In cazul inlocuirii unui bun de consum cu defect, vanzatorul trebuie sa ridice acest bun din locul in care a fost instalat cu buna-credinta de consumator și sa instaleze in acest loc bunul de inlocuire sau sa suporte cheltuielile necesare pentru aceste operatiuni

Cu toate acestea, restituirea acestor cheltuieli poate fi limitata la o suma proportionala cu valoarea bunului conform și cu insemnatatea neconformitatii

Directiva care reglementeaza vanzarea bunurilor de consum1 prevede ca vanzatorul este raspunzator fața de consumator pentru orice neconformitate existenta in momentul livrarii bunurilor. In cazul unei neconformitați, consumatorul are dreptul ca aceste bunuri sa fie repuse in conformitate, gratuit, prin reparare sau inlocuire, cu excepția cazurilor in care aceasta este imposibila sau disproporționata. Orice reparație sau inlocuire trebuie sa se efectueze intr-un termen rezonabil și fara niciun inconvenient semnificativ pentru consumator. In cazul in care nu poate obtine repunerea in conformitate, acesta poate solicita o reducere a pretului sau rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare.

Cauza C-65/09

Domnul Wittmer și societatea Gebr. Weber GmbH au incheiat un contract de vanzare-cumparare privind placi cu aspect lucios pentru pardoseala la prețul de 1 382,27 euro. Ulterior montarii in casa a aproximativ doua treimi dintre placile sus-menționate, domnul Wittmer a constatat pe aceste placi prezența unor semne de culoare inchisa, vizibile cu ochiul liber. In cadrul unei proceduri inițiate de domnul Wittmer, expertul desemnat a ajuns la concluzia ca semnele respective de culoare inchisa proveneau de la urme fine de microșlefuire, imposibil de indepartat și ca inlocuirea completa a placilor constituia unica despagubire posibila. Expertul a estimat cheltuielile aferente acestei operațiuni la 5 830,57 euro.

Cauza C-87/09

Doamna Putz si societatea Medianess Electronics GmbH au incheiat prin internet un contract de vanzare-cumparare privind o masina de spalat vase noua, pentru pretul de 367 de euro. Partile au convenit ca bunul urma sa fie livrat in fata intrarii in domiciliul doamnei Putz, in schimbul cheltuielilor de livrare. Livrarea masinii de spalat vase si plata pretului au avut loc dupa cum s-a convenit. Ulterior instalarii de catre doamna Putz a masinii de spalat vase la domiciliu, s-a dovedit ca acest aparat era defect, fara ca operatiunile de instalare a acestui aparat sa fi cauzat defectul, si ca repararea sa era imposibila. Prin urmare, partile s-au pus de acord cu privire la inlocuirea acestei masini de spalat vase. In acest sens, doamna Putz a solicitat ca Medianess Electronics sa livreze nu numai o noua masina de spalat vase, ci si sa ridice aparatul cu defect si sa instaleze aparatul de inlocuire sau sa suporte cheltuielile ridicarii si pe cele ale noii instalari, ceea ce aceasta societate a refuzat.

Instantele germane sesizate cu aceste litigii solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca dreptul Uniunii obliga vanzatorul sa asigure ridicarea bunului neconform și instalarea bunului de inlocuire.

Instantele amintite subliniaza in aceasta privinta ca dreptul german nu prevede obligatia vanzatorului care nu este in culpa sa suporte costul acestor operatiuni.

Prin hotararea pronuntata astazi, Curtea subliniaza ca legiuitorul Uniunii a inteles sa faca din gratuitatea repunerii in conformitate a bunurilor de catre vanzator un element esential al protectiei garantate consumatorilor. Aceasta obligatie de gratuitate a repunerii bunurilor in conformitate urmareste protejarea consumatorilor de riscul costurilor financiare care i-ar putea descuraja sa isi invoce drepturile in lipsa unei astfel de protectii.

Or, daca un consumator, in cazul inlocuirii unui bun neconform, nu poate solicita vanzatorului sa asigure ridicarea acestuia din locul in care a fost instalat in conformitate cu natura si cu scopul pentru care a fost solicitat si instalarea bunului de inlocuire in acelasi loc, aceasta inlocuire ar determina pentru consumator costuri financiare suplimentare, pe care nu ar fi trebuit sa le suporte in cazul in care vanzatorul ar fi executat corect contractul de vanzare-cumparare. Astfel, in cazul in care vanzatorul ar fi livrat de la bun inceput un bun conform cu contractul, consumatorul nu ar fi suportat decat o singura data cheltuielile de instalare si nu ar fi trebuit sa suporte cheltuielile de ridicare a bunului cu defect.

