Statele membre care au instituit exceptia privind copia privata au obligatia de a asigura perceperea efectiva a compensatiei echitabile destinate despagubirii autorilor

Aceasta obligatie de rezultat exista chiar si in cazul in care vanzatorul profesionist de suporturi de reproducere este stabilit in alt stat membru

Conform Directivei privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe in societatea informationala1, dreptul exclusiv de reproducere a materialului sonor, vizual sau audiovizual apartine autorilor, artistilor interpreti si producatorilor. Totusi, cu titlu de exceptie, statele membre pot autoriza realizarea de copii private cu conditia ca titularii dreptului de autor sa primeasca o „compensatie echitabila”. Aceasta trebuie sa contribuie la perceperea de catre titularii de drepturi a unei remuneratii adecvate pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate.

Legislatia olandeza prevede o asemenea exceptie privind copia pentru uz personal. Obligatia de plata a redeventei pentru copia privata revine producatorului sau importatorului suporturilor de reproducere. Stichting de Thuiskopie este organismul olandez responsabil de colectarea redeventei pentru copia privata. Opus este o societate cu sediul in Germania care comercializeaza, prin internet, suporturi de reproducere neutilizate, cu alte cuvinte neinregistrate. Activitatea sa este orientata in special catre Țarile de Jos, datorita unor site-uri internet olandofone care vizeaza consumatorii olandezi.

Contractul de vanzare incheiat de Opus prevede ca, in cazul in care un consumator olandez efectueaza o comanda on-line, aceasta este prelucrata in Germania, iar marfurile sunt expediate din Germania catre Țarile de Jos, in numele si pe seama clientului. Opus nu plateste o redeventa pentru copia privata pentru suporturile de informatii livrate clientilor sai din Țarile de Jos nici in acest stat membru, nici in Germania.

Sustinand ca Opus trebuie considerat „importator” si, prin urmare, debitor al redeventei pentru copia privata, Stichting a chemat in judecata aceasta societate in fata instantelor olandeze. In schimb, in opinia Opus, cumparatorii olandezi sunt cei care trebuie sa fie calificati drept importatori.

Acest argument invocat in aparare de Opus a fost primit de instantele olandeze de prim grad si, ulterior, de apel, care au respins cererea de plata formulata de Stichting. Aceasta a formulat recurs la Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Suprema, Țarile de Jos), care a sesizat Curtea de Justitie.

In opinia Hoge Raad, considerarea cumparatorului, si anume a consumatorului individual, drept importator si, in consecinta, drept debitor al redeventei pentru copia privata echivaleaza cu admiterea faptului ca aceasta este irecuperabila in fapt, avand in vedere ca respectivul cumparator individual este dificil de identificat in practica.

Cu titlu preliminar, Curtea constata ca Directiva privind dreptul de autor in societatea informationala nu reglementeaza in mod explicit problema determinarii persoanei care trebuie

1 Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe in societatea informationala (JO L 167, p. 10, Editie speciala, 17/vol. 1, p. 230).

considerata debitorul compensatiei echitabile. Totusi, Curtea aminteste ca a hotarat deja ca respectiva compensatie echitabila trebuie considerata drept contraprestatia prejudiciului cauzat autorului2.

2 Hotararea din 21 octombrie 2010, Padawan, C-467/08 (CP 106/10).

In cazul in care persoana care a cauzat respectivul prejudiciu titularului dreptului exclusiv de reproducere este cea care a realizat, pentru uz personal, reproducerea unei opere protejate fara sa solicite autorizarea prealabila din partea titularului, revine acestei persoane, in principiu, obligatia de a repara prejudiciul, prin finantarea compensatiei care urmeaza a fi platita acestui titular.

Curtea a admis totusi ca, tinand cont de dificultatile practice de identificare a utilizatorilor privati, precum si de obligare a acestora sa ii despagubeasca pe titularii de drepturi, statele membre pot institui, pentru a finanta compensatia echitabila, o „redeventa pentru copia privata” in sarcina nu a persoanelor private vizate, ci a celor care dispun de echipamente, de aparate sau de suporturi de reproducere digitala si care pun respectivele echipamente la dispozitia persoanelor private sau le furnizeaza acestora din urma un serviciu de reproducere.

In ceea ce priveste problema determinarii persoanei care trebuie considerata debitorul compensatiei echitabile in cadrul unui contract la distanta precum cel in cauza, Curtea aminteste ca legiuitorul Uniunii a dorit garantarea unui nivel ridicat de protectie a dreptului de autor si a drepturilor conexe, avand in vedere ca acestea sunt esentiale pentru creatia intelectuala. Prin urmare, instituirea exceptiei privind copia privata nu poate aduce atingere in mod nejustificat intereselor legitime ale titularului dreptului de autor.

In consecinta, pentru a nu fi lipsite de orice efect util, aceste dispozitii ale Directivei privind dreptul de autor impun statului membru care a instituit exceptia privind copia privata in dreptul intern o obligatie de rezultat, in sensul ca acest stat este tinut sa asigure, in cadrul competentelor sale, perceperea efectiva a compensatiei echitabile destinate despagubirii autorilor afectati pentru prejudiciul suferit, in special daca acesta s-a produs pe teritoriul statului membru mentionat.

In speta, este cert ca prejudiciul suferit de autori s-a produs pe teritoriul olandez, intrucat cumparatorii, in calitate de utilizatori finali, in scop personal, ai operelor protejate, au resedinta pe acest teritoriu.

In contextul unor contracte precum cele in cauza, perceperea unei asemenea compensatii de la utilizatorii finali in calitate de importatori ai acestor suporturi in Țarile de Jos este practic imposibila. In aceste conditii si avand in vedere ca sistemul de percepere ales de statul membru in cauza nu il poate exonera pe acesta din urma de obligatia de rezultat care ii impune garantarea platii efective, in favoarea autorilor afectati, a unei compensatii echitabile ca despagubire pentru prejudiciul produs pe teritoriul sau, revine autoritatilor, in special jurisdictionale, ale acestui stat membru obligatia de a realiza o interpretare a dreptului intern conforma cu obligatia de rezultat mentionata, care sa garanteze perceperea respectivei compensatii de la vanzatorul care a contribuit la importul suporturilor in cauza prin punerea lor la dispozitia utilizatorilor finali.

In aceasta privinta, nu are nicio incidenta asupra acestei obligatii faptul ca, in cazul unor contracte negociate la distanta, vanzatorul profesionist care pune la dispozitia cumparatorilor rezidenti pe teritoriul acestui stat membru, in calitate de utilizatori finali, echipamente, aparate sau suporturi de reproducere, este stabilit in alt stat membru.

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close