Decizia Curtii Constitutionale nr. 95/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 320 din 10 mai 2011 a fost publicat Decizia Curtii Constitutionale nr. 95/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins :

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

     Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Lamdro” – S.A. din Drobeta-Turnu Severin in Dosarul nr. 6.492/2/2008 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal si de Corneliu Liviu Popescu in Dosarul nr. 49.075/3/2008 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

    La apelul nominal se prezinta avocat cu delegatie depusa la dosar pentru Societatea Comerciala “Lamdro” – S.A. din Drobeta-Turnu Severin, precum si autorul exceptiei Corneliu Liviu Popescu personal. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

    Curtea, avand in vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 706D/2010 si nr. 824D/2010, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

    Avocatul Societatii Comerciale “Lamdro” – S.A. din Drobeta-Turnu Severin, precum si autorul exceptiei Corneliu Liviu Popescu sunt de acord cu conexarea dosarelor.

    Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt indeplinite conditiile legale pentru conexare.

    Curtea, in temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 824D/2010 la Dosarul nr. 706D/2010, care a fost primul inregistrat.

    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul avocatului Societatii Comerciale “Lamdro” – S.A., care arata ca in domeniul fiscal nu poate fi atacat in instanta lipsa raspunsului autoritatii fiscale, ceea ce contravine prevederilor art. 21 din Constitutie. De asemenea, arata ca textul criticat contravine si prevederilor art. 16 din Legea fundamentala, atat timp cat organul fiscal detine o pozitie privilegiata fata de contribuabil.

    Autorul exceptiei Corneliu Liviu Popescu solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sens in care face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.394/2010 si nr. 1.609/2010. In continuare, arata ca, potrivit textului criticat, actiunea judiciara trebuie indreptata impotriva deciziei prin care autoritatea publica emitenta a actului administrativ a solutionat contestatia formulata de persoana interesata in faza procedurii administrative prealabile, iar nu impotriva actului administrativ prin care persoana interesata a fost vatamata intr-un drept sau interes legitim, si anume actul de impunere.

    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Astfel, trebuie distins intre doua ipoteze, si anume: situatia in care organul fiscal nu a raspuns la contestatie in termenul de 45 de zile, in acest caz obiectul actiunii judiciare fiind reprezentat de refuzul autoritatii de a solutiona o cerere si situatia in care se ataca insasi decizia de solutionare a contestatiei, iar in acest caz, potrivit legii contenciosului administrativ, instanta verifica atat decizia atacata, cat si actele ce au stat la baza acesteia.

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:

    Prin Incheierea din 4 martie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 6.492/2/2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Lamdro” – S.A. din Drobeta-Turnu Severin.

    Prin Incheierea din 21 ianuarie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 49.075/3/2008, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Corneliu Liviu Popescu.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca textul criticat este neconstitutional, deoarece permite atacarea in contencios administrativ numai a actului administrativ fiscal de solutionare a contestatiei administrativ fiscale, dar nu si a actului administrativ fiscal initial, care este ilicit si vatamator. Mai mult, persoana interesata se poate adresa instantei de judecata numai impotriva deciziei emise in solutionarea contestatiilor, chiar daca autoritatea publica emitenta a actului administrativ intarzie solutionarea respectivei contestatii.

    Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, reglementarea criticata nu interzice accesul liber la justitie sau la procedurile prevazute de lege in fata autoritatilor ori a instantelor de contencios administrativ.

    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,

examinand incheierile de sesizare, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Art. 218 alin. (2) a fost modificat prin Sectiunea I art. I pct. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, cu urmatorul continut: “Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.”

    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) – Egalitatea in drepturi, art. 21 – Accesul liber la justitie, art. 52 alin. (1) si (2) – Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, art. 124 alin. (2) – Infaptuirea justitiei si art. 126 alin. (2) – Instantele judecatoresti.

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, potrivit art. 205 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie, iar, potrivit art. 210 alin. (1) din acelasi act normativ, in solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, dupa caz. De asemenea, Curtea observa ca, potrivit art. 70 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cererile depuse de catre contribuabil se solutioneaza de catre organul fiscal in termen de 45 de zile de la inregistrare.

    Avand in vedere cele expuse, trebuie distins intre mai multe ipoteze, dupa cum urmeaza:

    1. Organul fiscal competent nu a solutionat contestatia, deoarece a suspendat, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa sau cand solutionarea cauzei depinde, in tot ori in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.

    In ceea ce priveste posibilitatea organului de solutionare a contestatiei de a suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei, Curtea a retinut ca adoptarea acestei masuri este conditionata de inraurirea hotaratoare pe care o are constatarea de catre organele competente a elementelor constitutive ale unei infractiuni asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa. Or, intr-o atare situatie este firesc ca procedura administrativa privind solutionarea contestatiei formulate impotriva actelor administrative fiscale sa fie suspendata fie pana la incetarea motivului care a determinat suspendarea, fie la un termen stabilit de organul fiscal competent prin decizia de suspendare. A se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1.173 din 6 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, si Decizia nr. 1.237 din 18 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 841 din 15 decembrie 2008.

    In momentul incetarii motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent, indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat ori nu, procedura administrativa este reluata, fiind emisa o decizie privind solutionarea contestatiei.

    2. Organul fiscal competent nu a solutionat contestatia in termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, fara a exista vreun motiv de suspendare.

    Avand in vedere dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si pe cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea observa ca o atare situatie se circumscrie nesolutionarii in termenul legal a cererii de catre organul fiscal. Intr-o atare situatie, cel care se considera lezat in drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instantei de judecata pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de solutionare a contestatiei.

    3. Organul fiscal competent a solutionat contestatia in termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, pronuntand o decizie in acest sens.

    Asa fiind, Curtea constata ca in toate cazurile, ulterior pronuntarii deciziei de catre organul fiscal, contestatorul nemultumit poate ataca aceasta decizie la instanta de contencios administrativ competenta. In solutionarea cererii, instanta de contencios administrativ este competenta, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sa se pronunte si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii, adica si asupra actelor administrative fiscale contestate in fata organului fiscal. Astfel, Curtea constata ca nu poate fi retinuta critica autorului exceptiei referitoare la acest aspect.

    De asemenea, Curtea constata ca eventualul comportament al partilor sau al institutiilor administrative care determina o intarziere in solutionarea contestatiei nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci o problema ce tine exclusiv de conduita partilor implicate, conduita ce nu este determinata de textul de lege criticat. Or, Curtea Constitutionala judeca numai in drept, astfel incat conduita procesuala a contribuabilului contestator sau a organului fiscal, ori unele decizii administrative sau judecatoresti discutabile nu pot constitui temei pentru constatarea neconstitutionalitatii unor texte legale. In acest sens, a se vedea Decizia nr. 930 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 588 din 19 august 2010.

     Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

     CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

     Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Lamdro” – S.A. din Drobeta-Turnu Severin in Dosarul nr. 6.492/2/2008 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal si de Corneliu Liviu Popescu in Dosarul nr. 49.075/3/2008 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 februarie 2011.