Curtea constata ca suportarea de catre vanzator a cheltuielilor de ridicare a bunului cu defect și de instalare a bunului de inlocuire nu conduce la un rezultat inechitabil. Astfel, chiar in ipoteza in care neconformitatea bunului nu rezulta dintr-o culpa a vanzatorului, totusi, prin livrarea unui bun neconform, acesta nu si-a executat in mod corect obligatia la care s-a angajat in temeiul contractului de vanzare-cumparare si, prin urmare, trebuie sa isi asume consecintele executarii necorespunzatoare a acestuia. In schimb, consumatorul, in ceea ce il priveste, a platit pretul de vanzare si, prin urmare, si-a indeplinit in mod corect obligatia sa contractuala. In plus, instalarea cu buna-credinta de catre consumator, care a considerat ca bunul livrat este conform, a bunului cu defect in conformitate cu natura acestuia si cu scopul pentru care l-a solicitat, anterior aparitiei defectului, nu poate constitui o culpa imputabila consumatorului.

In consecinta, in situatia in care niciuna dintre cele doua parti la contract nu a actionat din culpa, este justificat ca vanzatorul sa suporte costurile ridicarii bunului neconform si pe cele ale instalarii bunului de inlocuire, dat fiind ca aceste cheltuieli suplimentare, care sunt necesare pentru efectuarea inlocuirii, ar fi fost evitate daca vanzatorul si-ar fi executat corect obligatiile contractuale de la bun inceput. Drepturile conferite astfel consumatorilor prin directiva vizeaza nu punerea acestora intr-o situatie mai avantajoasa decat cea la care puteau avea dreptul in temeiul contractului de vanzare-cumparare, ci numai restabilirea situatiei care ar fi existat daca vanzatorul ar fi livrat de la bun inceput un bun conform.

Pe de alta parte, Curtea arata ca directiva se opune ca o legislatie nationala sa acorde vanzatorului dreptul de a refuza inlocuirea unui bun neconform – inlocuire ce reprezinta unica modalitate de despagubire posibila – pentru motivul ca aceasta presupune costuri disproportionate in raport cu insemnatatea neconformitatii si cu valoarea bunului in cazul in care ar fi fost conform. Astfel, deși directiva prevede ca un consumator are dreptul ca bunurile cu defect sa fie repuse in conformitate prin reparare sau inlocuire, cu exceptia cazurilor in care aceasta este imposibila sau disproportionata, ea precizeaza totodata ca o modalitate de despagubire se considera disproportionata in cazul in care impune vanzatorului costuri care, in comparatie cu cealalta modalitate, sunt nerezonabile. In consecinta, in ipoteza in care numai una dintre aceste doua modalitati de despagubire este posibila, vanzatorul nu o poate refuza.

Curtea constata totuși ca in situatia in care inlocuirea bunului cu defect, drept unica modalitate de despagubire posibila, determina costuri disproportionate ca urmare a necesitatii de a ridica bunul neconform din locul in care a fost instalat si de a instala bunul de inlocuire, directiva nu se opune ca, daca este necesar, dreptul consumatorului la restituirea cheltuielilor de ridicare a bunului cu defect si de instalare a bunului de inlocuire sa fie limitat la o suma proportionala cu insemnatatea neconformitatii si cu valoarea bunului in cazul in care ar fi fost conform. Astfel, o asemenea limitare nu aduce atingere dreptului consumatorului de a solicita inlocuirea bunului neconform. Totuși, posibilitatea de a realiza o astfel de reducere nu poate avea drept consecinta golirea de substanta, in practica, a dreptului consumatorului la restituirea acestor cheltuieli. In plus, in ipoteza unei reduceri a dreptului la restituirea acestor cheltuieli, se impune sa se acorde consumatorului posibilitatea de a solicita, in locul inlocuirii bunului neconform, o reducere corespunzatoare a pretului sau rezolutiunea contractului.

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instanțelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curții intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționeaza litigiul național. Instanța naționala are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problema similara.

¹ Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vanzarii de bunuri de consum și garanțiile conexe (JO L 171, p. 12, Ediție speciala, 15/vol. 5, p. 89).