Sunt neconstitutionale dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finala din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, asa cum au fost modificate de art. I pct. 4 din OUG nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii

In M. Of. nr. 355 din 23 mai 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 335/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. b) si e) si a dispozitiilor art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

Din cuprins:

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. b) si e) si art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, exceptie ridicata de Miron Emil Dragos Ciolacu in Dosarul nr. 7.414/99/2009 al Tribunalului Iasi – Sectia comerciala si contencios administrativ.

    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. b) si e) si art. 257 alin. (1), alin. (2) lit. a) – d) si alin. (2^2) – (8) din Legea nr. 95/2006, sens in care invoca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale. Cat priveste dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. f) din aceeasi lege, pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate pentru aceleasi considerente ca si cele retinute in Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.394/2010.

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

    Prin Incheierea din 23 februarie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 7.414/99/2009, Tribunalul Iasi – Sectia comerciala si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. b) si e) si art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii. Exceptia a fost ridicata de Miron Emil Dragos Ciolacu cu prilejul solutionarii unei actiuni in contencios administrativ.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca principiul solidaritatii, consacrat de textele de lege criticate, nu este in acord cu dispozitiile constitutionale care consacra egalitatea cetatenilor in fata legii. In acest sens arata ca, indiferent de cuantumul contributiei, cetatenii primesc un pachet de servicii medicale egal.

    Tribunalul Iasi – Sectia comerciala si contencios administrativ considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, sens in care invoca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.

    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 208 alin. (3) lit. b) si e) si art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.

    Curtea constata ca, ulterior sesizarii sale, dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. e) au fost abrogate prin art. I pct. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, iar celelalte dispozitii ale art. 257 din lege au fost modificate prin aceeasi ordonanta si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, pastrandu-se insa solutia legislativa criticata.

    Textele de lege criticate au in prezent urmatoarea redactare:

    – Art. 208 alin. (3) lit. b) si e): “(3) Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar obiectivele mentionate la alin. (2) se realizeaza pe baza urmatoarelor principii: […]

    b) solidaritate si subsidiaritate in constituirea si utilizarea fondurilor; […]

    e) participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;”;

    – Art. 257: “(1) Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. (1).

    (2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:

    a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum si orice alte venituri realizate din desfasurarea unei activitati dependente;

    b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;

    c) veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit si veniturilor din silvicultura, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se incadreaza la lit. b);

    d) indemnizatiilor de somaj;

    f) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai in cazul in care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a) – d), alin. (2^1) si (2^2) si art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.

    (2^2) Pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 de lei datoreaza contributia lunara pentru asigurarile sociale de sanatate calculata potrivit prevederilor art. 259 alin. (2).

    (3) In cazul persoanelor care realizeaza in acelasi timp venituri de natura celor prevazute la alin. (2) lit. a) – d), alin. (2^1) si (2^2) si la art. 213 alin. (2) lit. h), contributia se calculeaza asupra tuturor acestor venituri.

    (4) In cazul persoanelor care realizeaza venituri de natura celor prevazute la alin. (2) lit. c) sub nivelul salariului de baza minim brut pe tara si care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contributia lunara de 6,5% datorata se calculeaza asupra sumei reprezentand o treime din salariul de baza minim brut pe tara.

    (5) Contributiile prevazute la alin. (2) si (4) se platesc dupa cum urmeaza:

    a) lunar, pentru cele prevazute la alin. (2) lit. a) si d);

    b) trimestrial, pentru cele prevazute la alin. (2) lit. b) si la alin. (4);

    c) anual, pentru cele prevazute la alin. (2) lit. c) si f).

    (6) Contributia de asigurari sociale de sanatate nu se datoreaza asupra sumelor acordate in momentul disponibilizarii, venitului lunar de completare sau platilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementeaza aceste domenii, precum si asupra indemnizatiilor reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile ulterioare.

    (7) Obligatia virarii contributiei de asigurari sociale de sanatate revine persoanei juridice sau fizice care plateste asiguratilor veniturile prevazute la alin. (2) lit. a), d) si e), respectiv asiguratilor pentru veniturile prevazute la alin. (2) lit. b), c) si f).

    (8) Termenul de prescriptie a platii contributiei de asigurari sociale de sanatate se stabileste in acelasi mod cu cel prevazut pentru obligatiile fiscale.”

    Autorul exceptiei considera ca textele de lege criticate sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, care consacra egalitatea in drepturi a cetatenilor.

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul acesteia critica, in esenta, principiul solidaritatii sistemului asigurarilor sociale de sanatate, principiu care obliga contribuabilii la plata unor sume diferite catre fondul de asigurari sociale de sanatate, in functie de cuantumul veniturilor, desi pachetul de servicii medicale asigurat este egal.

    Fata de aceasta critica, Curtea retine ca, datorita solidaritatii celor care contribuie, sistemul public de asigurari sociale de sanatate isi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenta medicala pentru populatie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se afla in imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurari de sanatate. Art. 56 din Constitutie prevede obligatia cetatenilor de a contribui prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice. In cazul sistemului public de sanatate, aceste cheltuieli publice vizeaza insasi indeplinirea obligatiei constitutionale a statului de a asigura ocrotirea sanatatii si protectia sociala a cetatenilor.

    Din aceasta perspectiva, criticile formulate de autorul exceptiei apar ca lipsite de temei.

    O situatie aparte vizeaza insa dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finala din Legea nr. 95/2006, dispozitii care au fost declarate neconstitutionale in masura in care se interpreta ca valoarea contributiei minime la fondul de asigurari sociale de sanatate, datorata de persoanele care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri din dividende si dobanzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mica decat cuantumul unui salariu de baza minim brut pe tara, lunar. In acest sens a fost pronuntata Decizia nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 863 din 23 decembrie 2010. Ulterior pronuntarii acestei decizii, dar anterior publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 a modificat art. 257 alin. (2) lit. f) teza finala din Legea nr. 95/2006, preluand insa, in mod identic, solutia legislativa declarata ca fiind neconstitutionala.

    Avand in vedere aceste aspecte, precum si dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora “Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”, Curtea constata ca dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006, asa cum au fost modificate prin art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010, sunt, de asemenea, neconstitutionale in masura in care se interpreteaza ca valoarea contributiei minime la fondul de asigurari sociale de sanatate, datorata de persoanele care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri din dividende si dobanzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mica decat cuantumul unui salariu de baza minim brut pe tara, lunar.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

    1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Miron Emil Dragos Ciolacu in Dosarul nr. 7.414/99/2009 al Tribunalului Iasi – Sectia comerciala si contencios administrativ si constata ca dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finala din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, asa cum au fost modificate de art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza ca valoarea contributiei minime la fondul de asigurari sociale de sanatate, datorata de persoanele care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri din dividende si dobanzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mica decat cuantumul unui salariu de baza minim brut pe tara, lunar.

    2. Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. b) si e) si art. 257 alin. (1), alin. (2) lit. a) – d) si alin. (2^2) – (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 martie 2011.