrative referitoare la siguranta interna si externa a statului sunt exceptate de la controlul judecatoresc, este contrar dispozitiilor art. 126 alin. (6) teza intai din Constitutie.

    Fata de considerentele invederate mai sus, Curtea constata ca sintagma “cele care privesc apararea si securitatea nationala” cuprinsa de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este neconstitutionala, contravenind dispozitiilor art. 126 alin. (6) din Legea fundamentala.

    2. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate din Legea nr. 182/2002, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 1.440 din 4 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011, respingand exceptia de neconstitutionalitate a acestora, ca neintemeiata.

    Cu acel prilej, Curtea a aratat ca, potrivit art. 1 din Legea nr. 182/2002, scopul reglementarii este protectia informatiilor clasificate si a surselor confidentiale ce asigura acest tip de informatii, care se realizeaza prin instituirea sistemului national de protectie a informatiilor. In acest sens, legea instituie principiul potrivit caruia toate persoanele care vor avea acces la informatii clasificate secret de stat vor fi verificate, in prealabil, cu privire la onestitatea si profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informatii.

    Curtea a retinut ca textele de lege criticate nu inlatura posibilitatea judecatorului de a avea acces la informatiile secrete de stat, cu respectarea regulilor de natura procedurala prevazute de lege. Pe de o parte, din ratiuni ce tin de oportunitate, nu toti angajatii unei institutii trebuie sa obtina certificate de securitate, iar pe de alta parte, magistratii acreditati sa detina, sa aiba acces si sa lucreze cu informatii clasificate, desi intrunesc exigentele de numire si profesare a functiei pe care o ocupa, in acord cu dispozitiile Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecatorilor si procurorilor, sunt evaluati numai din perspectiva onestitatii si profesionalismului referitoare la utilizarea acestor informatii. Asa fiind, nu poate fi pus semnul egalitatii intre criteriile de numire in functia de magistrat si cele necesare obtinerii autorizatiilor de acces la informatii clasificate, mai cu seama ca pentru acestea din urma accesul este limitat de respectarea principiului necesitatii de a cunoaste, avand in vedere aspectele de vulnerabilitate sau ostilitate ca urmare a unor stari preexistente (cum ar fi mediul de relatii, locul de munca anterior etc.) si de loialitatea indiscutabila ori de caracterul, obiceiurile, relatiile, discretia si modul de viata ale persoanei in cauza. Este firesc sa fie asa, deoarece, in caz contrar, exista riscul crearii unei brese in sistemul national de protectie a informatiilor clasificate, care, spre deosebire de activitatea specifica actului de justitie, nu poate fi acoperita prin invocarea unor cauze de incompatibilitate ori recuzare. Ca urmare, reglementarile criticate constituie un remediu procesual pentru situatiile in care prezumtia de onestitate sau profesionalism a/al persoanei care gestioneaza informatii clasificate este pusa la indoiala.

    De asemenea, prin Hotararea din 9 februarie 1995, pronuntata in Cauza Vereniging Weekblad Bluf! contra Olandei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca accesul la informatiile publice poate fi ingradit pentru protejarea interesului national, in conformitate cu prevederile art. 10 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Prin urmare, pentru a respecta prevederile Conventiei, ingradirile libertatii de informare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) sa fie prevazute de lege; b) sa aiba un scop legitim; c) sa fie necesare intr-o societate democratica. Prin Hotararea din 8 iulie 1999, pronuntata in Cauza Surek contra Turciei, instanta de contencios al drepturilor omului a stabilit ca este la latitudinea statului de a decide daca si cand este necesar ca anumite informatii sa ramana confidentiale si, in consecinta, statul are o larga marja de apreciere in aceasta materie.

    Or, Curtea a observat ca reglementarea criticata indeplineste atat conditiile prevazute de art. 10 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cat si pe cele ale art. 19 paragraful 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

    Prin aceeasi decizie, Curtea a aratat ca reglementarea criticata respecta si prevederile art. 7 din Acordul dintre Romania si Uniunea Europeana privind procedurile de securitate pentru schimbul de informatii clasificate, semnat la Bruxelles la 22 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 267/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 903 din 10 octombrie 2005, precum si pe cele ale art. 3 din Acordul dintre partile la Tratatul Atlanticului de Nord pentru securitatea informatiilor, adoptat la Bruxelles la 6 martie 1997, la care Romania a aderat prin Legea nr. 423/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 993 din 28 octombrie 2004.

    Prin urmare, solutia pronuntata cu acel prilej si argumentele pe care aceasta s-a bazat isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, neintervenind elemente de noutate care sa justifice reconsiderarea acestei jurisprudente.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

    1. Admite exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata, din oficiu, de Curtea de Apel Brasov – Sectia de contencios administrativ si fiscal in Dosarul nr. 399/64/2009, si constata ca sintagma “cele care privesc apararea si securitatea nationala” cuprinsa de acestea este neconstitutionala.

    2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4), art. 17 lit. f), art. 20 si art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.

    Definitiva si general obligatorie.

    Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 martie 2011.