Prescriptia in materia taxelor, impozitelor si contributiilor

Prescriptia extinctiva este un mod de stingere a obligatiilor si a actiunilor, prin neexercitarea dreptului in intervalul de timp stabilit de lege; ea impiedica titularul unui drept sau creditorul, care a ramas inactiv in intervalul de timp prevazut de lege, sa-l mai poata exercita pe calea actiunii in justitie si, odata cu aceasta, posibilitatea de a obtine executarea silita a obligatiei corelative.

In general vorbind, contribuabilul se intalneste cu mai multe tipuri si termene de prescriptie:

a)   cea generala, din domeniul civil, reglementata in prezent prin Decretul nr. 167/1958. In cadrul acestuia se reglementeaza termenul general de prescriptie de 3 ani, precum si termene specifice (pentru viciile lucrului sau ale lucrarii, pentru fapte ilicite etc.);

b)   daca este comerciant, cu termene stabilite prin Codul comercial, Legea societatilor comerciale etc.;

c)   in domeniul fiscal exista de asemenea mai multe domenii in care discutam despre prescriptie:

c1) Prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale;

c2) Prescriptia dreptului de a cere executarea silita;

c3) Prescriptia dreptului de a cere compensarea sau restituirea.

Vom analiza aceste ultime trei subdomenii, cu specificarea ca discutiile vor „atinge” si punctul a) de mai sus, deoarece multe prevederi generale referitoare la prescriptia civila sunt de imediata aplicare in materie procedural-fiscala.

Pentru mai multe detalii, va recomandam Impozite, taxe si contributii, autori Lucian Tatu, Mihai Bragaru, Horatiu Sasu, 268 pag, 36,90 lei.